Autoritățile române propun introducerea în patrimoniul cultural universal a Limesului Dacic, frontiera fortificată romană care a traversat actualul teritoriu al României. În acest sens a fost depus la UNESCO, un dosar complex ce urmează să fie evaluat de specialiștii organizației Mondiale. Includerea în patrimoniul UNESCU va permite istoricilor români să acceseze fonduri pentru cercetare, reabilitare și introducere în circuitul turistic a peste 280 de situri arheologice.

Dosarul intitulat „Frontierele Imperiului Roman – Dacia” a fost înaintat la UNESCO, în vederea evaluării, pe 31 ianuarie. Materialul este foarte complex, iar documentele strânse în cinci bibliorafturi vizează includerea în patrimoniul cultural universal a Limes Dacic, frontiera fortificată romană de pe actualul teritoriu al României.

Cercetările arheologice întreprinse în ultimii 130 de ani în lume au stabilit că există aproximativ 7.000 de kilometri de graniță a Imperiului Roman în jurul Mării Mediterane. Frontierele traversează Europa, Africa și Asia, iar cea mai complexă și mai lungă porțiune de limes (graniță) se află pe teritoriul României. Tronsonul românesc măsoară aproximativ 1.500 de kilometri.

„Limesul Dacic, cel mai lung sector de frontieră terestră romană din Europa, a devenit de-a lungul existenței provinciei un sistem defensiv foarte complex, cu caracter de unicat. În pofida complexității sale aparte și a volumului foarte mare de muncă, consorțiul format în cadrul programului național LIMES a dus la bun sfârșit o misiune pe care mulți o considerau imposibilă”, se arată într-o prezentare a proiectului transmisă de reprezentanții Muzeului Național de Istorie a României.

Descoperire arheologică de importanță majoră

Dosarul românesc, conține cinci volume în care au fost strânse peste 3.000 de file care prezintă cercetările din 285 de situri arheologice. Limesul Dacic este format din fortificații și așezări civile, turnuri de semnalizare, drumuri, instalații termale, valuri artificiale de pământ, dar și porțiuni de ziduri.

„Echipa coordonată de Muzeul Național de Istorie a României, formată din specialiști ai instituției noastre, alături de specialiști de la Facultatea de Istorie a Universității din București și de la Institutul de Arheologie «Vasile Pârvan», București, a pregătit documentația necesară pentru 27 dintre cele 80 castre incluse în dosar, reprezentând un traseu de aproximativ 900 km, începând de la Drobeta până la Sucidava, apoi de-a lungul râului Oltului, de la vărsarea acestuia în  Dunăre și până la Hoghiz, incluzând și așa-numita linie transalutană, de la Râșnov până la Dunăre.

În vederea pregătirii dosarului dunărean, demers realizat în paralel în cadrul programului, a fost documentate tronsonul dobrogean 400 Km, cuprins între Durostorum și Dunavățu de Sus, incluzând până acum 25 castre și alte instalații conexe. Pe teritoriul Munteniei au fost documentate 12 avanposturi (castre și fortificații temporare), care vor face parte din dosarul dunărean”, se mai arată în prezentare.

Evaluarea se va întinde pe aproximativ un an

Evaluarea experților din cadrul UNESCO va dura aproximativ un an, însă specialiștii implicați în proiect sunt optimiști cu privire la răspunsul ce urmează a fi transmis.

„Urmează o perioadă de evaluare de către specialiștii UNESCO, punerea în deplin acord dintre autoritățile centrale cu cele locale și finalizarea cercetării unor situri, mai puțin investigate în trecut. În paralel, potrivit reglementărilor Programului Național Limes, echipa coordonată MNIR va finaliza documentarea cercetării întregului sector dunărean, care va constitui obiectul altul dosar pe care România și-a propus să-l depună la UNESCO, se mai arată în prezentarea de pe pagina de Facebook a Muzeului Național de Istorie.

Ce conține proiectul propus UNESCO

Felix Marcu, președintele Comisiei Naționale Limes și manager al Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, care a coordonat acest dosar a explicat în ce constă proiectul propus celor de la UNESCO.

„Sunt aproape toate tipurile de frontieră: și pe curs de râu și frontieră montană și de câmpie. Romanii interpretau foarte bine geografia istorică. Practic, din Occident, pe zidul lui Hadrian și Antoninus Pius, limesul taie Britannia, după aceea prin Olanda, în sudul Germaniei, trece prin Austria pe Dunăre, vine pe Dunăre puțin în Ungaria, Serbia, foarte puțin în Croația, prin nordul Bulgariei și în Delta Dunării.

După cele două campanii ale lui Traian, 101-102, 105-106, frontierele Daciei Romane se construiesc odată ce armata avansează la nordul Dunării și merge cumva pe interiorul Carpaților, taie Banatul în două, cuprinde zona auriferă, Roșia Montană, Zlatna, dar legiunile sunt în zona Mureșului, la Alba-Iulia și mai târziu la Potaissa-Turda.

Ne apropiem de Cluj pe la Bologa, frontiera trece prin Munții Meseșului, în apropiere de Zalău, după care ajungem pe cursul Someșului unit, Cășei, Ileanda, trecem în Bistrița și după aceea în Secuime, pe interior, Mureș-Harghita-Covasna, traversăm pe culoarul Rucăr-Bran și ajungem iarăși la Dunăre prin județele Argeș și Teleorman, zona Transalutană, pe cursul Oltului”, a declarat Felix Marcu, pentru PressOne.