„Ștefan cel Mare” și miracolul din anii '90. Cum se salva viața unui copil în chirurgia toracică

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Spitalele românești din anii '90 par astăzi desprinse dintr-un film de epocă sau dintr-un scenariu de realism magic. Într-o postare publicată pe rețelele sociale, reputatul medic chirurg dr. Florin Chirculescu a reconstituit un crâmpei din realitatea dură, dar profund umană, a chirurgiei toracice de acum trei decenii.

Este povestea unui copil de cinci ani, salvat de la o moarte aproape sigură prin metode care astăzi ar îngrozi manualele moderne, dar care atunci făceau diferența dintre viață și moarte. O situație pe care cei ieșiți acum la pensie o considerau o realitate banală.

Supurațiile pulmonare și chirurgia fără electrocauter

În perioada postdecembristă, cazuistica spitalelor de profil era dominată de tuberculoză și supurații pulmonare hipercronice, afecțiuni extrem de grave, caracterizate prin hemoragii masive în timpul intervențiilor chirurgicale.

Dr. Chirculescu își amintește de un pacient de doar cinci ani, internat la Spitalul Tunari. Era o unitate medicală veche, ce aparținuse în trecut Ordinului Diaconeselor. Copilul, extrem de carismatic în ciuda suferinței, trecuse prin luni întregi de tratament intravenos cu penicilină și purta o cale venoasă centrală la nivelul gâtului.

Cum poți afla dacă cineva ți-a accesat contul de Facebook. Primul pas pe care ar trebui să îl faci

România, învinsă de foame, lipsa locuințelor și de frică! Imagine depresivă a CIA despre țara noastră

Marea provocare a apărut în timpul și după intervenția chirurgicală, când micul pacient a început să sângereze masiv: „A sângerat bietul copil de-a rupt, de 3-4 ori mai mult decât sângerează azi un pacient cu cancer care a primit imunoterapie preoperatorie, dar așa erau anii ăia”, explică dr. Florin Chirculescu.

Din cauza lipsei tehnologiei moderne din zilele noastre, medicii au fost nevoiți să recurgă la soluții de criză uimitoare pentru a opri hemoragia „în pânză”.

Cine a fost „Ștefan cel Mare” din sala de operație

În absența unui electrocauter modern, echipa medicală a apelat la o unealtă rudimentară pe care medicii o porecliseră, cu umor negru, „Ștefan cel Mare”.

Ce era dispozitivul: O coadă metalică sterilizată. Cum se folosea: Instrumentul era ținut direct deasupra unei flăcări deschise până când devenea incandescent, se încingea la roșu. Metalul fierbinte era aplicat direct pe țesutul pulmonar care sângera, realizând o cauterizare prin arsură directă pentru a opri hemoragia.

Deși hemoglobina copilului scăzuse la valori catastrofice (3 sau 4 g/dL), organismul micuțului a rezistat după multiple reintervenții.

De la pragul morții, la un concert de acordeon în curtea spitalului

Miracolul medical s-a completat prin forța vitală a copilului. După două săptămâni de luptă la granița dintre viață și moarte, slăbit și palid, băiețelul a cerut un acordeon.

Așezat pe un scaun în parcul Spitalului Tunari, sub o plăcuță istorică pe care scria „Nu scuipați pe jos”, copilul a început să cânte cu o energie care a strâns la ferestre chiar și polițiștii din inspectoratul de vis-à-vis.

Imaginea descrisă de chirurg este memorabilă: un copil care abia își susținea instrumentul din cauza slăbiciunii, dar care cânta din tot sufletul, cu calea venoasă încă vizibilă pe gât.

Concluzia unui chirurg celebru

Dincolo de nostalgia și duritatea amintirii, dr. Florin Chirculescu rezumă esența acestei specialități medicale, o profesie în care speranța refuză să moară: „Așa-i chirurgia toracică în zilele ei bune: vine unul care abia mai suflă, îl operezi, și, după câteva hopuri, iese din spital și se apucă să cânte: Hopai-didi-daaa!”

Astăzi, tehnicile minim invazive, tehnologia laser și electrocauterele inteligente au înlocuit „fiarele încinse” de altădată, însă povestea salvării acestui copil rămâne o dovadă a rezistenței umane și a geniului clinic al medicilor români care au profesat în condiții de penurie totală.

Dr. Florin Chirculescu este unul dintre cei mai cunoscuți medici chirurgi toracici din România, activând de decenii în cadrul unor unități sanitare de elită, precum Spitalul Universitar de Urgență București. Pe lângă cariera medicală de excepție, acesta este și un apreciat autor de literatură, stilul său îmbinând precizia chirurgicală cu o profundă înțelegere a psihologiei și istoriei autohtone.