Incendiul care a nimicit teatrul lui Constantin Tănase. Noaptea în care „Cărăbușul” a ars sub ochii publicului

În seara de 22 decembrie 1937, Bucureștiul a fost martorul uneia dintre cele mai dramatice catastrofe din istoria teatrului românesc interbelic. Sala Vox/Eforie, unde compania lui Constantin Tănase prezenta premiera revistei „Poftă bună la Tănase”, a fost cuprinsă de flăcări chiar în timpul spectacolului. Focul a distrus scena, decorurile, costumele și recuzita, lăsând fără loc de muncă sute de artiști și tehnicieni în pragul Crăciunului.

Constantin Tănase nu era doar un actor popular. Era creatorul unui fenomen. Compania „Cărăbuș”, fondată de el, deschisese oficial teatrul de revistă modern în România la 2 iulie 1919, cu spectacolul „Pisica pe orez”, potrivit istoricului publicat de Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”. Instituția îl descrie pe Tănase drept una dintre figurile emblematice ale revistei românești, actor de scenă, vodevil și întemeietor al Companiei Cărăbuș.

Dar în acea seară de decembrie 1937, întreaga construcție artistică a lui Tănase a fost lovită de o nenorocire care părea să-i spulbere munca de decenii.

Echipa lui Constantin Tănase din 1930. sursa: Realitatea Ilustrata

Flăcările au izbucnit în timpul premierei lui Constantin Tănase

Sala Eforiei era plină. Presa epocii consemna că lojele, balcoanele și parterul erau ocupate, iar pe culoare fuseseră așezate scaune suplimentare. Pe scenă se afla Constantin Tănase, singur, în timp ce deasupra lui au început să cadă scântei și fâșii arse. La început, o parte a publicului a crezut că este un efect scenic, integrat în spectacol.

Tot mai multe voci din PNL se pronunță pentru continuarea guvernării

Prima decizie luată de Ilie Bolojan după ce Guvernul a picat la moțiunea de cenzură

Primul care a înțeles gravitatea momentului a fost Puiu Maximilian, compozitorul revistei, aflat în culise. El a intrat pe scenă și a strigat că teatrul trebuie evacuat. A urmat un moment de uluială, apoi panica s-a întins rapid în sală. Scaunele suplimentare, așezate pe culoare, au îngreunat evacuarea și au transformat ieșirea publicului într-o cursă disperată.

Relatările vremii descriu o sală sufocată de fum, oameni care se împingeau spre ieșiri, femei speriate, haine pierdute la garderobă și spectatori răniți ușor în busculadă. Totuși, evacuarea s-a făcut suficient de repede pentru a evita o catastrofă de proporții, înainte ca grinzile, lojile și balcoanele afectate de flăcări să se prăbușească.

Cauza probabilă: un scurtcircuit

Deși episodul este uneori numit, în limbaj curent, „incendierea teatrului lui Tănase”, presa vremii indica drept cauză probabilă un scurtcircuit produs la instalația electrică a scenei. Relatările menționează că focul ar fi pornit din partea superioară a scenei, iar decorurile proaspăt vopsite, costumele și cortinele au alimentat rapid incendiul.

Această distincție este importantă: nu există, în materialele citate, o dovadă clară că focul ar fi fost pus intenționat. Ceea ce apare limpede este un lanț de vulnerabilități: instalații electrice periculoase, lipsa unei cortine de fier, furtunuri sau mijloace de intervenție insuficiente și o sală suprapopulată.

Tănase, scos cu forța de pe scenă

În haosul incendiului, Constantin Tănase a rămas pentru câteva clipe împietrit. Scena ardea, actorii fugeau din cabine, iar oamenii din ansamblu se refugiau în curtea Eforiei. Presa vremii consemnează că Tănase a fost scos cu forța de pe scenă.

Când a aflat că membrii trupei scăpaseră, a zâmbit ușurat. Apoi și-a amintit de calul adus în culise pentru unul dintre tablourile revistei și a cerut să fie salvat. Animalul a fost scos din foc.

Gestul a rămas unul dintre episoadele simbolice ale nopții. În timp ce decorurile, costumele și recuzita ardeau, iar averea artistică a companiei se transforma în cenușă, Tănase se gândea la viața unui animal aflat în pericol.

Constantin Tănase, într-un rol celebru de revista. sursa: Rampa

Teatrul Vox, distrus complet

Incendiul nu a afectat doar scena pe care juca Tănase. Focul a continuat să ardă până a doua zi, iar pompierii au reușit să-l stingă definitiv abia după ore întregi de intervenție. Au fost distruse acoperișul și interiorul Teatrului Vox, acoperișul băilor Eforiei, precum și interiorul Teatrului Vesel, cu mobilier, recuzită și alte bunuri aflate acolo.

Pagubele au fost uriașe. Presa epocii estima pierderile totale la câteva zeci de milioane de lei, iar pentru Constantin Tănase pierderea personală era considerată ruinătoare: decorurile, costumele și recuzita companiei nu erau asigurate, iar paguba sa directă era estimată la aproximativ două milioane de lei.

Pentru compania „Cărăbuș”, dezastrul însemna mai mult decât pierderea unei săli. Aproximativ 400 de oameni rămâneau fără lucru chiar înaintea sărbătorilor de iarnă.

Victime, răniți și relatări contradictorii

Primele relatări au consemnat două femei găsite carbonizate sub dărâmături, identificate ca angajate ale teatrului, și au menționat teama că ar mai putea exista o victimă. Alte pasaje din presa vremii, inclusiv materialul de epocă folosit ca bază pentru acest articol, vorbesc despre un bilanț final de trei morți. Din cauza succesiunii rapide a relatărilor din acele zile, bilanțul exact apare în surse cu nuanțe diferite.

Răniții au fost, în majoritate, persoane intoxicate cu fum, oameni loviți în busculadă sau spectatori cu arsuri ușoare. O rănită mai grav, menționată în presa vremii, a fost îngrijită la Spitalul de Urgență, iar starea electricienilor teatrului era descrisă ca ameliorată în zilele următoare.

O noapte de panică și jafuri

Ca în multe catastrofe urbane, tragedia a scos la suprafață și solidaritate, și ticăloșie. Poliția Capitalei a organizat recuperarea și distribuirea obiectelor lăsate la garderobă, dar presa a relatat și despre persoane care au profitat de panică pentru a jefui spectatori. Unele femei ar fi fost trântite la pământ și prădate de haine sau bijuterii, iar casiera teatrului ar fi fost atacată, banii din casa de bilete fiind furați.

Acest episod a adâncit dezastrul financiar al companiei. Tănase pierduse nu doar teatrul, decorurile și costumele, ci și o parte importantă din încasările premierei, bani care urmau să acopere munca pictorilor, decoratorilor și meșterilor implicați în montarea spectacolului.

Solidaritatea publicului. „Cărăbușul” trebuia să renască

După incendiu, presa a lansat apeluri de sprijin pentru Constantin Tănase și trupa sa. Articolele vremii insistau asupra faptului că actorul nu primise subvenții, își construise cariera prin muncă, susținuse sute de oameni și oferise publicului bucureștean decenii de spectacole.

Gesturile de solidaritate au venit rapid. Actori de la Teatrul Național au decis să cedeze leafa pe o zi, Teatrul Alhambra a promis beneficiul unui spectacol, iar cititorii și admiratorii au propus liste de subscripție pentru plata personalului până la refacerea companiei.

Presa a folosit atunci imaginea păsării Phoenix. „Cărăbușul” trebuia să renască din propria cenușă. Iar Tănase, omul care făcuse din revista românească un fenomen popular, nu putea fi lăsat să dispară sub lovitura unui accident.

Renașterea de la Savoy

Lovitura a fost uriașă, dar nu definitivă.

La 14 ianuarie 1938, Constantin Tănase a reluat premiera întreruptă de incendiu, de această dată la Savoy. Relatările de epocă citate ulterior au consemnat că, după dezastrul de la Vox, artistul și-a refăcut „Cărăbușul” și a revenit în fața publicului bucureștean, sprijinit de dragostea spectatorilor și de energia propriului ansamblu.

Această revenire spune poate cel mai mult despre Constantin Tănase. Incendiul i-a ars sala, costumele, decorurile și banii. Nu i-a ars însă publicul, nici instinctul de organizator, nici forța de a transforma o tragedie într-un nou început: Teatrul Constantin Tănase