În cursul serii de miercuri, 5 octombrie, un clip a devenit viral pe Telegram, principalul canal rusesc de social media. Sute de recruți debarcă din vagoane, în Gara Belgorod, la câțiva kilometri de granița cu Ucraina. Debarcă și încep să vocifereze: armele noastre sunt defecte! Uniformele sunt de vară! De o săptămână nu avem mâncare!

Lovitura mercenarilor. Au mai fost răscoale ale militarilor ruși, trimiși bezmetic să moară prin Donbass într-un război care, oficial, nici nu există. Dar pentru prima dată o asemenea scenă, filmată și difuzată de ruși, devine virală pe canalele de social media rusești. Reacția autorităților de la Moscova a fost imediată: pentru a-i intimida pe bloggeri, unul dintre cei mai cunoscuți, Alexei Slobodeniuk, a fost arestat de Rosgvardia, sub acuzația de ”fraudă”. Iar scena arestării a fost difuzată, tot pe Telegram – ca să se știe de frică!

Asta a turnat gaz pe foc. Fiindcă Slobodeniuk nu postează de capul lui, ci este angajat al Grupului media ”Patriot”, în numele căruia gestionează, pe platforma socială Telegram, două bloguri militare rusești de primă categorie, însumând aproape o jumătate de milion de abonați. Iar ”Patriot Group” nu e un grup de presă oarecare: este brațul mediatic al ”Wagner Group”, armata privată de mercenari controlată de magnatul Evgheni Prigozin, pe care Kremlinul a închiriat-o să poarte războiul din Ucraina. Am trăit s-o vedem și pe asta: la Moscova, armata privată a domnului Putin, Rosgvardia, arestează mercenarii mass media ai Grupului Wagner, pe care tot domnul Putin i-a tocmit să-i apere interesele!

Să nu ne lăsăm înșelați de speculațiile romantice promovate de filmele siropoase și romanele de secol 19. Mercenarul are două mărfuri de oferit: pricepere în mânuirea armelor și loaialitate față de angajator. Un mercenar care se întoarce împotriva angajatorului este tot atât de inutil ca și unul care nu știe să țină arma în mână. Discreditează marfa! Evident, se știe de mult că mercenarii Wagner nu ascultă de ordinele zănatice ale comandanților Armatei ruse, pe care-i critică deschis. Dar asta nu înseamnă că aceste critici ajung în spațiul mediatic: ar fi o lipsă de loaialitate față de angajator.

Există o singură situație în care mercenarul renunță la această loaialitate: când e cu spatele la zid. Atunci se predă: pentru el, războiul e o meserie, o carieră, iar nu un legământ de moarte, ca pentru cetățeanul aflat sub arme. Ca să poată lupta și în altă zi, sub alt steag, mercenarul aruncă arma și ridică brațele. Dar asta doar în ultimă instanță!

Arta predării. În clipul video sus-amintit, unul dintre bărbații din prim-plan poartă simbolurile ”Wagner Group”. Ce s-a întâmplat pe frontul din Ucraina, de domnul Prigozin face propriul său 23 August, întorcând armele împotriva angajatorului, Kremlinul?

Păi dacă tot am vorbit de predare, să aprofundăm. Nu ne place să ne gândim la asta, cum nici fotbaliștilor nu le place să se gândească la autogol. Dar uneori n-ai ce face, trebuie să te predai. Cu toții știm cum: cauți o cârpă albă, un bolovan mare și o băltoacă noroioasă. Golești încărcătorul în băltoacă, ”rectifici” țeava armei de bolovan și legi cârpa de cătarea zdrobită. După aceea te predai. Dacă nu faci astfel, dacă îți predai arma și muniția intacte, odată ajunse pe mâna dușmanului, acea armă, acea muniție îți vor omorî camarazii.

Camaraderia e liantul care te susține în clipele grele, în bătaia gerului sau sub focul artileriei. Știi că, dacă pățești ceva, camarazii nu te vor lăsa de izbeliște. Când dispare acest sentiment, se evaporă și coeziunea unității, iar armata efectiv încetează să mai existe: de la pluton și până la divizie, totul se dizolvă într-o adunătură sălbăticită.

Privesc pe Twitter o scenă incredibilă: doi militari ruși se predau ucrainenilor. Cu mașina de luptă BMP-2 cu tot! În fața lor, o grupă de infanterie, aparent fără arme antitanc. Dacă ar vrea, cei doi ruși i-ar face harcea-parcea cu tunul automat, în zece secunde. Ucrainenii știu bine asta, sunt prudenți, stau la adăpost. Dar nu, rușii au venit în goana mare, cu o izmană legată de țeava tunului. Lasă motorul pornit și ies pe chepenguri, cu mâinile sus.

Rușii sunt numai doi. Comandantul – ofițer rezervist luat la oaste cu arcanul – a fugit primul. Grupa de infanterie – mobilizați după trei zile de așa-zisă instrucție – a furat bicicletele localnicilor și s-a risipit, unii chiar în haine civile. În urma lor a rămas o izmană militară, albă, lungă. Au rămas și doi militari specialiști: mecanicul conductor și trăgătorul, profesioniști cu contract. Care au recuperat izmana stingheră, au tras unul dintre craci pe țeava tunului și au obținut astfel un fel de steag alb. Acum se predau, cu BMP cu tot.

Nici nu le pasă că, după ce vor șterge ”Z”-ul de pe glacis, ucrainenii vor întoarce MLI-ul împotriva liniilor rusești, îl vor folosi pentru a le măcelări camarazii. Scena confirmă ceea ce spuneam, cu săptămâni în urmă, că se va întâmpla și la Herson: momentul de ruptură psihologică a fost atins. Latitudinea de decizie s-a redus la dilema ”fugi sau mori”. Ca în Kuwait: comandanții nemijlociți au dezertat, fiindcă au acces la hărți și văd cum se închide capcana de-a lungul Niprului. Camaraderia s-a dizolvat sub tirul HIMARS, iar unitățile militare rusești s-au transformat în adunătură sălbăticită: fiecare scapă cum poate. Nu contează că predai ucrainenilor BMP-ul cu motorul pornit, ca să-ți vâneze camarazii.

Și nu e un caz izolat. La Izium, în septembrie, numai unul dintre batalioanele ucrainene care au eliberat orașul a ”confiscat” 10 tancuri T-80 și cinci obuziere autopropulsate de 152mm – adică, practic, dotarea completă a unei grupări de batalion ruse. Chiar și chinezii, de obicei mai rezervați, au început să ia în derâdere, pe propria lor rețea de socializare, Weibo, ”tradiția” armatei ruse de a-și abandona armele, intacte, în mâinile inamicului.

Disoluția asta e precum bacteria mâncătoare de carne: dacă nu iei măsuri radicale, se întinde cu viteza luminii. Nu cei care se predau cu tanc cu tot sunt adevărata problemă, ci militarii care fug peste Nipru, întinzând molima în rândul trupelor din Zaporoje și Crimeea. Vă mai amintiți cum a fost în Irak? După ce au văzut unitățile din prima linie fugind, transformate în adunături de oameni hăituiți, cei din linia a doua s-au predat cui au putut, inclusiv unor drone! Măcar n-au făcut precum acea unitate arabă din Sinai care, în 1972, atinsă de aceeași ”molimă”, și-a abandonat ... bocancii ca să fugă mai repede din fața tancurilor israeliene. Erau obișnuiți desculți, pe nisip fugeau mai bine astfel...

Dispozitivul militar rusesc din Ucraina e în pragul destrămării și nu se știe cât și până unde se va întinde acest val de disoluție. Fiindcă comandanții de pe front par incapabili să-l oprească. Iar comandanții superiori, din spatele frontului, și-au făcut deja bagajele.

Fiindcă la acel nivel se știe: întins dincolo de limitele ultime ale artei militare, acest război nu mai poate fi câștigat. Nici măcar cu arma nucleară. Fiindcă după ce o folosești, trupele proprii trebuie să exploateze ruptura din dispozitivul advers. Pentru asta trebuie tărie de caracter: după ce trece suflul peste tranșee, ieși de acolo și intri în epicentrul mustind de radiații. Chiar credeți că militarii ruși de prin Ucraina au timp de așa ceva? Sunt prea ocupați să ”rechiziționeze” bicicletele localnicilor, cu nobilul țel de a-și salva pielea.

Apropo, ați văzut măști de gaze la militarii ruși de prin Donbass sau Zaporojie? Nu. Păi dacă n-ai mască, după ce treci prin epicentru, nu mai ai nevoie de lanternă: seara luminezi precum fosforul de pe cadranul ceasului. Iar faptul că militarii ruși trimiși în Ucraina n-au fost dotați cu măști de gaze arată că nici măcar Statul Major de la Moscova, care stabilește dotarea, nu ia în serios ideea că ar putea stabiliza situația prin recursul la arma nucleară. Iar datele de cercetare confirmă: blindatele rusești capturate nu au instalația de filtroventilație funcțională. Deci nu se prevede folosirea armelor de distrugere în masă.

Limita. Da, războiul este continuarea politicii, cu alte mijloace. Dar războiul cunoaște o singură împlinire: victoria. Când ai ratat victoria, e clar că ai atins limitele artei militare și trebuie să revii la politică: negocieri, armistițiu, tratat de pace. În 1918, Înaltul Comandament Imperial german a refuzat să admită că a ratat victoria, a forțat limitele artei militare și Germania s-a ales cu Revoluția Spartakistă din 1919. Dacă nu știi să gestionezi politic înfrângerea, ci te încăpățânezi să nu o recunoști, poate ieși război civil.

Într-un război de uzură, cum a fost cel de acum un veac, refuzul uneia dintre părți de a recunoaște înfrângerea se reflectă asupra tuturor celor implicați. Curând, s-au răsculat trupele germane, apoi cele italiene și franceze. Occidentul a fost salvat de Gripa Spaniolă, cu cortegiul cunoscut de izolete, măști și carantine: astfel, oamenii au fost înspăimântați să nu mai iasă în stradă, la revoluție. Acum știți de ce China continuă să impună măsuri sanitare severe: ca în caz de prăbușire în haos a Rusiei vecine, revoluția să nu se întindă.

Patronul ”Patriot Group”, domnul Prigozin, are în jurul său oameni capabili. Că altfel n-ar fi reușit să organizeze haitele de troli pro-Putin care, pe Internet, ne fac viața amară de luni de zile. Iar acești oameni capabili i-au spus patronului: Coane, așa a făcut și Țarul Nicolae în 1917, a refuzat să admită înfrângerea, până când valul de disoluție pornit de pe front a ajuns în marile orașe ale Rusiei. Și s-a iscat război civil, Imperiul s-a prăbușit!

Domnul Prigozin e miliardar și n-are poftă de război civil ori revoluție. Ca urmare, după ce a văzut că tentativa de mobilizare s-a soldat cu plecarea din țară a 700.000 de tineri, după ruperea frontului rusesc pe Nipru, după ce a asistat la discuțiile cu comandanții militari, în cursul cărora Putin a cerut ca până în martie 2023 să fie mobilizați în eșaloane succesive și trimiși în Ucraina 1 milion de recruți (așa-zisa ”mobilizare revolver”), cu perspectiva ca în vara viitoare să fie 2,5 milioane, domnul Prigozin a decis să forțeze o decizie politică.

Dânsul știe că Marele Stat Major e de aceeași părere: generalii i-au raportat de mai multe ori președintelui Putin că menținerea liniilor la Nikolaev este o sarcină nu numai imposibilă, ci și lipsită de sens, ba chiar periculoasă. S-a ajuns la situația stranie în care patronul mercenarilor Wagner, MStM rus și Mihailo Podoliak, consilierul președintelui Ucrainei văd situația cam în aceiași termeni: „Problema este că Rusia se află într-o etapă incipientă a unor turbulențe majore și a unei situații care va duce la revoluție”.

După ce a văzut că nici conferirea gradului de general-colonel nu-l înduplecă pe liderul Kadîrov să mobilizeze încă un contingent din Cecenia, care ar putea „ exploda ca un butoi cu pulbere”, domnul Prigozin a hotărât să-și întoarcă armata mediatică - ”Patriot Group” – împotriva ”sfetnicilor răi”: Dmitri Șoigu, Serghei Lavrov, Dmitri Peskov.

În loc să sesizeze prilejul de a oferi poporului capul celor trei ”Moțoci”, Vladimir Putin a ales să-și atace proprii mercenari mediatici, ”Patriot Group”. După care ar fi plecat în Munții Altai, unde s-ar fi văzut de câteva ori cu șamanii de prin partea locului.  L-au afumat cu ayahuasca, l-au descântat, i-au dat să bea sânge de lup – degeaba! Orice creștin știe bine: șamanismul înseamnă vrăjitorie, închinare la demoni.

Dar, cu prilejul împlinirii vârstei de 70 de ani, se pare că de domnul Putin s-a lepădat până și Ucigă-l Toaca: cazul său e fără speranță!