Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Istoricul Vasile Pârvan a întemeiat practic arheologia românească. Lui, i se datorează, totodată, primele studii sistematice de epigrafie. Este cel care a reușit să impună pentru totdeauna studierea istoriei geților, drept piatră de hotar într-o lume în care dacii „confiscaseră” istoria antică românească.
Istoricul de la Bacău, pe drumul consacrării
Istoricul Vasile Pârvan s-a născut pe 28 septembrie 1882, la Huruiești, Bacău. Tatăl său era un învățător cu ascendență basarabeană, Andrei Pârvan. Mama sa, Artistița Chiriac provenea din Dobreni Neamț. Mama sa era vară cu filosoful Vasile Conta. Acesta a ținut ca nepotul lui să se numească Vasile.
Până la 1900, a studiat la Berești și la Bârlad. În 1900, a studiat Istoria la Universitatea din București. A fost studentul favorit al profesorului Ioan Bogdan. A mai studiat cu Nicolae Iorga și Dimitrie Onciul. Și-a luat licența în 1904. După absolvire, a studiat în Germania, la Jena, Berlin și Breslau. În 1908, sub conducerea latinistului Conrad Cihorius, și-a luat Doctoratul la Breslau, cu teza „Naționalitatea negustorilor din Imperiul Roman”, la Breslau.
În 1902, Theodor Mommsen obținuse Premiul Nobel pentru Istoria Romei Antice. În 1908, lui Pârvan i se spunea „Micul Mommsen”, ceea ce dovedea aprecierea de care se bucura istoricul român. A funcționat ca asistent universitar la catedra lui Grigore Tocilescu de la Universitatea din București.
Istoricul care a făcut din Histria, „patria arheologiei românești”
Istoricul Vasile Pârvan a fost primit în Academia Română în 1913. În același an, nepoata lui Ion Bogdan, Silvia Cristescu i-a devenit soție. Din 1914, a decis să inițieze săpăturile la Histria, lângă Istria jud.Constanța. Mult timp, cetatea antică, socotită cel mai vechi oraș antic de pe teritoriul României fusese plasată la Vadu. Acolo se găsiseră pietre funerare cu texte despre Istros, în cetatea otomană.
Ernest Desjardins, istoric și arheolog francez plasase în a doua jumătate a secolului XIX, în 1868, Histria, în actuala locație de lângă localitatea Caranasuf din Dobrogea, încă aflată sub control otoman. Până în 1916, Vasile Pârvan a reușit să scoată la lumină numeroase obiective, precum incinta romano-bizantină a cetății. A construit cu o parte din piatra provenită de la ziduri, „Casa Mare”.
Destinul l-a lovit crunt
La începutul anului 1917, istoricul cu soția însărcinată s-a refugiat la Iași, din București. Au supraviețuit groaznicului accident feroviar de la Ciurea, cel mai grav accident feroviar din România. Ulterior, istoricul și soția au ajuns la Odessa. Acolo, soția i-a murit la nașterea fiului lor. După război, Vasile Pârvan s-a dedicat studiilor arheologice, epigrafice.
Lucra până la epuizare pe șantierul de la Histria. În 1921, la Roma, a creat Academia di Romania. A fost primul director al acesteia. În 1926, a publicat „Getica. O protoistorie a Daciei Romane”. Este socotită lucrarea de anvergură care așează pentru totdeauna geții pe locul istoric pe care ei îl aveau.
Bolnav de apendicită, a neglijat afecțiunea. Când în sfârșit, a ajuns la București pentru tratament, infecția nu a mai putut fi oprită, marele istoric stingându-se la 26 iunie 1927, la aproape 45 de ani. În prezent, Institutul de Arheologie din București al Academiei Române îi poartă numele.
Recomandările noastre
