International
Special
Europa, în declin economic la nivel global. Dezorientare strategică și probleme cronice
Ursula von der Leyen. Sursă foto: X.com
Din cuprinsul articolului
Europa traversează una dintre cele mai complicate perioade din ultimele decenii. În timp ce liderii politici și economici avertizează că Uniunea Europeană riscă să-și piardă avantajele acumulate după al Doilea Război Mondial, soluțiile pentru redresare par să se lase așteptate, potrivit CNBC. La Forumul Ambrosett au fost formulate comparații dure și avertismente clare: continentul riscă să fie „un iepure prins în farurile mașinii”, incapabil să reacționeze în fața transformărilor globale.
Un diagnostic sever: „Europa suferă de colesterol”
Arancha González Laya, decan la Sciences Po și fost ministru de externe al Spaniei, a descris situația printr-o metaforă sugestivă: „Europa suferă de colesterol”. Potrivit acesteia, problemele structurale s-au acumulat în timp, fără să fie tratate la rădăcină. Exact ca în cazul unei boli cronice, simptomele sunt gestionate punctual, dar cauzele rămân. Dacă tendința continuă, există riscul ca Uniunea să fie împinsă într-o „criză majoră”.
Această imagine nu este singulară. Markus Kerber, fost secretar de stat în Germania, a mers chiar mai departe, afirmând că Europa se află într-o stare de paralizie strategică. „Suntem un iepure prins în faruri”, a spus el, sugerând că blocul comunitar nu reușește să răspundă adaptat noii ordini mondiale, dominată de rivalitatea dintre SUA și China.
Declinul competitivității economice: cifrele vorbesc de la sine
Unul dintre punctele nevralgice ale Uniunii Europene este scăderea vizibilă a competitivității sale economice. Analizele realizate de Mario Draghi și Enrico Letta în 2024 au scos în evidență barierele structurale care limitează dezvoltarea: o creștere economică modestă, diferențe mari între statele membre, birocrația excesivă care frânează inițiativele private, costurile ridicate ale energiei și o piață unică fragmentată. Toate acestea fac dificilă apariția unor lideri industriali capabili să concureze pe scena globală, lăsând companiile europene într-o poziție vulnerabilă în fața rivalilor din SUA și Asia.
Efectele acestor slăbiciuni se reflectă în statistici îngrijorătoare. Conform datelor FMI, ponderea Uniunii Europene în PIB-ul mondial, măsurată prin paritatea puterii de cumpărare, a scăzut de la 27,5% în 1980 la doar 14,1% în 2025.
În același timp, Statele Unite și economiile asiatice au reușit să își consolideze poziția prin investiții masive în tehnologie, infrastructură și inovație. Această diferență de traiectorie arată clar că, fără reforme rapide și coerente, Europa riscă să devină un actor secundar într-o lume economică tot mai competitivă.
Uniunea Europeană / Sursa: Tanaonte | Dreamstime.com
Planurile există, dar implementarea lipsește
Carlos Cuerpo, ministrul spaniol al Economiei, a subliniat un paradox recurent: „Știm care este foaia de parcurs, știm recomandările lui Draghi și Letta, dar trebuie să trecem de la analiză la acțiune”. Problema, deci, nu este lipsa strategiilor, ci ritmul lent cu care acestea sunt puse în aplicare.
Un raport recent publicat de Financial Times arată că, la aproape un an după lansarea planului Draghi pentru competitivitate, doar 11,2% dintre recomandări au fost implementate. Aproximativ o cincime au fost aplicate parțial, în timp ce majoritatea au rămas blocate în dezbateri politice sau proceduri birocratice.
Cele mai mari progrese au fost înregistrate în transporturi și resurse critice, dar domenii esențiale precum digitalizarea, tranziția verde și energia rămân în urmă. Practic, exact acele sectoare care definesc economia viitorului.
„Busola competitivității”: inițiativele Comisiei Europene
Valdis Dombrovskis, comisar european pentru economie și productivitate, a explicat că Comisia Europeană încearcă să reducă decalajele printr-o „Busolă a competitivității”. Aceasta urmărește simplificarea reglementărilor, valorificarea pieței unice și stimularea inovării. Totuși, chiar și oficialii recunosc că impactul acestor inițiative va fi limitat dacă nu sunt aplicate uniform și rapid în toate statele membre.
Există o tensiune permanentă între dorința de a acționa centralizat și realitatea politică a Uniunii, unde fiecare guvern național are propriile interese și priorități. În multe cazuri, deciziile se amână tocmai din cauza lipsei de consens.
O nouă ordine mondială: unde se plasează Europa?
Provocările Europei nu sunt doar economice. Schimbările geopolitice, accelerate de războiul din Ucraina și de tensiunile din Orientul Mijlociu și Asia, cer Uniunii o poziționare clară. Dacă SUA și China își dispută supremația globală, Europa pare să caute încă un rol propriu.
Pentru o lungă perioadă, ordinea internațională bazată pe reguli a favorizat Uniunea Europeană, oferindu-i stabilitate și acces la piețe globale. Astăzi însă, acest sistem se erodează, iar Europa trebuie să decidă dacă rămâne un actor secundar sau își asumă un rol mai ferm, inclusiv prin investiții în apărare și tehnologie.
Un exemplu recent al dilemei europene este acordul comercial cu Mercosur, care urmează să fie supus votului statelor membre. Deși ar putea aduce beneficii economice, acordul este contestat de numeroși agricultori și politicieni, care se tem de impactul asupra sectorului agricol european.
În plus, negocierile au scos la iveală dificultatea Uniunii de a vorbi cu o singură voce. În timp ce unii lideri susțin liberalizarea comerțului pentru a consolida poziția globală, alții pun accent pe protejarea pieței interne.
Paradoxul Poloniei și Ungariei în tranziția verde
O situație interesantă este cea a Poloniei și Ungariei, două state care, la nivel politic, s-au opus frecvent legislației ambițioase privind clima. Cu toate acestea, ambele au atras masiv investiții în domeniul tehnologiilor curate. Ungaria, de pildă, construiește facilități de producție pentru baterii cu o capacitate de peste 100 GW, depășind state considerate campioni ai tranziției verzi, precum Suedia sau Finlanda.
Această contradicție arată că, dincolo de dezbaterile politice, logica economică a investițiilor poate împinge Europa de Est în rolul de lider în domenii cheie.
Ce înseamnă pentru cetățenii europeni?
Pentru oamenii obișnuiți, scăderea competitivității Europei nu este doar o dezbatere tehnică între lideri politici și economici, ci o realitate care se resimte în fiecare familie. Un continent mai puțin competitiv înseamnă salarii care cresc mai încet decât în alte regiuni, locuri de muncă mai puțin atractive pentru tineri și o presiune constantă pe costul vieții. În același timp, prețurile la energie și bunuri de bază tind să fie mai ridicate, ceea ce lovește direct puterea de cumpărare a cetățenilor.
O altă consecință vizibilă este limitarea oportunităților pentru antreprenori și pentru cei care vor să inoveze. Fragmentarea pieței unice și birocrația excesivă fac ca inițiativele să fie greu de scalat la nivel european, în timp ce rivalii din SUA sau Asia reușesc să atragă mai ușor investiții. Această diferență riscă să îi determine pe mulți tineri talentați să caute șanse mai bune în afara continentului, accentuând fenomenul de „brain drain”.
În plus, lipsa unei reacții rapide la schimbările globale poate afecta încrederea cetățenilor în instituțiile europene. Dacă oamenii simt că Uniunea nu reușește să răspundă la provocări, frustrarea se transformă în scepticism și sprijină ascensiunea mișcărilor populiste. În final, ceea ce pentru mulți pare o discuție despre politici macroeconomice se traduce printr-o calitate a vieții mai scăzută, mai puține perspective pentru viitor și riscul ca Europa să devină dependentă de tehnologii și resurse din afara granițelor sale.
