În urma anulării ediției din 1916, următoarea prestație a Jocurilor a venit în 1920. Atunci Belgia, locul unde Primul Război Mondial își lăsase amprenta, era țara care găzduia respectiva competiție. În cadrul celei de a patra ediții, echipa finlandeză realiza performanțe istorice obținând multiple medalii de aur la atletism.

Olimpiada din 1920 fusese acordată orașului Anvers, pentru a onora suferința poporului belgian. De altfel, a reprezentat prima ediție în care a fost înălțat steagul olimpic și pentru prima dată în istoria jocurilor a fost rostit jurământul olimpic.

Jocurile Olimpice din 1920

Jocurile Olimpice din 1920 au fost un festival atletic desfășurat la Anvers, Belgia, care a avut loc între 20 aprilie și 12 septembrie 1920. Jocurile de la Antwerp au fost cea de-a șasea ediție a Jocurilor Olimpice moderne.

Jocurile Olimpice din 1920 au fost Belgiei în speranța de a aduce un spirit de reînnoire în respectiva țară, care fusese devastată în timpul Primului Război Mondial. Țările învinse: Germania, Austria, Ungaria, Bulgaria și Turcia nu au fost invitate. În ceea ce privește Noua Uniune Sovietică, aceasta a ales să nu participe la cea de a patra ediție.

Orașul, afectat de vreme rea și de probleme economice, a avut la dispoziție un timp foarte scurt pentru a curăța haosul lăsat de război și pentru a construi noi facilități pentru Jocuri. Stadionul de atletism era neterminat când au început Jocurile, iar sportivii au fost cazați în camere aglomerate, mobilate cu paturi pliante. Evenimentele au fost puțin frecventate, deoarece foarte puțini își permiteau bilete. În ultimele zile, tribunele au fost pline de elevi, cărora li s-au oferit intrare gratuită.

Performanțele echipei finlandeze

Drapelul olimpic a fost introdus la Jocurile de la Antwerp. Aici, peste 2 600 de sportivi (inclusiv peste 60 de femei) au participat la Jocuri, reprezentând 29 de țări. Punctul culminant al competiției de atletism a fost alergarea lui Paavo Nurmi din Finlanda, care s-a luptat cu Joseph Guillemot din Franța și a câștigat trei din cele nouă medalii de aur ale carierei sale, la cursa de 10.000 de metri, la cursa individuală de cros de 10.000 de metri și la cursa pe echipe de cros. În cursa de 5.000 de metri a terminat al doilea după Guillemot. Echipa finlandeză a realizat o performanță istorică, obținând nouă medalii de aur la atletism, cu una mai puțin decât echipa SUA, care a dominat tradițional acest sport.

Scrimerul italian Nedo Nadi a câștigat cinci medalii de aur, inclusiv titluri individuale la floretă și sabie. În ceea ce privește probele de înot și scufundări i-au avut ca protagoniști pe americanii Duke Kahanamoku, Ethelda Bleibtrey și Aileen Riggin, care la vârsta de 14 ani a câștigat medalia de aur la scufundările cu trambulină.

Kitty Godfree a fost o atletă engleză și o figură dominantă în tenisul feminin în anii 1920. A câștigat două titluri la simplu la All-England Championships de la Wimbledon, cinci titluri la dublu în competiții de Grand Slam și cinci medalii olimpice. Inclusiv una de aur la dublu feminin la Jocurile Olimpice de la Anvers din 1920.

Campioana de la Wimbledon

Godfree a pierdut finala All-England din 1923 în fața franțuzoaicei Suzanne Lenglen, dar a revenit în anul următor pentru a deveni singura femeie care a învins-o pe americanca Helen Wills la Wimbledon. La același turneu, ea a câștigat campionatul de dublu mixt împreună cu partenerul ei Jack Gilbert.

În 1926 și-a repetat performanța, câștigând din nou atât la simplu, cât și la dublu mixt, de data aceasta în pereche cu soțul ei, Leslie Godfree. A câștigat campionatele americane la dublu feminin (1923 și 1927) și la dublu mixt (1925). A reprezentat Anglia în seria Wightman Cup în fiecare an până în 1934, când s-a retras cu un total al carierei de 17 ani și 46 de titluri la simplu și 107 la dublu.

De asemenea, a fost campioană All-England la badminton de patru ori la începutul anilor 1920 și a fost membră a echipei naționale de lacrosse în 1918. Godfree a fost inclusă în International Tennis Hall of Fame în 1978. Astfel fiind numită vicepreședinte al All-England Club în 1989.

John B. Kelly câștigătorul a 126 de curse

John B. Kelly a fost un vâslaș american care a câștigat 126 de curse consecutive în proba de vâsle simple în 1919 și 1920. A stabilit un record care a inclus o medalie de aur la Jocurile Olimpice din 1920 de la Antwerp. Kelly a câștigat, de asemenea, proba de dublu rame la Jocurile din 1920 și la Jocurile din 1924 de la Paris.

Kelly a început să lucreze în 1907 în compania de construcții a fratelui său. Urmând astfel să-și înființeze propria firmă de zidărie în 1919. Din cauza meseriei sale, i-a fost interzis să participe la proba de Diamond Sculls din 1920 de la Regatta Henley din Anglia. Fiul lui Kelly, Jack, a câștigat competiția Diamond Sculls în 1947 și 1949.

Kelly a fost fratele lui Walter Kelly, actor de vodevil, și al lui George Kelly, dramaturg. Fiica sa, Grace, a fost actriță și ulterior prințesă de Monaco.

Spadasinul francez care a dominat scrima

Născut la Livorno, Italia, în 1894, scrimerul Nedo Nadi s-a bucurat de un avantaj neobișnuit. Tatăl său, Giuseppe Nadi, a fost unul dintre cei mai mari spadasini ai Italiei, iar Nedo și fratele său Aldo au primit încă din copilărie îndrumare de specialitate în folosirea săbiilor. Un singur tip de sabie le era interzis: spada, pe care Giuseppe o considera o armă inferioară. Pentru a nu fi descurajați, Nedo și Aldo au studiat în secret epee.

În 1912, Nedo, pe atunci în vârstă de 18 ani, s-a calificat pentru echipa olimpică italiană. Acesta câștigase deja mai multe competiții europene. La Stockholm, Nedo și-a demonstrat abilitățile având o concentrare remarcabilă pentru un tânăr. Învingând șapte adversari în proba de floretă și câștigând medalia de aur în fața unui grup puternic de rivali austrieci, maghiari și britanici. Echipa Franței, care dominase proba de floretă la olimpiadele anterioare, a boicotat competiția. După ce Comitetul Internațional Olimpic a respins cererea de a include brațul ca țintă legitimă. Chiar dacă ar fi participat, istoricii scrimei cred că Nedo s-ar fi impus. De asemenea, el s-a clasat pe locul cinci la sabie, o probă dominată de mult timp de spadasinii maghiari.

Jocurile de la Stockholm au fost doar începutul pentru fiul maestrului italian de scrimă. Primul Război Mondial a forțat anularea competiției olimpice din 1916. Dar Nadi s-a întors la Jocurile de la Anvers din 1920, în Belgia, unde a câștigat proba de sabie. La Antwerp, Nadi a câștigat un număr fără precedent de cinci medalii de aur în probele de scrimă pe echipe și individuale. Recordul său de medalii individuale a rămas neîntrecut până în 1972. Nadi rămâne singurul scrimer din istoria Jocurilor Olimpice care a câștigat medalii de aur individuale la mai mult de o armă.