Medici specialiști luptă să-și afle competențele. O problemă nerezolvată de șapte ani a ajuns în instanță

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

O modificare legislativă adoptată în 2019 pentru alinierea la cerințele europene a lăsat, potrivit informațiilor care stau la baza unui litigiu, neclarificată delimitarea competențelor unor specialiști în chirurgie stomatologică și maxilo-facială. Treizeci și șapte de medici au acționat în instanță Ministerul Sănătății și Colegiul Medicilor Stomatologi din România.

O problemă semnalată încă din 2019 în chirurgia stomatologică și maxilo-facială a ajuns în instanță. Potrivit unui medic din Iași, 37 de specialiști au dat în judecată Ministerul Sănătății și Colegiul Medicilor Stomatologi din România, reclamând lipsa normelor necesare definirii competențelor profesionale.

La aproape șapte ani de la modificarea legislației, întrebarea este de ce o reformă menită să alinieze România la cerințele europene nu a fost dusă până la capăt.

Medici specialiști stomatologi luptă să-și afle competențele

Am citit pe pagina de Facebook a unui medic din Iași o postare mai veche, din luna mai. Mi-a apărut în atenție prin intermediul unui grup medical. Nu știu ce specialitate are autorul și nici cum arată la chip, dar cred că este un om tânăr, judecând după trimiterile repetate la „dinozaurii” din sistemul medical și la profesorii din universitățile de medicină. Probabil că, într-o zi, va fi și el „dinozaur”, cu mulți ani de activitate în spate.

Ambasadorul Rusiei în SUA a murit subit, la 66 de ani. Moscova nu a anunțat cauza morții lui Aleksandr Darciev

De ce se strică unele alimente în frigider și cum previi pierderile

Medicul semnalează o situație existentă de mulți ani în domeniul stomatologiei, care își are originile în modificările legislative din 2019.

În acea perioadă, Ministerul Sănătății era condus de Sorina Pintea. Am atras și noi atenția asupra problemei, în presă, în octombrie 2020. La vremea respectivă, avertizam că soluția aleasă riscă să genereze confuzie și dispute privind formarea profesională și competențele medicilor fiindcă lucrurile rămăseseră incomplete.

Revin acum asupra subiectului și constat că problema nu și-a găsit rezolvarea. Între timp, disputa a ajuns și în instanță.

Două specialități, două trasee de pregătire

În 2020, scriam despre decizia Ministerului Sănătății din 2019 de a reglementa două specialități cu denumiri apropiate: „Chirurgie orală și maxilo-facială”, în domeniul medicinei, și „Chirurgie stomatologică și maxilo-facială”, în domeniul medicinei dentare.

Modificările au fost introduse prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 798 din 23 mai 2019, care a modificat nomenclatorul specialităților medicale, medico-dentare și farmaceutice.

Pentru specialitatea „Chirurgie orală și maxilo-facială”, reglementarea a prevăzut accesul pe filiera medicinei și condiția deținerii ambelor diplome: cea de medic și cea de medic dentist sau stomatolog. În paralel, în domeniul medicinei dentare a fost reglementată specialitatea „Chirurgie stomatologică și maxilo-facială”, cu o durată de pregătire de cinci ani.

Intenția de a alinia pregătirea profesională la cerințele europene era una legitimă. Problema este că o modificare a nomenclatorului nu rezolvă, de la sine, toate aspectele legate de exercitarea profesiei. Odată stabilite traseele de pregătire, trebuiau clarificate și competențele profesionale aferente fiecărei specialități.

Tocmai aici se află problema semnalată în prezent: normele necesare definirii competențelor specialiștilor formați pe filiera medicinei dentare nu au fost publicate, iar lipsa lor a generat un litigiu.

Șapte ani de așteptare și un proces la Curtea de Apel București

Potrivit informațiilor publicate de medicul Ciprian Maxim, 37 de medici specialiști în chirurgie stomatologică și maxilo-facială au dat în judecată Ministerul Sănătății și Colegiul Medicilor Stomatologi din România. Dosarul indicat de acesta este înregistrat la Curtea de Apel București sub nr. 1533/2/2026.

Nu am consultat conținutul dosarului și nu pot detalia capetele de cerere sau pozițiile procesuale ale părților. Informația esențială este însă problema care a dus la litigiu: lipsa normelor necesare definirii competențelor profesionale ale specialiștilor respectivi.

Acești medici au parcurs un rezidențiat de cinci ani și au obținut titlul de specialist. Dr. Maxim semnalează că, în absența unui cadru normativ clar privind competențele, ei nu știu cu suficientă precizie care sunt limitele actelor medicale pe care le pot efectua în sfera chirurgiei stomatologice și maxilo-faciale.

Sunt invocate intervenții precum tratamentul fracturilor oaselor feței, chirurgia tumorilor și reconstrucțiile complexe. Delimitarea exactă a acestor competențe trebuie făcută prin raportare la normele aplicabile, pregătirea profesională și actele oficiale care reglementează exercitarea specialității.

Nu este vorba despre a pune sub semnul întrebării pregătirea medicilor sau validitatea diplomelor lor. Este vorba despre obligația statului de a asigura un cadru normativ coerent, în care titlul profesional, pregătirea și competențele recunoscute legal să fie corelate.

Când reforma rămâne incompletă

O reformă legislativă nu se încheie odată cu publicarea actului normativ care o inițiază. Pentru ca o specialitate medicală să funcționeze în mod clar și previzibil, este necesar ca regulile privind pregătirea, dobândirea titlului și competențele profesionale să fie suficient de precise și accesibile. Este vorba și de responsabilitate.

În cazul de față, problema nu este doar existența a două specialități cu denumiri asemănătoare, ci lipsa normelor necesare definirii competențelor uneia dintre ele. Medicii stomatologi nu știu exact ce intervenții chirurgicale au voie să facă.

Dacă aceste norme erau necesare pentru aplicarea reglementării din 2019, de ce nu au fost publicate la timp?

Cine trebuia să facă acest lucru? Ministerul Sănătății? Organismele profesionale? Instituțiile implicate în formarea rezidenților? Iar dacă au existat neînțelegeri între instituții, de ce nu au fost soluționate în anii care au trecut?

Acestea sunt întrebări la care autoritățile trebuie să răspundă prin documente și explicații concrete. Nu este suficient ca o specialitate să figureze în nomenclator și să fie organizate concursuri de rezidențiat. Și instanța de judecată va solicita aceste informări ca să se poată pronunța în proces.

Pacienții au nevoie de claritate, medicii au nevoie de reguli

Miza nu se limitează la o dispută administrativă între instituții și nici la un conflict între două categorii profesionale. În chirurgia orală și maxilo-facială, delimitarea competențelor este importantă pentru organizarea serviciilor medicale și pentru identificarea specialistului potrivit fiecărei patologii.

Pacienții trebuie să poată înțelege la ce specialist să apeleze, iar medicii trebuie să știe ce intervenții sunt autorizați să efectueze în limitele specialității lor. Aceste lucruri nu pot fi lăsate la interpretări contradictorii sau la soluții găsite de la un caz la altul.

Reglementările europene privind recunoașterea calificărilor profesionale stabilesc un cadru pentru profesiile reglementate, dar aplicarea lor presupune identificarea concretă a cerințelor relevante pentru fiecare specialitate.

De aceea, orice afirmație privind recunoașterea sau nerecunoașterea europeană a specialității trebuie susținută prin documente oficiale și prin raportare la normele aplicabile.

Noul ministru al Sănătății ar trebui să soluționeze anomalia. Trebuie să explice dacă și în ce măsură reglementarea din 2019 a fost completată cu toate dispozițiile necesare și ce soluție există pentru clarificarea competențelor profesionale.

De ce o problemă care trebuia rezolvată prin reglementări clare a ajuns să fie disputată în instanță, medicii specialiști din Stomatologie să fie nevoiți să piardă timpul în procese?

Intenția de a alinia sistemul românesc la cerințele europene nu este suficientă dacă aplicarea reformei rămâne incompletă. O reglementare profesională trebuie să ofere certitudine, nu să lase medicii să își caute limitele de practică prin interpretări și procese.