În acea reclamă, Mihai Șora spune că pe la 30 de ani i s-a cam terminat libertatea pe care și-a regăsit-o după ce a
împlinit 70 de ani și cum a suferit el în comunism. În imagini apar secvențe cu așa-numiții frontieriști care încercau să fugă din țară.

Practic, din momentul difuzării reclamei, lumea s-a împărțit în două. Pe rețelele de socializare, unii condamnă atât firma care a produs clipul și site-ul care a comandat spotul, dar, mai ales, pe Mihai Șora. Alții, în principal tineri, îl susțin pe fostul ministru comunist, fără să știe, însă, mai nimic despre viața acestuia.

Despre lectura operei acestuia nici nu se poate aduce vorba, volumele sale de filozofie fiind atât de elitiste încât fac lectura aproape imposibilă pentru un necunoscător al filozofiei. Aceste abordări, tipic maniheiste, au scindat societatea.

Cu toate acestea, s-au pronunțat în această chestiune și persoane avizate, oameni care îi cunosc și trecutul, dar și opera filozofului. Așa sunt istoricul Adrian Papahagi și jurnalistul Dan Andronic, și el absolvent al facultății de Istorie.

Adevăruri necesare

Dan Andronic a scris pe Facebook câteva lămuriri necesare în cazul biografiei lui Mihai Șora, pentru a pune adevărul
în dimensiunea lui istorică, mai ales că doar cu câteva luni în urmă a alocat un spațiu amplu dedicat lui Mihai Șora în revista Evenimentul istoric.

Ziaristul a subliniat că manevrele mizere care se desfășoară la această oră nu au darul de a convinge pe cineva. Astfel, el arată că Șora a fost comunist înscriindu-se în Partidul Comunist Francez în 1946: Șora a plecat din Franța în 1948 și nu s-a mai întors, pentru că poliția începuse să-i aresteze.

A venit în România și a început să lucreze la Ministerul de Externe condus de Ana Pauker. A vrut să devină membru al PMR și, ulterior, devine membru PCR. În 1951 a fost numit redactor-șef la editura care tipărea în limba rusă «operele» lui Pauker, Luca și Dej”.

Andronic mai spune că în anii ‘50 a făcut memorii către CC al PCR cerând să-i fie recunoscută vechimea în partid, că cererea i s-a respins și că în 1962 este contactat de Securitate pentru a deveni informator: „Unul din cei doi ofițeri prezenți la întâlnirea semi-conspirativă consemnează ca «edificator» pentru «sinceritatea» și «atașamentul»
celui «dispus de a ajuta organele noastre», chiar «voluntariatul » oferit de Mihai Șora. Ulterior colaborarea a încetat”.

În aceași postare Dan Andronic mai spune că în 1989 Șora s-a implicat în susținerea unui scriitor dizident, Dan Deșliu. Dar într-un mod foarte discret: Asta apare în documentele oficiale din arhiva CC și CNSAS. Nu a fost  dizident, dar nici colaboraționist. A fost un personaj adaptat vremurilor, care credea în comunism, care era parte
a nomenclaturii, cu avantajele și dezavantajele ei”.

Șora și spălarea memoriei unui popor

Într-o altă postare, Andronic constată că este incredibilă voința aripii progresiste de a rescrie istoria: „Cazul Mihai Șora este emblematic despre cum se încearcă să fie spălată memoria unui popor. Pentru cei care vor să explice trecutul tulbure al comunistului Șora, până și Ana Pauker a devenit dezirabilă, este un soi de figură revoluționară luminoasă. Acum înțelegeți de ce li se spune (celor din USR, susținătorii lui Șora) neo-marxiști?”.

Andronic, care a urmărit numeroase comentarii, a izolat câteva „linii de comunicare”. „Ana Pauker s-a opus  colectivizării. Fals! A susținut aplicarea 100% a modelului sovietic. A fost eliminată din PMR pentru că era evreică. Fals! A fost dată jos din conducerea partidului pentru că a încercat să-l răstoarne pe Dej. A fost anchetată timp de două luni, dar nu a pățit nimic, și-a păstrat o parte a privilegiilor.

A vrut binele poporului român. Fals! A revenit în România din URSS fiind îmbrăcată în uniformă sovietică, a semnat actul de cedare a Insulei Șerpilor, a susținut ruperea relațiilor cu Occidentul. Nu există nimic luminos în această  femeie”.

Apoi, o citează pe Principesa Ileana a României care o caracteriza pe Pauker ca fiind un „boa constrictor care abia fusese hrănit, așa că nu te mănâncă pe loc”.

Papahagi: „Domnul Șora era comunist sadea!

Și istoricul Adrian Papahagi, de la Universitatea Babeș-Bolyai, este indignat din aceleași motive ca Andronic și întreabă, retoric, ce e cu adevărat eroic: să manifestezi împotriva comuniștilor în 1948, sau împotriva pesediștilor în 2018?

Apoi concluzionează: „Ambele sunt lăudabile, dar numai prima e curajoasă. Cam atât despre lecții. Nu sunt ușor de intimidat și nu mă impresionează talentul stângii vechi sau noi de a rescrie istoria”.

Referitor la stratagema magazinului online din reclama TV de a crea scandal pentru a-și asigura notorietate,  Papahagi e vehement: „Emag ar trebui să își ceară scuze de la foștii deținuți politici și să retragă filmul de pe piață.  La 30 și ceva de ani domnul Șora era comunist sadea, cu carnet de partid, și lucra într-un minister condus de una dintre cele mai odioase figuri ale terorii comuniste”.

„Nu ne povesti cum ai suferit sub comunism”

Apoi, îl atacă direct pe Mihai Șora pentru cuvintele pe care le rostește în clipul devenit viral pe internet și intens difuzat pe mai toate televiziunile generaliste sau de știri: „Când la 30 de ani erai membru al Partidului Comunist  Francez, când la 32 de ani, în 1948, te întorceai ca membru al unui partid comunist în proaspăt instalata Republică
Populară Română, din care cei persecutați încercau disperați să fugă, când primul tău job după repatriere a fost, timp de trei-patru ani, în Ministerul de Externe condus de Ana Pauker, după epurarea lui Neagu Djuvara, Constantin
Karadja sau Alexandru Paleologu, când timp de 15 ani ai ocupat funcția de redactor-șef al Editurii de Stat pentru Literatură și Artă, creată de comuniști prin transformarea Fundației Regale pentru Literatură și Artă, în timp ce Blaga sau Arghezi erau marginalizați, iar Noica înfunda pușcăria, nu ne povesti cum ai suferit sub comunism”.

„Să declare odată că-l susține pe Barna, ca să terminăm circul!”

Și, într-o postare de ieri, scrie, alături de o captură de pe o postare apărută pe contul de Faceboook al filozofului  Șora: „Iată idolul noii stângi amnezice. Ridicol! Îi propun și: Castro-castrol-castru-castron, Hitler-Hilton-hintă, Stalin-Slatina-slănină… Nu cu glumițe de grădiniță se scapă de minciună și de impostură. Să declare odată că-l susține pe Barna, ca să terminăm circul! Vom vedea cum vechii comuniști pasează flacăra noilor stângiști”.

Te-ar putea interesa și: