Enceladus, luna lui Saturn, e „caldă” la ambele capete. Descoperire importantă despre șansele de viață

Enceladus, luna unei planete celebre, este ca o bilă de gheață care plutește în jurul lui Saturn. Sub gheața ei, are un ocean uriaș de apă sărată. Rezultatele unor noi observații au fost publicate pe 7 noiembrie în Science Advances de o echipă de la Oxford, Southwest Research Institute și Planetary Science Institute.

Enceladus (Saturn II) este a șasea ca mărime dintre lunile lui Saturn și a 18-a din Sistemul Solar, descoperită de William Herschel la 28 august 1789 și numită după gigantul grec Enkélados.

Are circa 500 km în diametru, orbitează la 238.000 km de Saturn și se rotește sincron cu acesta. Corpul este acoperit de un strat gros de gheață „proaspătă”, extrem de curată, care îi dă o strălucire excepțională și îl face unul dintre cele mai reflectante obiecte din Sistemul Solar. Temperaturile sunt foarte scăzute, cu valori aproximative între 33 K și 145 K (−240 °C/−128 °C). Atmosfera este doar o urmă, cu variații locale, dominată de vapori de apă (circa 91%), plus azot, dioxid de carbon și metan în cantități mai mici.

Luna lui Saturn, de ce e importantă descoperirea

O analiză nouă a datelor de la sonda Cassini schimbă povestea despre Enceladus, mica lună a lui Saturn faimoasă pentru gheizerele sale. Cercetătorii au găsit primele dovezi clare că nu doar polul sudic este „cald”, ci și polul nordic pierde constant căldură. Pe scurt: Enceladus are energie pe termen lung pentru a-și ține oceanul lichid, exact ingredientul-cheie când vorbim despre viață.

Modelul Andreea Sasu, internată în spital după ce starea sa de sănătate s-a agravat

Ce a discutat Victor Ponta la sediul PSD: Te miri că se dărâmă casa

Până acum, oamenii de știință credeau că iese căldură mai ales pe la polul sud. Acolo sunt și gheizerele celebre. O analiză nouă a datelor de la sonda Cassini arată că iese căldură și la polul nord. Deci oceanul nu e „înghețată bocnă” peste tot.

Ca un ocean să rămână lichid timp îndelungat, trebuie să primească și să piardă cam aceeași cantitate de energie. Enceladus primește energie din încălzirea mareică: gravitația uriașă a lui Saturn tot „frământă” luna, iar frecarea din interior face căldură. Dacă iese căldură din ambele poli, înseamnă că „centrala” dinăuntru merge la un ritm potrivit. Asta poate ține oceanul lichid milioane de ani, timp suficient ca viața (microbii) să apară.

Câtă căldură iese

Cercetătorii au comparat temperaturi măsurate iarna și vara la polul nord. Suprafața era puțin mai caldă decât ar trebui dacă ar fi doar gheață rece. Explicația: o parte din căldura din interior urcă prin gheață și încălzește ușor la suprafață.

Până acum știam că sudul e activ: fisuri uriașe aruncă în spațiu vapori și gheață, semn al unui ocean global, sărat, sub calotă. Noutatea este nordul: comparând iernile întunecate din 2005 cu verile din 2015, echipa a descoperit că solul de la polul nord e cu  aproximativ 7 grade Kelvin mai cald decât ar trebui dacă ar fi doar „gheață moartă”. Singura explicație plauzibilă: căldura vine din adânc, trece prin gheață și se radierează în spațiu.

Nu vorbim de un cuptor! E vorba de o „scurgere” fină, dar întinsă pe toată luna. Adunată, dă zeci de gigawați (cam cât produc multe milioane de panouri solare). Când au pus cap la cap căldura de la nord și de la sud, a ieșit cam cât se așteptau din calculele cu mareele lui Saturn. Deci balanța energetică se potrivește.

Ce urmează

Din „amprenta” de căldură, oamenii au estimat și grosimea gheții (cam 20–30 km). Asta ajută la planurile pentru misiuni viitoare: fie să analizeze gheizerele din aer, fie, într-o zi, să foreze spre ocean.

Pe scurt, Enceladus are apă, chimie și energie stabilă. Exact ce trebuie ca să căutăm urme de viață, conchide articolul din Science Advances.