Funeriu, Borges și busola

Chiar aveam nevoie de puțin humor, în situația pe care o întâmpinăm, cuminți, la început de an. Fie el și amar…

Un cetățean pe nume Funeriu s-a hotărât să intre în cursa prezidențială. Deja simți cum te pufnește rîsul. Amar. El și-a prezentat simbolul campaniei electorale – busola – subliniind necesitatea unei direcții clare pentru țară. Funeriu a explicat că vrea să ofere o alternativă serioasă și credibilă, în condițiile în care, potrivit acestuia, partidele politice nu mai reprezintă o opțiune viabilă pentru cetățeni.

Și, ca totul să capete greutate, Funeriu a lansat o provocare către toți candidații: să își prezinte bilanțul public, evidențiind realizările din cariera politică.

Fosta slugă și lingău al lui Băsescu și-a amintit contribuțiile aduse sistemului de învățământ: „Am început o reformă morală a României prin corectitudinea examenelor naționale și combaterea plagiatelor. Nu întâmplător, în mandatul meu, România a înregistrat cel mai mare salt din UE la testele PISA.”

Culmea, nimeni nu pare a-și aminti de realizările dsale ca ministru, poate cu excepția întâmplării - tot humoristice - în care o secretară îi șoptea în fața camerelor un discurs; iar el repeta, fără rușine, cuvânt cu cuvânt, în fața camerelor tv, cuvânt cu cuvânt, tot ce-i dicta madama.

De neuitat, însă, este amintirea publică despre acest Funeriu sunt ”faptele de arme” penibile, ca slugă nenorocită a mizeriei umane pe nume Băsescu Traian.

Mi­nistru al Educaţiei, Daniel Funeriu, s-a remarcat, în principal, prin zelul de a-i ridica osanale preşedintelui Băsescu. El a făcut, în direct, un calcul deta­liat al traiectoriei palmei lui Traian Băsescu, încercând în mod jalnic să demoleze pas cu pas a filmului care adu­cea mărturia clară reacţiei grotești a mizeabilului Băsescu. Toată țara a văzut cum turnătorul Petrov a lovit un biet copil, care n-a strigat, la o adunare electorală în favoarea lui.

Recitind presa vremii aflăm cum Daniel Funeriu şi-a început seria intervenţiilor la OTV prin a declara că s-a documentat întreaga zi în domeniul biomecanicii, ca să demonstreze că cea mai mare viteză a pumnului unui campion de box este de 50 de kilometri la oră, iar preşedintele Băsescu ar fi trebuit să-şi mişte mâna cu o viteză de două ori mai mare ca imaginile să fie reale. "Dacă-mi permiteţi o mică inter­ven­ţie, domnule Diaconescu. Sigur, e prima dată când sunt la dumnea­voastră la televiziune, poate telespectatorii dumneavoastră nu mă cunosc. Eu sunt om de ştiinţă. Am un laborator de cercetare în München, am lucrat trei ani în Statele Unite, cinci ani am făcut cercetări în Japonia, deci vorbesc despre ceea ce ştiu", spune Daniel Funeriu în emisiunea lui Dan Diaconescu. "Ce specializare aveţi?", apu­că să-l întrebe, scurt, Diaconescu, du­pă care nu-l mai poate opri aproa­pe o jumătate de oră. "Eu sunt specia­list în chimie, biochimie, biofizică, dar specializarea mea în ştiinţă este dincolo de orice domeniu. Domnu' Diaconescu, astăzi m-am interesat toată ziua despre ceea ce înseamnă biomecanică, adică viteza cu care oamenii se mişcă şi-aşa mai departe. Mâna, dacă acest film ar fi adevărat, mâna preşedintelui ar parcurge aproape un metru în exact 0,04 secunde, cât durează un cadru. Asta ar însemna, dacă ar fi adevărat, că viteza cu care se deplasează mâna preşedintelui este undeva la 70 de kilometri pe oră. Ştiţi care este cea mai mare viteză înregistrată vreodată a pumnului unui boxer profesionist? 50 de kilometri la oră. Deci studii foarte amănunţite găsiţi pe internet de la Universitatea din Manchester, împreună cu o firmă privată foarte reputată în domeniul biomecanicii, adică mişcarea mâinilor şi-a corpului a determinat că cel mai bun boxer are o viteză maximă sub 50 de kilometri la oră. Dacă aceste imagini ar fi adevărate ar însemna că preşedintele îşi mişcă mâna cu o viteză aproa­pe de două ori mai mare decât cel mai rapid boxer care a existat pe lu­mea asta. Deci este... să fim serioşi! 

Încercarea de a identifica şi înţelege necesitatea prezenţei misterului, paradoxurile logicii şi fascinantele personaje, reale sau nu, ale unei istorii existente sau imaginare, se regăsesc în ”Moartea şi busola”, a celebrului Jorge Luis Borges. ”Istoria universală a infamiei” -1930, ”Istoria eternităţii” -1935 şi ”Ficţiuni” -1944). Volumul adună povestirile fantastice care l-au făcut celebru pe Borges în toată lumea, în care sunt surprinse problemele majore ale omului contemporan. (Problematică de care este interesat și Funeriu!)

Borges, asemeni celebrului Funeriu privește spre universalitatea temei condiţiei umane. Autorul, supranumit „bibliotecarul orb”, dar și Funeriu, - denumit și ”cercetătorul lingău”, au făcut din conflictul între perspectivă şi viziune universală, elementul fundamental al sistemului lor simbolic; cei doi arată transcenderea acestei contradicţii prin mit, privit ca act estetic; fiind ambii maeștri al ideilor, magicieni ai fantasticului, ei ne înfăţişează lumea ca  pe o carte, ne atrag în vârtejul sensibilului și inexplicabilului. Aceeași simbolistică, cea a busolei, nu apare întâmplător la amândoi. Busola - semnul candidaturii ”celebrului” om de știință român, (fostă slugă a sceleratului Băsescu) trimite la direcții profunde ale destinului uman.

Scriitura lui Borges, ca și faptele lui Funeriu, pe care chiar el, ajuns acum candidat la preșidenția unei țări nedemne de geniul său, (pe care ne somează să ni le amintim),  pot stârni pasiune pentru fanatici, abis pentru iniţiaţi, experienţă unică pentru nonconformişti și adulație pentru orice popor sensibil la geniu…

Erik Lönnrot, celebrul personaj borgesian este un detectiv faimos din Buenos Aires. Când, pe trei decembrie este omorât cu sânge rece un pastor, chiar camera sa de la hotel, Lonnrot primeşte cazul.

Această locaţie precisă este un punct forte, simbolic pentru Borges, fiind vorba despre castelul Triste-le-Roi. La Funeriu - ”detectivul” care primește ”cazul” în care stăpânul lui, Băsescu lovește un copil,  ”locul” este studioul OTV.

Lönnrot, spune că în acest lanţ de crime, lumea a pierdut filosofi valoroşi, prin urmare de ce s-ar ruşina un detectiv să moară laolaltă cu ei.

Asemeni și Funeriu, asumă că s-ar putea pierde, în lupta electorală, deși nu ratează niciodată momentul de a  aduce aminte despre prodigioasa sa carieră științifică unanim apreciată și cunoscută pe Mapamond.

„Atunci - scrie Borges - am cugetat asupra faptului că absolut tot ce i se întâmplă omului, i se întâmplă precis, concret, exact acum. Au trecut secole după secole şi totuşi doar acum, în prezent se întâmplă lucruri; nenumăraţi oameni în aer, pe suprafaţa pământului şi pe mări, şi tot ce se întâmplă în realitate este cu mine”. 

Citatul poate fi atribuit oricând lui Funeriu, fiindcă a acceptat să-și urmeze propriul și complicatul său destin: acela de a deveni președintele României.

La Borges, evenimentul central, ca și în cazul strălucitului ”om de știință” Funeriu, scriitorul este copleşit de ezitări, crezând că de la punct încolo, povestirea lui devine confuză, că ar putea exista alte variante, sau chiar ordinea evenimentelor s-ar putea inversa.

Cu excepția că ”cercetătorul științific” - cu siguranță viitorul nostru președinte își lasă în urmă toate îndoielile și, spre deosebire de Borges, alege să-și urmeze calea…