Pentru că OUG 91 cu privire la cinematografie, supranumită Legea Șuteu, fiind dată în mandatul de ministru al Corinei Șuteu, a suscitat nenumărate controvese în spațiul public, Evenimentul zilei vă prezintă, astăzi, filmul întregii harababuri, completat cu păreri pro și contra

Zilele trecute, președintele Klaus Iohannis a promulgat Legea prin care a fost respinsă OUG 91, emisă de Guvernul Cioloș, revenindu-se, astfel, la prevederile vechi ale OUG 39/2005, act normativ, în continuare, contestat de unii cineaști.

Aprobarea respingerii

De-abia se votase în Camera Deputaților, for decizional, abrogarea Legii Șuteu, că peste 450 de regizori, scenariști, producători si studenți i-au solicitat lui Klaus Iohannis, printr- o scrisoare depusă la Administrația Prezidențială, să retrimită în Parlament actul normativ respectiv.

Mai mult, senatorul USR Vlad Alexandrescu, fost ministru al Culturii în guvernarea tehnocraților, a susținut vehement OUG 91, afirmând că aceasta „prevede o transparentizare a concursului de proiecte pentru finanțarea cinematografică. Prevede posibilitatea de finanțare a tinerilor cineaști pentru primul și pentru al doilea film de lung-metraj. Prevede trecerea arhivei naționale a cinematografiei din subordinea Centrului Național al Cinematografiei (C.N.C) în subordinea directă a Ministerului Culturii, ceea ce dă posibilitatea unei conservări mai bune a patrimoniului cinematografic”, a susținut acesta în plenul Parlamentului.

O alternativă la Legea Cinematografiei

Proiectul de Ordonanță de Urgență privind noua Lege a Cinematografiei prevedea colectarea mai multor taxe și fusese adoptat de Guvern pe 29 noiembrie 2016.

Proiectul s-a bazat pe activitatea unui grup de lucru din care au facut parte, între alții, regizorii Tudor Giurgiu, Florin Mihăilescu, Cristian Mungiu, Bogdan Mustață și Paul Negoescu.

Drepturile de autor exclusiv ale producătorilor

În cealaltă tabără, majoritatea asociațiilor din cinematografia noastră au incriminat art. 52 al ordonanței, privitor la drepturile de proprietate intelectuală și au adresat, la sfârșitul lunii aprilie, o mulțime de proteste autorităților nostre, dar și organizațiilor internaționale. „Ordonanța modifică articolul 57 din OUG 39/2005, care prevedea că dreptul de proprietate asupra negativului filmului aparține producătorului. În noul normativ se stipulează că dreptul de proprietate asupra negativului și/ sau masterului digital, precum și drepturile de proprietate intelectuală asupra filmului aparțin producătorului”, se preciza în protest, care a primit imediat aviz pozitiv din străinătate, asociațiile respective notificând pe Primul Ministru și o comisie de specialitate din Bruxelles.

„De ce să schimbăm ceva care funcționează?”

Cu toate că luptele la baionetă atinseseră apogeul, Ministerul Culturii a publicat, la începutul lunii mai, și normele de aplicare. „O lege care a funcționat 20 de ani poate fi îmbunătățită. În această perioadă s-au făcut filme, s-au luat premii, dar, ca în orice domeniu, pot fi aduse corecții unde lucrurile nu sunt OK. De exemplu, să se facă un culoar pentru producătorul debutant, să nu se bată cu toți mamuții la primul lui film”, a declarat, la vremea respectivă, regizorul Ioan Cărmăzan (foto).

„Frustrarea” tinerilor cineaști

„Noul val al cinematografiei noastre este uimitor câte premii a luat, foarte bine, dar, în general, au o problemă, o anumită frustrare: filmele respective nu sunt solicitate de televiziuni. Sunt filme de artă foarte bine făcute, dar nu se adresează publicului larg. Puține comedii, filme polițiste, filme pentru copii. Văd, totuși, o anume preocupare a tinerilor creatori și către filmele cu priză la public. De exemplu, „Două lozuri”, „Selfie 69”, care au depășit suta de mii de spectatori”, ne spunea recent scenaristul Bogdan Ficeac. Scenaristul este de părere că „mai sunt și filmele din categoria thriller, cu audiență foarte bună, spre exemplu, „Câinii”. Lărgirea spectrului către publicul larg cere, însă, timp”, a opinat Ficeac.

Cristi Puiu: „Chestia cu dreptul de proprietate nu mă sperie, ci treaba cu arhiva!”

„Filmele româneşti sunt subvenţionate. Să le laşi în libertate, fără niciun fel de subvenţie, atunci chiar le condamni pe toate. Adică se pune cruce!”, afirma, de curând, regizorul și scenaristul Cristi Puiu.

FOTO: Cristi Puiu este de părere că statul trebuie să investească în „arhiva de fi lm” FOTO: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU

El ne-a explicat mecanismul: „La CNC trebuie să dai înapoi banii cu care se finanţează filmul, în zece ani. Este un fond rambursabil, fără dobândă. Pe mine mă interesează doar dintr-o anumită perspectivă chestia asta, pentru că filmul va ajunge să stea într-o arhivă, dar nu sunt bani pentru arhivă şi filmele se deteriorează acolo. Filmele mele sunt filme noi, dar sunt filme în arhivă ale unor autori, care nu mai sunt azi, care sunt mâncate de anumite bacterii, fiindcă nu sunt bani”.

„Piața românescă nu e stabilă”

Totodată, Puiu a precizat că „nu ţin să fiu proprietarul filmului pe care îl fac. Filmele româneşti sunt filme care se află cumva în categoria filmelor străine cu deschidere foarte mică către public, pentru că e vorba despre versiune subtitrată sau dublată şi atunci pierzi filmul. Deci filmul românesc nu aduce mari beneficii. Ar putea să facă asta dacă piaţa românească ar fi una stabilă, cu săli de cinema. Prin urmare, chiar dacă eşti tu proprietarul filmului, nu sunt mari beneficii. Perspectiva asta a pierderii dreptului de proprietate a filmului pe care l-ai făcut nu mă îngrijorează absolut deloc”, a concluzionat Cristi Puiu.