Nu mă tem pentru dosarul ICA. Judecătoarea Bogdan este specializată în spălarea banilor”, declara Dan Voiculescu, cu o lună înainte de a fi condamnat pentru spălare de bani. Expertiza judecătoarei s-a văzut în motivarea deciziei de condamnare dată, ieri, publicității. „Împrejurarea că inculpatul a apelat la una din cele mai rudimentare tipologii de spălare a banilor, respectiv imprumutul nereturnat, consacrată poate de cel mai cunoscut spălător de bani din toate timpurile, Mayer Lanski, nu este de natură să îl transforme în tăinuitor”, susțin judecătorii Camelia Bogdan și Alexandru Mihalcea în motivarea deciziei de condamnare a lui Dan Voiculescu la 10 ani închisoare pentru spălare de bani.

Modelul lui Felix

Referirea la Mayer Lanski, celebrul evazionist american pomenit de judecătorii, nu este întâmplătoare. La fel ca Voiculescu, Lanski a susținut că este victima unui proces politic, președintele Richard Nixon fiind, în viziunea sa, principalul vinovat de tot ceea ce i se întâmplă. Lanski l-ar fi sprijinit pe Kennedy în alegeri, deci este victima politică. Ca și Dan Voiculescu, Mayer Lanski și-a donat averea, estimată la nivelul anilor '30, la 300 de milioane de dolari, apropiaților.

A tras de timp

Ca și Dan Voiculescu, Lanski a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a tergiversa procesul. Dacă cel din urmă a demisionat de două ori din Senat pentru a scăpa de judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, Lanski a fugit în Israel înainte de pronunțarea sentinței.

Schema „împrumutului ne returnat” este simplă. Un individ X își împrumută propria firmă Y care, la rândul ei, împrumută o altă societate Z, pe care X dorește să pună mână. În contractul semnat între părți se explică în clar că, în caz de imposibilitate de returnare a împrumutului, datoria se transformă în acțiuni deținute de X la societatea Z. Astfel se evită orice negociere privind prețul societaății Z.

În cazul nostru, X este Dan Voiculescu, Y este firma sa Grivco, iar Z este Institutul de Cercetări Alimentare (ICA). Prin acest mecanism, Voiculescu a devenit acționar majoritar la ICA și a plătit pentru o proprietate de 3,6 hectare plus construcții situate în zona rezidențială a Capitalei 104.000 de dolari.

Pe 26 februarie 2004, Dan Voiculescu a împrumutat societatea Grivco cu 17 miliarde de lei vechi, cu o dobândă anuală de 20%, pe o perioadă de două luni, pentru a achita contravaloarea ICA, societate cumpărată de Grivco. Deoarece ICA nu a avut de unde să dea banii înapoi, după două luni, Institutul s-a oferit pe „tavă” lui Voiculescu, devenind acționar majoritar.

De la patiserie la bloc turn

motivarea deciziei de condamnare că Voiculescu a pus ochii pe terenul din Băneasa încă din 1992. Atunci, printr-o firmă a sa, a solicitat autorizație pentru construcția unei patiserii: parter plus etaj. Ulterior, stația de microproducție s-a transformat într-o clădire-birouri şi spaţii comerciale, în suprafaţă de 1.300 mp, cu trei corpuri.

Un alt amănunt inedit care reiese din document este acela că actuala Fundație „Dan Voiculescu” este continuatoarea Fundației Crescent, înființată pe 2 aprilie 1990 la Judecătoria Sectorului 1. Crescent este numele unei firme multinaționale cu sediul în Cipru, a cărei filială din România era condusă de Dan Voiculescu până în 1989.

În plus, Voiculescu și-a exercitat influența politică pentru a obține acțiunile ICA „la un preț de garsonieră”, de 75 de ori mai mic decât valoarea reală. Judecătorii mai susțin că Voiculescu, în calitate de donator, le-a interzis donatoarelor (fiicelor sale) să înstrăineze bunurile dobândite, fără acordul său, în timpul vieții.

Curtea de Apel Bucureşti i-a condamnat definitiv, pe 8 august 2014, în dosarul privatizării ICA, pe: Dan Voiculescu -10 ani de închisoare, Gheorghe Mencinicopschi, fost director al ICA- opt ani, şi pe fostul ministru Sorin Pantiş la şapte ani de închisoare. Prejudiciul în urma privatizării ICA este de 60 milioane de euro.