Din cuprinsul articolului
În România, pentru milioane de gospodării, fiecare sezon rece aduce aceeași întrebare: cât ne mai permitem să încălzim? Într-o țară în care veniturile mici se întâlnesc cu prețuri volatile la energie, protecția consumatorului vulnerabil nu mai este o excepție socială, ci o politică publică de masă.
Statul român încearcă să răspundă acestei realități printr-un set de ajutoare financiare și mecanisme de plafonare, reunite sub Legea nr. 226/2021 referitoare la protecția consumatorului vulnerabil de energie.
Ajutorul de încălzire. Cine intră și cine rămâne pe dinafară
Cea mai cunoscută formă de sprijin este ajutorul pentru încălzirea locuinței, acordat pe perioada sezonului rece, între noiembrie și martie. Este, practic, instrumentul prin care statul încearcă să reducă direct costul căldurii pentru cei cu venituri mici.
Eligibilitatea este stabilită în funcție de venit. Pragul maxim până la care o persoană sau o familie poate beneficia de acest ajutor este de 1.386 lei/persoană în cazul familiilor și 2.053 lei pentru persoana singură. Peste aceste limite, sprijinul dispare complet, chiar dacă factura rămâne la fel de mare.
Nu este vorba de o sumă fixă, ci de un mecanism de compensare procentuală, aplicată unei valori de referință stabilite în funcție de sistemul de încălzire. Echipa de la Ministerul Muncii, la solicitarea Evenimentul Zilei, a explicat faptul că „compensarea procentuală este de 100% pentru beneficiarii cu cele mai mici venituri și de minimum 10% pentru cei ale căror venituri se află la limita maximă”.
Ajutor și consum real
Valorile de referință sunt diferențiate. Fie vorbim de 250 lei/lună pentru încălzirea cu gaze naturale, de 500 lei/lună pentru încălzirea cu energie electrică, de 320 lei/lună pentru combustibili solizi sau lichizi, sau, în cazul energiei termice în sistem centralizat, valoarea se stabilește lunar, în funcție de prețul local și consumul mediu.
Ajutorul nu poate depăși consumul real. „Raportarea procentuală la valoarea de referință reprezintă ajutorul maxim acordat, ajutorul efectiv fiind acordat în funcție de consum”, precizează oficialii de la minister.
Sprijinul mic, dar constant
Dincolo de lunile de iarnă, există suplimentul pentru energie, o formă de sprijin acordată pe tot parcursul anului acelorași categorii de consumatori vulnerabili. Este o sumă modestă, dar constantă, care recunoaște faptul că energia nu este o problemă exclusiv sezonieră.
Pentru cei eligibili, adică familii și persoane singure cu venituri sub aceleași praguri, suplimentele lunare sunt de 30 de lei pentru energie electrică, de 10 lei pentru gaze naturale, de 10 lei pentru energie termică și de 20 lei pentru combustibili solizi sau lichizi.
Există și o excepție importantă, aceea de 70 de lei/lună pentru gospodăriile care folosesc exclusiv energie electrică.
Sărăcia energetică, recunoscută oficial
Un pas semnificativ în ultimii ani a fost recunoașterea explicită a sărăciei energetice ca problemă distinctă. Prin OUG nr. 35/2025, Guvernul a introdus un mecanism dedicat consumatorilor casnici de energie electrică aflați în această situație.
Beneficiarii sunt persoane singure cu venituri de maximum 1.940 lei și familii cu venituri de maximum 1.784 lei/persoană. Sprijinul este de 50 de lei lunar, inițial acordat între 1 iulie 2025 și 31 martie 2026, dar prelungit ulterior până la 31 decembrie 2026, pentru a asigura continuitatea politicii publice.
Noutatea nu este doar cuantumul, ci modalitatea de acordare. Ajutorul se solicită printr-o aplicație electronică administrată de STS, EPIDS, și „se acordă pe loc de consum, aceasta însemnând luarea în calcul a tuturor persoanelor care locuiesc la acel loc de consum și a veniturilor acestora”, conform informațiilor transmise de reprezentanții de la Ministerul Muncii.
Pentru cei care nu pot utiliza aplicația, statul promite sprijin prin oficiile poștale sau primării. Oficialii subliniază în răspunsul acordat că monitorizează permanent programul și că „numărul beneficiarilor a fost în creștere constantă”, semn că problema este mai extinsă decât estimările inițiale.
Protecția invizibilă din factură
Pe lângă ajutoarele directe, există și o măsură cu impact larg, dar mai puțin vizibil, adică plafonarea prețurilor la gaze naturale, aplicabilă între 1 aprilie 2022 și 31 martie 2026, conform OUG nr. 6/2025. Aceasta se aplică atât consumatorilor casnici, cât și celor non-casnici, și funcționează ca o frână de siguranță într-o piață energetică volatilă.
Este o măsură complementară ajutoarelor sociale, finanțată din bugetul de stat, și una dintre puținele care îi protejează și pe cei care nu se califică drept „vulnerabili”, dar care resimt presiunea facturilor.
O problemă mai mare decât iarna
Toate aceste mecanisme se înscriu într-un context social dificil. Guvernul recunoaște explicit amploarea problemei și transmite faptul că „în România, rata deprivării materiale este de 17,2%, față de media UE de 6,4%”. Diferența explică de ce energia nu este doar un serviciu, ci un test de supraviețuire economică.
Intenția declarată este dezvoltarea unor „măsuri permanente și sustenabile de sprijin, menite să asigure accesul echitabil la servicii energetice esențiale”.
Rămâne însă întrebarea-cheie: cât de repede se pot transforma aceste politici în confort real, simțit în locuințele celor care își calculează fiecare kilowatt?
