Groenlanda domnului Trump sau despre o anexare anunțată

La un an după ce Statele Unite au cumpărat Alaska de la Rusia, secretarul de stat de atunci, William H. Seward s-a gândit că ar fi bine pentru viitorul țării să achiziționeze Groenlanda și Islanda de la Danemarca. Ar fi aplicat ,,Doctrina Monroe’’ în sens ofensiv și ar fi rezolvat multe din problemele care au apărut ulterior. Era anul 1868 și visteria țării, trecută de curând printr-un război civil, era goală. Intenția lui W.H. Seward nici măcar nu a fost formalizată. Propunerea nu a plecat spre Copenhaga. Dar ideea a încolțit ...

Istorie, resurse si negocierile lui Marco Rubio

În 1946, președintele Harry Truman, conștient de importanța strategică a insulei - fusese sub controlul Washingtonului pe durata războiului - a oferit guvernului danez 100 de milioane de dolari, în lingouri de aur, doar pentru Groenlanda întrucât Islanda era deja independentă. Danezii au refuzat. Astăzi, ar însemna 1,6 miliarde, dar dacă ținem cont de procentul de atunci din PIB-ul american, acum am vorbi de 13 miliarde. Ar mai fi ceva. Estimările privind resursele insulei arată cifre mult mai mari. Ar fi vorba de 1700 miliarde - combustibili fosili (petrol si gaze) și peste 6000 de miliarde, resurse miniere, inclusiv minerale critice și pământuri rare. Valoarea celor exploatabile la nivelul tehnologiei de astăzi nu depășește 190 miliarde, în condițiile aplicării sloganului la modă: ,,Drill, baby, drill!’’

Probabil, negocierile ,,în trei’’ – SUA, Danemarca, Groenlanda – nu se vor cantona în sfera financiară, dar n-aș exclude o asemenea abordare. Vom cunoaște mai multe detalii după întâlnirea lui Marco Rubio cu reprezentanții autorităților de la Nuuk și Copenhaga. Până atunci, voi încerca să identific modalitățile și mijloacele prin care administrația de la Washington ar putea intra în posesia insulei pornind de la declarațiile recente ale ,,tandemului Trump-J.D. Vance’’.

Metode mai mult sau mai puțin ortodoxe

În câteva zile ale începutului de an, situația ,,afacerii SUA-Groenlanda’’ a escaladat, de la simple declarații ale lui Donald Trump – cu agresivitatea sa binecunoscută – la o presiune geopolitică fără precedent. Deși Danemarca a declarat în repetate rânduri că ,,Groenlanda nu este de vânzare’’, administrația Trump merge înainte fără oprire construind o strategie care pare să se desfășoare pe trei planuri paralele, cu intensități diferite, în scopul de a forța mâna celor de la Copenhaga. Acestea ar fi după cum urmează:

Europol: Conflictul Iran - SUA - Israel crește riscul de terorism și atacuri cibernetice în UE

Decizie nefavorabilă din partea instanței pentru Gigi Becali, în procesul cu Poliția Rutieră. Sentința nu este definitivă

1. Determinarea obținerii unei ,,independențe asistate’’ pentru Nuuk. În loc să cumpere insula de la danezi – ar fi umilitor pentru un stat suveran, iar Danemarca nu este Rusia falită de la 1867, când a vândut Alaska – Washingtonul ar putea încuraja independența totală a Groenlandei de Copenhaga. Metode sunt destule, chiar financiare, mai ales că vorbim de o populație de doar 57 mii de locuitori. Constituția daneză permite un referendum pentru independență, iar sondaje recente arată că peste 80 % dintre groenlandezi ar dori-o. Promisiunile lui Trump și mediatizarea ,,campaniei steriletelor’’ – voi reveni mai jos asupra acestui subiect extrem de important în economia ,,afacerii’’ - ar fi argumente hotărâtoare pentru organizare dar și pentru succesul referendumului.

Statele Unite vor recunoaște imediat Groenlanda ca stat suveran și îi va propune un tratat de asociere de tip protectiv – noul stat nu are armată iar economia este destul de fragilă – după modelul Insulelor Palau din Pacificul de sud. Washingtonul preia controlul total asupra insulei – apărare, resurse – în schimbul unei subvenții masive, mult mai mare decât cea actuală furnizată de danezi (Block grant). O parte di aceasta subvenție ar putea fi distribuită familiilor groenlandeze cu mai mulți copii, aspect ce readuce în discuție ,,campania’’ pomenită mai sus.

2. Exercitarea unei presiuni economico-comerciale asupra Danemarcei și prin extensie asupra europenilor aliniați în spatele acesteia. Vorbim aici de ce știe mai bine să facă domnul Trump, lucru dovedit cu prisosință: tarife vamale crescute, bariere netarifare insurmontabile șa. În plus, Washingtonul ar putea solicita sume imense – zeci de miliarde euro – pentru protecția pe care o acordă teritoriului danez de peste Atlantic – prin baza de la Pituffik - și zonei din nordul acestui ocean, aspect care se extinde, din nou, asupra europenilor.

3. Invocarea ,,urgenței de securitate națională’’ – varianta aplicată a ,,Doctrinei Monroe’’. Justificarea acestei decizii derivă din faptul că prezența militară a Rusiei și Chinei în regiune reprezintă o amenințare existențială la adresa securității Statelor Unite. În consecință, Trump declară ,,protectoratul’’ de facto american asupra insulei argumentând că Danemarca – stat care, în teorie, asigură apărarea Groenlandei - nu-și îndeplinește obligațiile privind securitatea flancului nordic al NATO. Insula este ocupătă administrativ dar nu și militar, iar Danemarca rămâne cu o ,,suveranitate simbolică’’. Apare cel puțin o bază militară nouă în nordul insulei.

Campania steriletelor, sau – în vesiune daneză – spiralkampagnen

În periada 1966-1975, de teama creșterii populației autohtone, autoritățile daneze au organizat o campanie de planificare familială în Groenlanda, prin care 4500 de fete de etnie inuit - vechii locuitori ai insulei – au primit dispozitive intrauterine – sterilete – înpotriva sarcinilor. Multe dintre victime erau adolescente de doar 12-13 ani, cărora li s-au montat aceste dispozitive fără acordul sau știința părinților și fără a li se explica procedura și consecințele. În majoritatea cazurilor, operațiunea era realizată în timpul examenelor medicale școlare. În unele cazuri, consecințele medicale au fost grave deoarece steriletele de atunci erau proiectate pentru femei adulte care născuseră deja. La fetele inuite provocau dureri atroce, infecții și în unele cazuri, sterilitate permanentă. Multe femei au descoperit, ani sau zeci de ani mai târziu, de ce nu au putut avea copii.

Consecințele politice și umanitare ale campaniei

Primele mărturii publice au apărut în 2017. Naja Lyberth, psiholog groenlandez, a relatat pe Facebook experiența personală traumatică pe care a avut-o la vârsta de 13 ani când, la un examen medical de rutină la școală, i s-a montat un sterilet. În mai 2022, a început un proces de dezvăluiri mediatice în Danemarca. Cazul a intrat în atenția opiniei publice după ce postul de radio ,,DR’’ a lansat podcastul de investigație ,,Spiralkampagnen’’. Au fost aduse la lumină date și mărturii din arhive oficiale care demonstrau amploarea programului orchestrat de Copenhaga. În septembrie 2025, un prim raport oficial a confirmat că abuzurile au fost sistematice și au afectat aproape jumătate din populația feminină fertilă a insulei. Premierul Mette Frederiksen a prezentat scuze oficiale victimelor în fața Parlamentului din Nuuk, calificând campania drept ,,o discriminare sistemică și o încălcare gravă a drepturilor omului. În prezent are loc o anchetă realizată de autoritățile de la Nuuk și Copenhaga. Raportul final trebuie prezentat în următoarele săptămâni. Nu exclud ca președintele Trump să aștepte acest raport – a vorbit de două luni până la reluarea ,,dosarului Groenlanda’’ – pentru a finaliza ,,afacerea’’.

Concluzii

Dezvăluirile înițiate de Naja Lyberth au creat un element de vulnerabilitate morală și politică pentru Danemarca, pe care Trump nu l-a exploatat, cel puțin până acum. Știe că mișcarea pentru independență din insulă a primit un impuls important în contextul mediatizării ,,campaniei steriletelor’’. Rezultatul sondajului despre care am scris mai sus este un exemplu concludent, iar echipa lui Trump este conștientă că un referendum ar putea fi organizat pornind tocmai de la raportul final privind ,,spiralkampagnen’’. În contextul ,,afacerii SUA-Groenlanda’’ este un pretext, dar unul foarte serios. Se poate afirma – ca argument decisiv – că tratamentul istoric aplicat inuiților demonstrează un lucru clar: Danemarca nu este un administrator moral al insulei ci a rămas, chiar în trecutul apropiat, o putere colonială cu multe schelete în dulap.

În altă odine de idei, cele trei ipoteze de lucru expuse în prima parte a textului ar putea fi combinate în multe feluri, dar obiectivul este unul singur: ,,extragerea’’ Groenlandei – termen deja consacrat - din sfera de influență a Danemarcei. Șanse mari are prima modalitate, întrucât conține o componentă oarecum democratică - urmată de o integrare rapidă, economică și militară, în sfera de influență a Statelor Unite.

Nu cred că vom fi martorii înmânării de către Trump a unui cec de câteva zeci sau sute de miliarde dolari premierului danez. O eventuală tranzacție nu înseamnă neapărat un preț.

Ipoteza unei invazii militare a insulei mi se pare hazardată, motiv pentru care nu am luat-o în discuție.