Exclusiv. „Ca jurnalist, eu vreau să văd probe”. Mirel Curea, despre raportul SUA și acuzațiile de ingerință în România

Un raport recent al unui comitet din Camera Reprezentanților a SUA, care acuză Uniunea Europeană de ingerințe în procesele electorale din mai multe state membre, inclusiv România, a reaprins o dezbatere deja inflamată de anularea alegerilor prezidențiale din 2024.

Documentul vorbește despre presiuni exercitate de Bruxelles asupra platformelor de social media, despre cenzură și despre influențarea indirectă a opțiunilor electorale. Jurnalistul Mirel Curea dorește să scoată în evidență latura juridică a acestui raport.

„În acest raport nu am văzut decât acuzația, nu și demonstrația, nu e nicio dovadă. Ca jurnalist, eu vreau să văd probe”, spune Mirel Curea în cadrul unui interviu pentru Evenimentul Zilei.

Democrația și fisurile ei

Instituțiile statului român, în opinia sa „ar fi putut să stopeze un personaj precum Călin Georgescu mult mai devreme”, afirmă Mirel Curea.

Codul secret al Elenei Ceaușescu și motivul pentru care „Cabinetul 2” a impus telefoane speciale, fără disc, în instituțiile-cheie ale statului

Bolojan pune presiune pe primării: Nu mai trebuie să stea cu mâna întinsă către bugetul de stat

Jurnalistul amintește că fostul candidat la președinție a avut în trecut un dosar penal pentru apologia criminalilor de război. „Faptele erau săvârșite în public. Probatoriul era la lumina zilei, era de notorietate”, subliniază el.

Eșec instituțional și intervenția CCR

Potrivit lui Mirel Curea, problema nu este intervenția Curții Constituționale în sine, ci faptul că alte instituții nu și-au făcut treaba la timp.

„A fost făcut scăpat de Parchetul General. Din neglijență, indolență sau complicitate, acest detaliu nu-l știu. Cert este că a fost făcut scăpat”, a declarat el.

În astfel de situații, explică jurnalistul, personajele politice care încalcă legea „își iau viteză”.

În acest context, intervenția CCR este explicată prin apelul la un principiu rar invocat în spațiul public: rațiunea de stat. „Este principiul ultimei rațiuni, al ultimei redute. Îl aplici lăsând puțin la o parte legea comună, care, iată, i-a făcut scăpați pe acești oameni”.

Raportul SUA și acuzații fără demonstrație

Raportul Congresului SUA susține că Bruxelles-ul ar fi intervenit în alegerile din România prin cenzură pe rețelele sociale și prin favorizarea unor candidați. Problema, spune Mirel Curea, este lipsa de claritate.

„E în regulă să spună că UE a intervenit. Dar să spună și cum. Pentru că eu nu am văzut să explice cum și în ce fel”, subliniază el.

Diferența dintre influență politică și fraudă electorală este esențială. „Una este să sprijini niște candidați, să le faci lobby, și alta este să furi sacii cu voturi”, mai explică Mirel Curea.

În lipsa unor dovezi concrete, jurnalistul consideră că raportul seamănă mai degrabă cu un text de opinie decât cu un document probatoriu. „Atunci ce este raportul? Un editorial?”, se întreabă el.

Cenzură sau vizibilitate uriașă?

Una dintre acuzațiile centrale din raport este cea referitoare la cenzura pe rețelele sociale. Mirel Curea ridică însă o întrebare simplă: cine a fost, concret, cenzurat?

„Când Georgescu, Simion, Șoșoacă aveau zeci de milioane de vizualizări, numai cenzurați nu erau”, specifică el în cadrul interviului pentru Evenimentul Zilei.

Pentru jurnalist, discuția despre cenzură trebuie purtată pe cazuri concrete. „Dacă ni se dau niște nume, ca jurnaliști ar trebui să îi sunăm și să întrebăm în ce a constat cenzura?”, a mai menționat el.

Secrete, servicii și limitele transparenței

Un alt punct sensibil este cel al desecretizării informațiilor care au stat la baza deciziilor luate în CSAT. Iar în acest sens, Mirel Curea explică de ce nu toate datele pot fi făcute publice.

 „Informațiile au venit de la servicii partenere: britanici, francezi, americani, turci. Nu poți desecretiza un secret care nu îți aparține”, clarifică jurnalistul.

În opinia sa, raportul american ignoră tocmai acest aspect, deși „partea americană a trimis informații serviciului de informații militare român”.

De aici și concluzia sa că „raportul acesta mi se pare mai degrabă o palmă simbolică peste fața bătrânei Europe”.