Igor Dodon, cunoscut pentru loialitatea față de Kremlin, cere negocieri urgente cu Rusia pentru gaze

Într-o postare publicată pe rețelele sociale, liderul Partidului Socialiștilor, Igor Dodon, a susținut că situația energetică din Europa ar putea deveni și mai dificilă în perioada următoare, iar Republica Moldova ar trebui să acționeze rapid pentru a-și asigura resursele necesare.

„În condițiile aprofundării crizei energetice, devine tot mai evident că Republica Moldova trebuie să înceapă de urgență negocieri cu Rusia privind achiziția de gaze naturale”, a scris Igor Dodon.

Potrivit fostului șef al statului, competiția pentru resurse energetice este în creștere, iar statele europene ar încerca să își securizeze aprovizionarea în mod pragmatic, punând pe primul plan propriile interese. În acest context, Dodon a invocat exemplul Ungariei, despre care afirmă că ar fi purtat recent discuții cu Federația Rusă pentru a obține garanții privind livrările de resurse energetice.

„Conducerea acestei țări acționează pragmatic, punând pe primul loc securitatea energetică și interesele propriilor cetățeni”, a menționat acesta.

Gazele, instrument de presiune politică încă din anii ’90

Istoria relațiilor energetice dintre Republica Moldova și Federația Rusă arată însă că livrările de gaze au fost utilizate frecvent ca instrument de influență politică.

Una dintre primele crize majore a avut loc în vara anului 1992, când autoritățile separatiste de la Tiraspol au blocat livrările de gaze către Chișinău, închizând robinetul gazoductului Odesa–Tiraspol–Chișinău. Conducta era esențială pentru alimentarea capitalei și a altor regiuni ale țării.

Blocarea livrărilor s-a produs chiar înainte de semnarea acordului de încetare a focului în conflictul armat de pe Nistru. În urma acestei acțiuni, autoritățile de la Chișinău au fost nevoite să construiască rapid o conductă alternativă pentru a menține aprovizionarea cu gaze.

În același timp, regiunea transnistreană a păstrat controlul asupra unei părți importante a infrastructurii energetice.

Criza gazelor din 1998, întreruperi și pene masive de curent

Un alt episod dificil a avut loc în 1998, în contextul crizei financiare din Federația Rusă. În acea perioadă, livrările de gaze către Republica Moldova au fost sistate, iar consecințele au fost resimțite puternic de populație și de economie.

În plină iarnă, instituțiile publice și gospodăriile s-au confruntat cu lipsa încălzirii, iar penele de curent ajungeau și la 14 ore pe zi. Industria, care depindea masiv de gazele naturale, a fost de asemenea grav afectată.

Criza a amplificat nemulțumirile sociale și a demonstrat cât de vulnerabilă era Republica Moldova în fața unor astfel de decizii.

Influența Gazprom asupra Moldovagaz

De-a lungul anilor, compania rusă Gazprom și-a consolidat poziția în sectorul energetic al Republicii Moldova. După reorganizarea din 1998, gigantul rus a ajuns să controleze peste 50% din acțiunile Moldovagaz, compania responsabilă de importul și distribuția gazelor naturale în țară.

Alte 13,42% din acțiuni sunt controlate prin intermediul regiunii transnistrene. Transferul activelor către Gazprom a fost justificat la acea vreme prin necesitatea achitării unor datorii istorice.

Embargoul energetic și economic din 2006

Un alt moment tensionat a avut loc la începutul anului 2006, când Rusia a sistat livrările de gaze către Republica Moldova și, câteva luni mai târziu, a impus embargo asupra vinurilor moldovenești. În același timp, prețul gazelor livrate Moldovei a fost majorat brusc de la 80 la 160 de dolari pentru mia de metri cubi.

Autoritățile de la Chișinău au interpretat aceste măsuri drept presiuni politice legate de orientarea proeuropeană a țării și de conflictul transnistrean. Moscova a sugerat atunci că o reducere a prețului gazelor ar putea fi posibilă dacă Guvernul moldovean ar renunța la o parte din acțiunile sale în Moldovagaz.

Propunerea a fost respinsă de autoritățile moldovenești.

Criza gazelor din 2009

În 2009, Republica Moldova a rămas din nou fără gaze naturale, de această dată din cauza conflictului dintre Rusia și Ucraina privind tranzitul gazelor și prețurile.

Disputa dintre cele două state a dus la întreruperea livrărilor de gaze în mai multe țări din regiune, inclusiv în Republica Moldova. Industria și consumatorii casnici au fost din nou afectați de lipsa resurselor energetice.

În perioada post-sovietică, prețul gazelor livrate Republicii Moldova a crescut constant. Dacă în 2007 Chișinăul plătea aproximativ 170 de dolari pentru mia de metri cubi, în 2011 prețul ajunsese deja la aproximativ 400 de dolari.

În 2020, Gazprom a propus Moldovagaz o formulă de calcul bazată pe prețurile europene ale gazului, ceea ce ar fi dus la noi majorări semnificative ale costurilor pentru Republica Moldova.

Criza energetică din 2021–2022

Situația s-a agravat în 2021, când Gazprom a modificat unilateral formula de calcul a prețului gazelor, ceea ce a dus la o creștere bruscă a tarifelor. Prețul a ajuns atunci la aproximativ 790 de dolari pentru mia de metri cubi.

În paralel, compania rusă a impus Chișinăului mai multe condiții, printre care transformarea datoriei istorice a Moldovagaz într-o datorie guvernamentală care urma să fie achitată într-un termen scurt.

În 2022, Gazprom a redus și volumele zilnice de gaze livrate Republicii Moldova la aproximativ 5,7 milioane de metri cubi. Cantitățile au fost direcționate în mare parte către regiunea transnistreană pentru consumul local și pentru producerea energiei electrice la Centrala de la Cuciurgan (MGRES).

În aceeași perioadă, Republica Moldova a început să importe gaze din Uniunea Europeană prin gazoductul Iași–Ungheni, reducând dependența de gazele rusești.

Suspendarea completă a livrărilor în 2025

La 1 ianuarie 2025, Gazprom a suspendat complet livrările de gaze naturale către Republica Moldova, invocând neîndeplinirea obligațiilor de plată de către Moldovagaz.

Decizia a afectat puternic regiunea transnistreană, care depindea de gazul rusesc pentru producția de energie electrică.

Tot de la începutul anului 2025, Centrala de la Cuciurgan nu a mai furnizat energie electrică malului drept al Nistrului. Consumul a fost acoperit din producția internă, din surse regenerabile și din importuri de energie electrică.

Creșterea ponderii energiei importate, care a ajuns la aproximativ 60% în primele săptămâni ale anului 2025, a dus la majorarea tarifelor pentru consumatori.

În același timp, sistarea livrărilor de gaze în regiunea transnistreană a generat deconectări masive de la gaz, apă caldă și energie termică. În mai multe localități, oamenii s-au confruntat cu lipsa încălzirii și a electricității.

În prezent, energia electrică pentru malul stâng al Nistrului este produsă în continuare la Centrala de la Cuciurgan, care funcționează pe bază de cărbune. Din cauza deficitului de energie, autoritățile locale aplică deconectări programate pentru a evita supraîncărcarea rețelei..