Băieţii sunt încurajaţi să se deghizeze şi să se joace cu păpuşile

Poveşti ca "Frumoasa din pădurea adormită", "Albă ca Zăpada" sau "Tom Degeţel" nu au loc aici. Micuţilor li se citeşte în schimb povestea celor două girafe care găsesc un crocodil şi vor să-l adopte.
Jucăriile sunt totuşi cele normale pentru copiii de vârsta lor din toată lumea, scrie Courrier International. Doar că sunt aşezate împreună, cele pentru băieţi şi cele pentru fetiţe, pentru a încuraja pe fiecare să aleagă ce jucărie îi place. Băieţeii pot să se deghizeze şi să se joace cu păpuşile. Directoarea Lotta Rajalin spune că e nevoie să li se ofere copiilor o mai mare paletă de opţiuni. "Vrem să le arătăm tot ce viaţa poate să le ofere, nu doat jumătate."
Ideea asta pare să anime întreg personalul grădiniţei. "Vreau să fac societatea să evolueze", spune Emelie Andersson, de 27 de ani, care tocmai şi-a terminat cursurile de educatoare. Tânăra a ales să lucreze la Egalia tocmai pentru politica de aici în favoarea egalităţii sexelor. "În societatea noastră, chiar de la naştere, copiii sunt subiectul unor aşteptări diferite, în funcţie de sex. Or, aceasta îi limitează. Pentru mine, nu există o lume a fetiţelor sau o lume a băieţilor."
Totuşi nu este derutant pentru un copil să i se ascundă astfel graniţa dintre sexe? Directoarea Rajalin a auzit această critică de multe ori. O respinge cu tărie. "Toate fetele ştiu că sunt fete şi băieţii ştiu că sunt băieţi. Nu ne atingem de identitatea sexuală biologică a copiilor, ci de problema socială."

Au apărut specialiştii în problema "bărbat – femeie"

Suedia tratează foarte serios chestiunea. Şcolile suedeze angajează din ce în ce mai mulţi specialişti în problematica bărbat – femeie, iar lupta împotriva discriminărilor de orice fel e trecută în programa şcolară.

Suedia e întotdeauna menţionată când e vorba de paritate în reprezentarea sexelor. Totuşi, mulţi suedezi cred că ţara lor a mers prea departe. "Specialiştii în problematica bărbat – femeie au convins oamenii politici că soluţia tuturor problemelor este paritatea. E destul de periculos, căci se cheltuiesc mulţi bani şi multe mijloace", se plânge blogeriţa suedeză Tanja Bergkvist.

Totuşi grădiniţa Egalia este foarte apreciată, iar lista de înscriere aici e lungă. Pia Korpi, artist plastic, şi soţul ei, Yukka, dansator şi coregraf, au doi copii la această grădiniţă. Majoritatea prietenilor sunt de acord, dar Pia admite că sunt şi unii care nu înţeleg alegerea lor. "Oameni care nu ştiu despre ce e vorba, care cred că e o spălare a creierelor."

Obiectivul educatoarelor de la Egalia e să formeze copii egali de la cele mai fragede vârste. Au fost însă şi multe îndoieli privind efectul durabil al acestui învăţământ. "La ieşirea din grădiniţă îi aşteaptă lumea reală. Nu poţi să rupi oamenii de realitate", spune psiholoaga Linda Blair.

Metoda suedeză îl face să zâmbească şi pe Philip Hwang, profesor de psihologie la Universitatea din Göteborg şi autor al mai multor studii aprofundate asupra dezvoltării copilului. "Nu cred că este rău, dar este cel puţin naiv. Într-un fel, e tipic suedez. Suedezii au tendinţa să creadă că dacă instituţionalizează ceva, schimbarea se va face automat. Dar, când e vorba de lucruri profund ancorate în cultura noastră, e nevoie de generaţii ca efectele să se vadă."

Copii cărora părinţii le ascund sexul

În 2009, în Suedia, o tânără pereche cu un băieţel de doi ani şi jumătate nu i-a spus niciodată copilului ce sex are. Micuţul Pop nu ştia dacă e băieţel sau fetiţă. Întrebaţi de presă, părinţii au declarat: "Vrem ca Pop să crească mai liber şi să nu fie forţat să intre într-un sex anume".

În mai 2011, doi canadieni, Katy şi David au refuzat să spună cuiva sexul copilului lor. Criticată de mulţi, Katy a publicat o scrisoare deschisă în care explică că ceilalţi doi copii ai lor ştiu că sunt băieţi, dar asta nu-i împiedică să se îmbrace ca fetele sau să se joace ca ele şi le este foarte bine.

Te-ar putea interesa și: