Din cuprinsul articolului
Cartea a fost mereu o armă contra dictaturilor de orice fel. Editura de carte a oferit și oferă posibilitatea de a putea comanda on-line lucrări de beletristică. Pot fi și de istorie, analize-document, jurnale, memorii. Fără îndoială, cartea are o istorie a ei. Cel puțin una, în afară de Biblie poate fi considerată o bornă. Este vorba de „O mie nouă sute optzeci și patru”, considerată „regina distopiilor”.
Cartea lui George Orwell a arătat lumea dictaturii așa cum va fi
Cartea ”O mie nouă sute optzeci și patru” al lui Orwell , publicată în 1949 a proiectat o lume pe care cei care am prins comunismul am trăit-o. Practic, în 1948, George Orwell își imaginase cum avea să arate lumea în 1984. George Orwell, socialist idealist convins a luptat în Brigăzile Internaționale din Spania. Brusc, formațiunea politică sub steagul căreia se înrolase, a fost decretată de Stalin ca fiind troțkistă. Orwell, dacă ar fi ajuns în URSS, ca mulți „interbrigadiști”, ar fi fost ucis în timpul „Marii terori”. A preferat să se refugieze în Franța, înainte ca Franco să câștige bătălia cu forțele comuniste republicane, sprijinite internațional.
Cine a citit cartea respectivă în deceniul post 1989, cu siguranță, a rămas uimit de modul în care în timp ce se instaura comunismul în jumătate de Europa, cineva avea să descrie mecanismele controlului gândirii, manipulării, propagandei, mistificării, minciunii. Acestea vor avea apogeul în 1984, cel puțin în România. Nevoile de bază și mai ales nevoia de evadare interioară erau folosite de monstruosul Minister al Gândirii ca omul să fie prins în fapt și anulat ca existență.
Cartea a fost cântecul de lebădă al unui mare scriitor
Cartea „O mie nouă sute optzeci și patru” a fost ultima pe care Orwell a scris-o cu un an înainte să moară. Orwell a trăit între 1903 și 1950. A început să lucreze la ea după ce a văzut cum laburiștii britanici au câștigat alegerile din 1945, în dauna lui Churchill și a conservatorilor tory. Pur și simplu, Orwell, cu sănătatea grav afectată de ororile războiului realiza cât de departe erau laburiștii de ideea de socialism în care el crezuse. Și cât de meschini și ipocriți erau.
Editura de carte vă invită să explorați lumea utopiilor și distopiilor în literatură și ideologii politice
Tomasso Campanella în cartea „Cetatea Soarelui” și Thomas Moore (Morus) în cartea„Utopia” au teoretizat societatea egalitaristă ca ideal, ca deziderat greu materializabil. Evident, cu bune intenții. Karl Marx și Friedrich Engels, când au lansat „Manifestul comunist” la 1848, aveau și ei în vedere o lume utopică.
Nu fuseseră singurii pentru că prima încercare de a materializa un sistem egalitarist îi aparținuse lui Platon în Antichitate, ideea eșuând și Platon ajungând sclav, salvat fiind doar de faptul că la Atena, galera lui a fost observată de un fost discipol și el recunoscut, răscumpărat și redat științei.
Aldous Huxley a publicat în 1931 cartea „Minunata lume nouă”. Este o carte în care dictatura nu era văzută ca intrând cu picioarele în viața nimănui. Oamenii ajungeau ca prin „consumerism” și complacere să accepte râzând dictatura. Aceasta se definea drept „ceva care mai bun de atât nu există”. Cartea lui Huxley fusese citită și ajunsese în programa analitică de studiu în școlile americane. A fost scoasă forțat apoi. Oamenii se temeau de ceea ce scria acolo și cartea a fost chiar scoasă de la vânzare. Ulterior însă, nu este top 100 cărți de citit într-o viață în care „Minunata lume nouă ” să nu figureze.
„Big Brother” și „Înalta Poartă”
Dacă George Orwell vorbea de un „Big Brother” ca un fel de lider suprem care vede, aude și are răspunsuri pentru tot, istoricul și jurnalistul Dan Andronic a descris „Complexul Înaltei Porți”. Cartea cu același nume arată faptul că nu doar oamenii ascultă de un dictator.
Și pentru că Dan Andronic este istoric și scrie despre o istorie mai puțin cunoscută, există o legătură între Orwell ca scriitor-martor al Istoriei și Dan Andronic istoricul contemporan, analist al perioadei pe care o trăiește.
Orwell, referindu-se la rolul Istoriei în înțelegerea lumii spunea: „Cea mai eficientă cale de a distruge oamenii este să le negi și să le distrugi propria înțelegere a Istoriei lor”.
Sunt state care practic, vin să-și depună omagiile la o „Înaltă Poartă”. Au avut-o iranienii antici, au avut-o otomanii medievali, au avut-o Romanovii, Habsburgii în epoca modernă. „Complexul Înaltei Porți” poate fi comandată de pe edituradecarte.ro.
