Emil Cioran a muncit un singur an. Marele gânditor se descria ca un parazit perfect

Emil Cioran a muncit un singur an. Marele gânditor se descria ca un parazit perfect

Cartea „Schimbarea la față a României”, dezbătută marți, în podcastul „Contrapunct”, realizat de Dan Andronic și difuzat pe evz.ro și pe canalul de YouTube Hai România. Invitați au fost Mirel Curea și Alecu Racoviceanu, care au interpretat pasaje din celebra critică a gânditorului Emil Cioran. O temă, lipsa chefului de muncă la români.

Emil Cioran a muncit un singur an. Marele gânditor se descria ca un parazit perfect

Dan Andronic a citat un pasaj tăios, care pare la fel de actual astăzi ca în perioada interbelică. Potrivit gânditorului din Rășinari, România este singurul loc unde omul inteligent este adesea confundat cu cel care reușește să fenteze sistemul.

„Nu există popor în lume care să facă o virtute din faptul de a nu munci. În România, tipul omului inteligent și unanim simpatizat este chiulangiul sistemic, pentru care viața este prilej de capriciu subiectiv”, a subliniat Dan Andronic, citându-l pe Cioran.

„Alecu remarca mai devreme că vorbele astea le auzi pe stradă la ora asta”, a mai afirmat realizatorul podcastului.  Jurnalistul Mirel Curea a adus în discuție un paradox. Cioran critica lenea românilor, deși el însuși a evitat munca.

„Eu sunt de acord. Lasă citatul, umanul. Eu sunt de acord cu el. Chestia pe care vreau să o observ este că el vorbea din interior. Din interiorul celor care și-au făcut o virtute din a nu muncii. Emil Cioran a muncit un an în viața lui și povestea asta cu așa cu o mândrie mascată de o ironie prin care se scuza. Emil Cioran spunea despre el însuși că a fost un parazit perfect.

A mâncat de la cantinele studențești

Nu a muncit decât un an, atât timp cât după ce a terminat facultatea, a fost profesor de filozofie la Liceu Andrei Șaguna din Brașov. După care n-a mai muncit în viața lui. El, la Paris, a trăit până la bătrânețe, până a murit, mâncând la cantine studențești. Nu știu cum reușea chestia asta, nu știu cum să descurca, dar așa povestește el”.

Totuși, Curea a punctat o distincție esențială: în cazul lui Cioran, lenea a fost una contemplativă, un instrument necesar pentru a ajunge la profunzimea filosofică ce l-a consacrat la nivel mondial. „El nu ar fi ajuns un mare filosof dacă trebuia să se ducă la serviciu”, a adăugat acesta.

Între admirație pentru muncă și fuga de ea

Dezbaterea a atins și tema dublului standard al românului. Deși admirăm „seriozitatea germană” sau disciplina japoneză, în viața de zi cu zi, eroii noștri rămân cei care găsesc scurtături. „Este un obicei al românului să laude seriozitatea germană și seriozitatea japoneză. Teoretic îi plac însă ăia care nu muncesc. Sigur, românul, nu generalizez, pentru cei mai mulți dintre români munca este un blestem. E un chin. De aici și fel de fel de expresii, mă duc la scârbici, în fine”, a mai adăugat Mirel Curea.

10
5
Dacă ai date sau informaţii care pot deveni o ştire, transmite-le pe adresa [email protected]