Dacă am fi fost în vreun anume fel convinși, din fragedă adolescență, că greșim profund când învățăm că suntem născuți pentru a ne găsi propria fericire, atunci am fi primit, mulți dintre noi, prezența pe scena publică românească a unor forme de viață precum cele produse de neomarxismul Occidental, cu mai multă uimire și greață.

Dând timpul înapoi, vom putea observa că o dată cu apariția pe scena politică a neomarxiștilor (conduși de generația a doua a Securiștilor lui Ceaușescu), pe scena publică au apărut, din import, și tot felul de idei otrăvitoare, străine spiritului creștin care definește poporul român, idei cu care aceste ”forme de viață” vor să ucidă și să pervertească un întreg tineret blazat.

Un anume fel de blazare, care se datorează libertinajului practicat în toate aspectele vieții, libertinaj propovăduit și de asa-zisa nouă "educatie sexuală". La 20 de ani, mulți dintre ei sunt deja plictisiți de viață, și caută senzatii noi în droguri, beții și experiențe sexuale aberante, care îi duce în final la a fi internați pentru boli psihice, sau, Doamne ferește, își sfârșesc zilele în condiții și mai tragice…

M-am tot gândit, cu ce anume aș putea să compar, din natură, acest experiment neo-marxist, care, iată, își arată colții tot mai înspăimântător, în societatea noastră, încercând să impună prin legi, ceeace nu se potrivește deloc spiritului și sufletului românesc. Și iată ce-am descoperit: ”Limaxul ucigaş este un nume dat mai multor moluște gasteropode cu corpul alungit, cu cochilie redusă sau inexistentă. Este întâlnit, adesea, în grădinile de legume sau în livezi, unde provoacă mari pagube plantelor cultivat. Limaxul este hermafrodit şi se poate înmulţi foarte repede. Fiind mai agresiv ca melcul negru indigen, se hrăneşte cu limacşi mai slabi.

Limaxul ucigaş a început să se răspândească în Europa acum cca. 30 de ani, călătorind sub formă de ouă în pământul plantelor de ghiveci. Această cale este şi astăzi una dintre principalele surse de infestare.

Limaxul ucigaş este doar un exemplu al unei ameninţări mult mai serioase pentru biodiversitatea Europei, cum sunt stabilirea şi înmulţirea pe continent – datorită activităţii umane – a unor specii străine sau neindigene. Majoritatea sunt ”pasageri clandestini” şi sunt transportaţi pe neştiute din toate părţile globului. Convenţia ONU privind diversitatea biologică a identificat pericolul speciilor străine invadatoare ca una dintre cele mai mari ameninţări la adresa biodiversităţii la nivel mondial”.

Sunt de acord că tinerii trebuie să aibă informații despre relațiile sexuale, dar ceea ce se dorește a se ”preda” cu de-a sila în școlile din România, nu cred că este doar educatie sexuală. Atât timp cât lipsesc orice valori morale și de bun-simț  rezultatul este doar o delabrare sexuală mizerabilă. Mentalitatea libertină despre relațiile sexuale prinde tot mai mult teren și în România. Se impune etichetarea Castitatea și cumpătarea au ajuns, în  optica Barna-USR, "principii învechite”, apanajul părinților stăpâniți de ”himere medievale”. Părinți care nu înțeleg ”Identitatea de gen”, recomandarea masturbăii timpurii, a încurajării relațiilor de tip LGBT, sexul in grup, eliminarea proprietății, traiul în comun, și înlocuirea lui Dumnezeu cu necredința ateistă.

Vor sa semanam cu ei. Forme de viață fără identitate, fara un loc, al nașterii și al apartenenței, fără Dumnezeu.

”Există o specie de Limax, numit ”limaxul ucigaș” care a ajuns și în România, Speciile străine invadatoare modifică ecosistemele în care trăiesc şi au impact asupra celorlalte specii din ecosistem.

Speciile străine invadatoare impun deseori costuri financiare ridicate din partea noii ţări”.

Ceeace transpare clar în lumina acestor eforturi de falsă emancipare, este că se dorește aprig, ca tânăra generaţie să devină dependentă de sex şi de pornografie, fiindcă sexualitatea reprezintă o putere enormă. Iar cine o controlează, controlează societatea. Acest gen de așa-zisă educatie sexuală pro-libertinaj este departe de orice valoare morală, așa că propovăduitorii ei, nu fac altceva, decât să  distrugă programatic inocența, castitatea si modestia copiilor.

Dacă  persoanele inteligente și mature  îl ascultă pe Alain de Botton, mai mult decât ascultă vocile ascuțite ale Occidentalilor care inspiră ”formele de viață” adunate de Securitatea ceaușistă sub comanda d-lui Dan Barna și Cioloș, este pentru faptul că între scopurile lor, declarate, sau nu, este o deosebire fundamentală. ”Formele de viață”  USR-iste vor să distrugă o națiune, iar De Botton despică firul în patru ajutând la lămurirea și  construirea acelei maturități emoționale, care ne va ajuta în mod definitiv la devenirea propriei ființe.

Cu renumele de a fi una dintre cele mai lucide minți a vremurilor noastre, scriitorul vorbește despre sexul oral, în sensul că acesta are în centrul său sentimentul de a fi acceptat,fiindcă ne ferim să ne ținem privirea departe de organele sexuale ale celorlalți, sau explicând sexul anal, drept tandrețea de a avea permisiunea explorării celei mai proscrise și periculoase părți a corpului partenerului și a noastră; neuitând că anusul e locul dezgustului,  savurăm prin sex, ideea simbolizării unei utopii mici, închise împreună cu partenerul, în cadrul căreia nici o regulă nu se mai aplică.

”Ar fi înțelept - scrie Alain de Botton, în cartea sa ”O educație emoțională” -,înseamnă să studiem acest subiect prin prisma, poate, a celui mai mare roman al secolului XX, În căutarea timpului pierdut, de Marcel Proust. În Swann, naratorul nenumit de Proust, pe atunci tânăr adolescent, se plimbă pe lângă casa bunicii sale, la țară. Trecând în apropierea unei case observă prin geamul deschis o femeie, domnișoarea Vinteuil, făcând dragoste cu o prietenă. Fascinat, se cațără pe o colină, să vadă mai bine. De acolo observă că se întâmplă ceva și mai surprinzător: domnișoara Vinteuil a așezat pe noptieră o fotografie cu tatăl ei mort și o încurajează pe iubita sa lesbiană să scuipe poza în timp ce ele fac sex, gestul dovedindu-se extrem de excitant pentru amândouă.”

Argumentul lui Proust este că pângărirea din timpul sexului ține doar în aparență de violență, răutate și lipsă de respect, iar toate aceste fapte simbolizează dorința de a fi acceptat, de a fi tu însuți iubit și pentru părțile rele pe care le ai, și nu doar pentru politețe sau bune maniere. ”Știm că îi putem mulțumi pe alții cu bunătatea noastră, scrie Proust, dar ceeace ne dorim cu adevărat este să fim apreciați și pentru împulsurile noastre mai ciudate și mai întunecate”.

Când personalități asemeni lui Proust și De Botton vorbesc unor oameni maturi despre iubire și sex, este una. Când forme deviață fără trecut, de genul dlui Barna, Cioloș & co, vor să legifereze despre cum vor fi ”educați”  inocenții copiii de clasa a patra ai românilor, deveniți ”părinte 1” și ”părinte 2”,  în legătură cu viața sexuală, LGBT, homosexuali, lesbiene, transsexuali, etc., este o tragedie și o crimă.

”Un alt element important pe care îl vom discuta la coaliţie şi îl vom propune colegilor noştri este acela de a nu mai avea, cum e situaţia foarte multor state europene, de a nu mai avea domiciliu pe cartea de identitate, de a desface această legătură, cumva artificială, în care identitatea omului este condiţionată de existenţa domiciliului pe cartea de identitate, pentru că asta ar permite şi o participare la vot mult mai flexibilă şi mult mai firească”, a declarat dl. Dan Barna, în cadrul unei recente conferințe de presă susţinute la Palatul Parlamentului.

Deci, fără buletin care să conțină locul nașterii și adresa. Să nu mai aparținem unei ”vetre”, să nu ne mai închinăm lui Dumnezeu, și să devenim, ca și ei, niște forme de viață care vin de nicăieri și se duc spre nicăieri, vorba lui Țuțea… Și, cu un drum, ar putea și USR-ul să fure voturi mai ușor, după metoda pusă în practică de echipa cu ruk-scack uri a Clotildei Armand. Asta e ”fericirea” pe care ne-o livrează aceste ”forme de viață”, desprinse grotesc de realitățile și de sufletul poporului român. Scopul nedeclarat? Schimonosirea Ființei noastre naționale și distrugerea ei.  Să nu mai povestim despre bătrâni care s-au căsătorit la  18 ani, și care trăiesc și acum fericiți în satul lor, având 80-90 de ani. Copiii si nepoții să nu mai vină negreșit  la ei de fiecare Paști și de Crăciun, ducând înainte continuitatea de nezdruncinat a sufletului, moralei și credinței strămoșești…

Limacșilor le plac la nebunie tărâțele, iar noi le putem folosi pentru a scăpa de ei. Atunci când se hrănesc cu tărâțe, melcii limax se umflă și apoi se deshidratează. În acest fel ei nu se mai pot întoarce în ascunzătorile lor, devenind pradă ușoară pentru păsări. Aveți însă grijă ca tărâțele să fie în permanență uscate, căci altfel limacșii nu le vor mai mânca.