Dinamica campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale din România indică un grad ridicat de incertitudine în ceea ce privește rezultatele finale. Primul tur din 4 mai ascunde mai multe necunoscute decât al doilea din 18 mai. George Simion, candidatul Alianței pentru Unitatea Românilor (AUR), conduce în sondaje, cu peste 30% din preferințele electoratului.

Pe locul doi s-ar putea afla candidații independenți Victor Ponta, fost prim-ministru, Nicușor Dan, primarul Bucureștiului, și Crin Antonescu, susținuți de coaliția de guvernare (PSD-PNL-UDMR). Dacă nu obține mai mult de 50% din voturi în primul tur, Simion se va confrunta cu un electorat mobilizat pentru a crea un „cordon sanitar” împotriva candidatului forțelor de dreapta. O combinație în care Simion și Ponta ajung în turul doi va condiționa votul pentru așa-numitul „rău mai mic”, adică în favoarea lui Ponta, fostul lider PSD, față de cei care se poziționează împotriva candidaților asociați cu Rusia.

Ucraina, Rusia și Republica Moldova – laitmotive geopolitice în alegeri

Principalele discuții din campania electorală sunt axate pe probleme interne, precum starea dificilă în economie, ineficiența sectorului public și/sau politizarea justiției și a serviciilor secrete. Cu toate acestea, problemele geopolitice rămân în continuare pe agenda publică, chiar dacă mult mai puțin decât în ​​noiembrie 2024.

Ucraina apare în centrul atenției atunci când se discută despre securitatea și solidaritatea europeană. Niciun candidat nu pledează direct pentru oprirea asistenței acordate Ucrainei. Nici măcar „suveraniștii” Simion și Ponta nu refuză să o ofere pentru a nu fi asociați cu Rusia. Cu toate acestea, aceștia condiționează asistența de servirea intereselor naționale românești (în special, a fermierilor români). Tot pe dimensiunea ucraineană, doar Simion și Ponta promovează mesaje pro-pace mai pregnant decât cele de asigurare a unei păci juste și durabile în favoarea Ucrainei.

Singurul actor asociat cu Rusia este Simion, împotriva căruia se fac acuzații că ar avea relații cu serviciile secrete rusești de mai bine de 10 ani. În acest context, este acuzat că i s-a interzis intrarea în Ucraina, dar și în Republica Moldova. Imaginea de „personă non-grata” în două țări vecine cheie pentru România este contrastată cu imaginea lui Simion ca presupus „agent rus”. În acest sens, serviciile secrete românești nu au prezentat dovezi că ar exista vreo relație specifică între Simion, AUR și Moscova, preluând acuzațiile Kievului. Dacă astfel de evidențe împotriva lui Simion ar fi existat, acestea erau deja în proces de exploatare în timpul alegerilor prezidențiale inițiale din 2024.

Relația cu Republica Moldova este menționată ca prioritate în propunerile de politică externă ale candidaților prezidențiali. Cu toate acestea, doar Simion și Ponta fac referiri negative la guvernul de la Chișinău, condus de Maia Sandu. Ceilalți candidați – Antonescu, Dan și Lasconi – exprimă doar simpatie pentru guvernul moldovean.

Probabil că se estimează că în acest fel diaspora moldovenească cu pașapoarte românești îi va vota, deoarece ar putea fi mobilizată de Maia Sandu. Un astfel de calcul reiese din situația din 2024, când voturile din diaspora au salvat referendumul constituțional pentru integrarea europeană (180.836 voturi favorabile dintr-un total de aproximativ 235.000 de voturi) și, respectiv, efortul guvernului de la Chișinău privind realegerea lui Sandu ca președinte (169.294 dintr-un total de aproape 240.000 de voturi). Dacă presupunem că majoritatea moldovenilor cu cetățenie română (aproximativ 1 milion de persoane) sunt peste hotare, din acest număr, aproximativ ¼ ar fi numărul maxim de alegători pe care se pot baza actorii politici români.

Implicații pentru Chișinău

Numele viitorului președinte al României ar putea avea un efect semnificativ asupra Republicii Moldova și a relațiilor sale cu UE. O ruptură serioasă este inevitabilă dacă George Simion va ieși victorios. Pe de o parte, Simion neagă statalitatea moldovenească, militând pentru reunificarea teritoriilor românești pierdute în urma Pactului Ribbentrop-Molotov din 1939. Pe de altă parte, un președinte român căruia i s-a interzis intrarea în Republica Moldova va crea inevitabil tensiuni în relațiile cu oficialii moldoveni, care vor trebui să facă concesii politico-diplomatice. O complicare a dialogului pe linia președințiilor este foarte probabilă, dar va avea consecințe mai limitate asupra legăturilor la nivelul guvernelor și parlamentelor.

Dacă Ponta ar deveni președinte, relațiile s-ar fi schimbat, dar nu semnificativ. El a criticat modul în care este guvernată Republica Moldova, inclusiv cu asistență externă, dar nici președinția sa nu va produce șocuri majore în relațiile bilaterale. Ponta va fi mai critic decât președintele interimar Ilie Bolojan sau fostul președinte Klaus Iohannis, dar nu va provoca în mod conștient nicio deteriorare a dialogului bilateral.

Un președinte precum Nicușor Dan, Crin Antonescu sau Elena Lasconi va menține nivelul actual de cooperare dintre președințiile române și moldovene. Oricare dintre cele trei ar reprezenta cea mai bună opțiune pentru guvernul de la Chișinău, care are nevoie de un dialog previzibil și pozitiv cu Bucureștiul, la toate nivelurile, înainte de alegerile parlamentare din septembrie 2025.

Scenariul 1. Menținerea status quo-ului. Victoria lui Dan, Antonescu sau Lasconi va favoriza o relație stabilă și deloc neschimbată pe filiera româno-moldovenească. Niciunul dintre cei trei nu propune vreo revizuire minimă a dialogului cu Chișinăul, considerând procesele din Republica Moldova în conformitate cu așteptările europene. Acești candidați se aliniază perfect modului în care Bruxelles-ul se raportează la Republica Moldova, fără a critica în vreun fel eșecurile diverselor reforme.

Scenariul 2. Continuitate cu „viteze diferite”. Dacă președinția va fi preluată de Ponta, va apărea o schimbare de ton în discursul pro-moldovenesc. Ponta se poziționează de partea lui Donald Trump, al cărui cerc apropiat (J. D. Vance, vicepreședinte), a condamnat anularea alegerilor din România în contrast cu susținerea actorilor europeni împotriva acuzațiilor de interferență rusă. Abordările lui Ponta față de Republica Moldova vor fi ajustate în funcție de evoluțiile regionale și transatlantice, în care prioritate va avea relațiile cu SUA.

Scenariul 3. Ruptură politică. Prezența lui Simion în funcția de președinte, fie într-un singur tur, fie ca urmare a două tururi, în funcție de participarea diasporei, va provoca o confruntare la nivel interpersonal cu Președinția Republicii Moldova, condusă de Maia Sandu. Simion va rămâne liderul informal al AUR, al cărui discurs pune sub semnul întrebării integritatea teritorială a Ucrainei și chiar statalitatea Republicii Moldova.

Dacă guvernul de la Chișinău va urma o logică similară relațiilor pe care UE le are în relație cu premierul ungar Viktor Orban și premierul slovac Robert Fico, atunci Republica Moldova riscă să antagonizeze relația cu Simion. Victoria lui Simion ar putea alimenta discursul pro-statalitate al forțelor pro-ruse din Republica Moldova, ceea ce se va reflecta în percepția publicului moldovenesc față de România, influențând votul la alegerile parlamentare moldovenești.