Ieşeanul Luca are ca act de identitate un certificat de deces. Era în decembrie, anul trecut. Încă iarna nu se pusese ca lumea peste sat. Aşa că Maria Luca, de 84 de ani, mama celui decedat, Gabriel Luca, în vârstă de 51 de ani, a decis ca parastasul de 40 de zile pentru băiatul ei să aibă loc afară, în curte.

Parastasul unde a rămas toată lumea înmărmurită

Aşa au şi făcut. Lume, ca la parastas.

După ce preotul a sfinţit bucatele şi băutura, s-au aşezat cu toţii la masă şi au început să înfulece cu înghiţituri mari, ca la parastas.

Încă nu se ajunsese la faza aceea de final, când beţivii satului, ultimii rămaşi, închină către gazdă, urându-i să-i trăiască mortul. Deodată, doi meseni, cu gurile pline, s-au ridicat de pe băncuţă şi au rupt-o la fugă. Nici nu au mai sărit gardul de nuiele pe care îl aveau în spate, care desparte gospodăria de câmp. Au trecut cu mare viteză prin el, julindu-se şi zdrelindu-se.

Alţi trei participanţi, care au ridicat ochii din farfurii, s-au băgat rapid sub masă. Parastasul a încetat ca prin farmec. Maria, mama defunctului, care până atunci se preocupase ca totul să fie bine, s-a prăbuşit şi ea pe un scaun, cu o mână la inimă şi una la gură.

Tot cu mâna la gură au înţepenit la locurile lor şi celelalte femei. Nici bărbaţii nu îndrăzneau să mişte. Parastasul încetase ca prin farmec. Nu se mai auzeau nici furculiţe, nici cuţite, nici discuţii, ci doar câte un geamăt de spaimă sau mirare.

Gabriel era fericit că-l aşteptau cu masa

Pe poartă intrase însuşi Gabriel, cel la al cărui parastas de 40 de zile se aflau. Nu umbră de lumină ce urma să se înalţe la cer, ci Gabriel în carne şi oase, fericit că-l aştepta atâta lume cu masa. Nu s-a mai întrebat de unde ştia mama lui că va veni chiar în ziua aia, ca să pregătească atâtea bucate, pentru că nu mai vorbise cu ea de mai bine de două luni. Şi-a strâns mama în braţe, după care s-a aşezat să mănânce. Oamenii au dispărut rapid din curte.

Prima care şi-a revenit din uimire a fost tot mama Maria: „N-ai murit”? Gabriel o privea uimit: „Nu! De ce să mor”? „Păi aşa ne-au spus de la poliţie”. „Păi şi poliţia de unde ştie că eu am murit”? „Păi, te-am îngropat peste tac-tu”.

Gabriel nu a priceput, deocamdată, nimic. Îi era foame. Ce îngropat, când el era viu. Ba încă mai şi mânca. Cum adică mânca la propriu-i parastas? Ce parastas să-i facă dacă el era viu.

După momentele de uluială, toată familia s-a bucurat. Gabriel trăia. „Câteva zile după aia am băut de bucurie două milioane de lei” – a declarat el pentru emisiunea „Acces direct” de la Antena 1. Şi mama Maria îşi revenise după cele două şocuri, cel al pierderii fiului şi cel al apariţiei lui şi a răspuns hâtru la întrebarea: „Care-i secretul că aţi ajuns aşa verde până la vârsta asta?” „Păi… nu am murit niciodată”!

Ghici cine-i mortul

Durereea familiei Luca începuse cu mai bine de două luni în urmă. Gabriel plecase la muncă, în alt sat, fără să anunţe pe nimeni. Apoi, ghinionul a făcut să-şi piardă telefonul aşa că preţ de mai bine de două luni de zile nu a mai luat legătura cu ai lui. E drept că nici nu prea şi-a bătut capul cu asta.

Pentru că nu a apărut acasă mai multe zile la rând, familia l-a dat dispărut. Poliţia l-a luat în evidenţă ca atare.

De aici începe mâna destinului, care câteodată depăşeşte imaginaţia noastră.

În zona localităţii Grozeşti, care nu este departe de satul lui Gabriel, a fost descoperit un cadavru de bărbat. Zăcea acolo de mai multă vreme. Era în stare de descompunere. A fost transportat la IML Iaşi.

Poliţiştii au socotit, după puţinele semnalmente pe care le mai prezenta cadavrul, că s-ar putea să fie al dispărutului Gabriel Luca. A fost anunţată familia. Au venit câteva rude, pentru că mama Maria, bătrână şi bolnavă, trebuia ferită de astfel de evenimente. Membrii familiei, mai exact o verişoară, l-a recunoscut fără echivoc. Da! Era Gabriel.

Trei zile au ținut mortul în casă

Pe data de 6 decembrie 2020, acesta a fost declarat decedat şi s-au întocmit actele necesare.

Locuitorii din satul Costuleni sunt oameni cu frica lui Dumnezeu, care ţin tradiţiile şi la bine şi la rău. Familia Luca a luat trupul neînsufleţit de la IML Iaşi. L-au dus acasă, au aşezat coşciugul pe masă şi au început să-l bocească. Au început să se perinde sau chiar să stea şi la priveghiul de peste noapte, rude, prieteni şi vecini.

După tradiţie, trei zile au ţinut mortul în casă. Şi toată lumea care a trecut pe la catafalc, a fost convinsă că este vorba despre Gabriel, mort aşa de tânăr, săracu’.

A venit şi ziua înmormântării. Coşciugul a fost coborât în groapă, la locul de veci al familiei din cimitirul comunal, deasupra sicriului tatălui lui Gabriel.

Apoi, i-au făcut parastasele. La fiecare dintre ele, preotul a binecuvântat bucatele, oamenii au înfulecat cu înghiţituri mari, iar la sfârşit au rămas beţivii care să-i ureze gazdei să-i trăiască mortul.

Până la marele praznic de 40 de zile, când, în loc să i se urce lui Gabriel sufletul la cer, a apărut pe poartă viu şi surâzător. Şi puţin flămând.

Certificat de deces pentru un viu

Coşmarul lui Gabriel Luca însă, abia acum începea. După euforia constatării că n-a murit, după ce s-au risipit şi aburii băuturii pe care a dat două milioane vechi, Gabriel Luca şi-a dat seama că este, totuşi, mort. Pentru că singurul lui act de identitate este şi în ziua de astăzi, certificatul de deces.

Certificat care nu-l ajută la nimic, decât să dovedească faptul că este mort, deşi el este viu. Nu se poate angaja nicăieri, pentru că nu are carte de identittate. Nu poate beneficia de asistenţă medicală. Nu poate cere ajutor social. Pentru că un mort nu are nevoie de nimic din toate astea.

Practic, pentru societate, Gabriel Luca nu există. E mort, are certificat de deces, deşi toată lumea ştie că este viu şi-l vede în fiecare zi pe uliţă, inclusiv autorităţile locale.

„Vreau să merg să-mi fac actele, dar nici nu știu unde să mă duc. Nu am nici bani, nu am unde lucra și mai râde și lumea de mine și îmi spune că „a înviat mortul” – a declarat Gabriel Luca, omul cu certificat de deces, pentru „BZI”.

„Nu a venit nimeni, nici poliția, nici nimeni”

Maria Luca, mama lui Gabriel, pe lângă toate prin câte a trecut, mai are acum două griji.

Una, că a îngropat pe altcineva deasupra bărbatului ei, mort în urmă cu 21 de ani. Evlavioasă, femeia l-a trecut şi pe acel necunoscut la pomenirile pe care le-a făcut de când i s-a întors băiatul viu acasă. Dar nu ştie cine este cel îngropat şi nici autorităţile nu dau nici un semn că ar vrea să afle.

Cea de-a doua este ca fiul ei, viu, să fie recunoscut ca fiind viu, nu să aibă certificat de deces: „Noi am așteptat să vină cineva să facă ceva. Nu a venit nimeni, nici poliția, nici nimeni” – a declarat bătrâna.

Din păcate, lucrurile nu stau chiar aşa de simplu, cum crede mama Maria. Mortul nu învie cu una cu două. Trebuie deschis un proces, unde să se constate că Gabriel Luca este viu, să i se dea o hotărâre judecătorească în acest sens, pe baza căreia să i se elibereze un act de identitate care să-l bage în rândul lumii vii.

Până atunci, Gabriel este „mort” şi nu-şi poate lua nici serviciu, nici nu poate revendica niciun drept social, pentru că un mort nu are nevoie de toate acestea. Iar deasupra tatălui lui stă şi acum îngropat altcineva, a cărui identitate poate că va fi odată și odată aflată. Deocamdată, Poliția a deschis doar un dosar penal de ucidere din culpă pentru bărbatul necunoscut.