Octavian Hoandră

Octavian Hoandră

Jurnalist și scriitor. A publicat 12 volume de proză, publicistică și poezie, apărute în țară și la edituri prestigioase din Paris. A fost redactor la săptămânalul clujean Nu!, apoi, șef departament Investigații la Ziua de Ardeal, Ziua de Cluj, Evenimentul zilei ș.a. Realizator de emisiuni la Realitatea TV. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici Profesioniști. A avut expoziții de ceramică la Sibiu, Cluj-Napoca, Bremen, Tübingen, Viena. Realizator tv - Realitatea TV, - emisiunea Realitatea românească, premiul Centenar APTR.
O anomalie grețoasă: apărarea puterii în stradă și în sala de judecată

O anomalie grețoasă: apărarea puterii în stradă și în sala de judecată

Trebuie să fii nu doar mulțumit, ci de-a dreptul fericit ca să ieși în stradă pentru putere, nu împotriva ei, nu ca să ceri sau să reclami, nu ca să...

Moise de Bihor între măreție, degradare intelectuală și Tablele Legii din Parlament

Moise de Bihor între măreție, degradare intelectuală și Tablele Legii din Parlament

Moțiunea de cenzură seamănă mai degrabă cu o piesă provincială jucată într-un teatru care și-a pierdut până și orgoliul imposturii. Nu mai exista nici măcar ambiția grandorii. Nimeni nu vrea...

Între Marele Inchizitor și Marele Jupuitor

Între Marele Inchizitor și Marele Jupuitor

D-l Ilie Bolojan, acest ”Iulius Cezar de Bihor”, cum foarte plastic îl numește Dan Andronic, cred eu, își prelungește șederea în postul de premier, doar pentru a arăta celor care...

Într-o lume cu prea multe „narative”,  adevărul „rămâne de văzut”…

Într-o lume cu prea multe „narative”, adevărul „rămâne de văzut”…

Există o sintagmă care, fără să atragă prea mult atenția asupra ei, a ajuns să fie una dintre formulele cele mai folosite ale epocii noastre televizate. O auzi la finalul...

Între Evanghelie, pastorul Niemöller și CNA

Între Evanghelie, pastorul Niemöller și CNA

„Când au venit după comuniști, nu am spus nimic — nu eram comunist. Când au venit după social-democrați, nu am spus nimic — nu eram social-democrat. Când au venit după...

Amoniacul plutind deasupra latrinei

Amoniacul plutind deasupra latrinei

”Un incendiu a izbucnit în culise într-un teatru. Clovnul a ieșit să avertizeze publicul; au crezut că este o glumă și au aplaudat. A repetat-o; aplauzele au fost și mai...

Înainte de spovedanie

Înainte de spovedanie

Vin sărbătorile. A fost Schimbarea la față  și  pentru prima dată după mult timp, nu mă mai gândesc la ele ca la un pretext de  rugăciune și întâlnire cu cei...

Călătorii, vacanțe etc.

Călătorii, vacanțe etc.

Ne uităm la imaginile din Dubai sau din Doha și vedem oameni blocați în aeroporturi lucioase, între duty-free-uri și ecrane care clipesc „delayed”, „cancelled”, „security alert”. Vacanța – acea promisiune...

Memoria fricii, confortul care urăște zgomotul și omul care nu mai riscă. Epoca nerușinării liniștite

Memoria fricii, confortul care urăște zgomotul și omul care nu mai riscă. Epoca nerușinării liniștite

Sunt dimineți în care cafeaua are gustul limpede al unei promisiuni: aroma ei curată, aproape florală, urcă încet spre cap, iar gândurile se adună, ordonate, ca niște pagini bine tipărite....

De la Gardienii Revoluției din Iran la Gardienii discursului acceptat din România. Bonsaiul grăsuț și fabricarea consimțământului

De la Gardienii Revoluției din Iran la Gardienii discursului acceptat din România. Bonsaiul grăsuț și fabricarea consimțământului

”În viață ți se poate întâmpla orice, mai ales nimic!” Michel Houellebecq Are dreptate Dan Andronic. În timp ce istoria se scrie cu rachete în Orient, ecranele televizoarelor de la...

România, din nou o marfă…

România, din nou o marfă…

Pe ecranele tv. a explodat cel mai dezgustător spectacol: osanale, plecăciuni digitale, metafore cu aripi de plastic și comparații care, dacă ar fi fost lăsate afară în frig, ar fi...

Rușinea - adevărata moștenire a cancelarului Willi Brandt

Rușinea - adevărata moștenire a cancelarului Willi Brandt

„Vom face din Bundeswehr – am spus-o adesea și o repet aici – cea mai puternică armată convențională din Europa, și asta cât mai repede posibil. O armată capabilă să...

Tablouri dintr-o expoziție de jurnalist. Arta împotriva somnolenței interioare.

Tablouri dintr-o expoziție de jurnalist. Arta împotriva somnolenței interioare.

Există artiști care par să trăiască într-o stare de tensiune permanentă, ca și cum ar purta în ei două sau mai multe energii care nu se anulează, ci se hrănesc...

Cei învinși și cei care câștigă întotdeauna

Cei învinși și cei care câștigă întotdeauna

„Îmi păstrez poziția bipedă, indiferent de împrejurări. Eu nu o ard cu tefeliștii și cu neomarxiștii!” (Mirel Curea, la Antena 3) M-a urmărit câteva zile mesajul lui Crin Antonescu, nu...

Scurta carieră fericită a „liberalului” Ilie Bolojan. Liberalismul românesc se termină sub noul Ceaușescu

Scurta carieră fericită a „liberalului” Ilie Bolojan. Liberalismul românesc se termină sub noul Ceaușescu

”in geesi ah libaax saddex jeer ayuu ka baqaa: marka uu arko raadkiisa, marka uu maqlo ciyowgiisa,marka uu la kulmo.” (proverb somalez) ”Un om curajos se teme de leu de...

Telespectator mediocru între dezbatere și antichități. Minunata răutate feminină

Telespectator mediocru între dezbatere și antichități. Minunata răutate feminină

De un timp, după-amiaza mea începe ca o capitulare minoră. Renunț la serialul meu preferat, la calmul aproape monahal al obiectelor salvate din timp, la figura lui Drew Pritchard, care...

Numele meu fie Bolojan, sau despre orbirea morală

Numele meu fie Bolojan, sau despre orbirea morală

Există între minunatele cărți ale acestei lumi, una extraordinară. Am recitit pasaje întregi de curând, cu aceeași plăcere… În ”Numele meu fie Gantenbein”, Max Frisch nu spune o poveste, ci...

Un poem al lui Marius Tucă

Un poem al lui Marius Tucă

Cafeaua aburește, dar nu mai spune nimic. Nu pentru că n-ar fi bună, ci pentru că  nu mai știm să o ascultăm. Nu lumea s-a golit de sens, ci privirea...

Nicușor și Dominic, doi frați neomarxiști față cu ratarea

Nicușor și Dominic, doi frați neomarxiști față cu ratarea

Peripețiile jalnice și rușinoase ale domului Nicușor Dan cu ocazia deplasării pe care a făcut-o  la Paris au ținut capul de afiș al presei românești. Nici nu vreau să mă...

Venezuela-memoria durerii. Dictatorul care a plecat și lumea care a rămas

Venezuela-memoria durerii. Dictatorul care a plecat și lumea care a rămas

Mult timp am crezut că admirația noastră pentru literatura sud-americană ține de trecut. De dictatură, de comunism, de o traumă închisă istoric. Astăzi nu mai sunt atât de sigur. Azi...