Durere fără margini în Biserica Ortodoxă. Un important preot paroh din județul Botoșani a trecut la cele veșnice. La momentul decesului, părintele se afla singur în autoturism. Vestea trecerii la Domnul a întristat întreaga comunitate Tudor Vladimirescu. Zeci de creștini - nu doar din județ, ci și din întreaga țară - au preluat versuri din poemul părintelui și au vorbit despre dragostea cu care acesta a fost înconjurat.

Un preot din judeţul Botoşani a decedat, duminică, în urma unui accident rutier produs Biserica Ortodoxă e în doliu. Preotul Ionuț Miorcăneanu, parohul Bisericii „Sfinții Voievozi” Tudor Vladimirescu din județul Botoșani a murit, duminică, 26 septembrie, în urma unui accident rutier. Părintele a lăsat în urmă cinci copii fără tată. Întreaga comunitate din Tudor Vladimirescu s-a întristat la aflarea veștii tragice.

Preotul paroh Ionuț Miorcăneanu din Botoșani a murit, în urma unui accident rutier

Accidentul care i-a curmat viața părintelui a avut loc pe drumul judeţean DJ 282, care asigură legătura între localităţile Hăneşti şi Vlăsineşti, potrivit anunțului purtătorului de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie Judeţean, Delia Nenişcu.

Bărbatul, în vârstă de 39 de ani, se deplasa dinspre Hăneşti spre Vlăsineşti. Într-o curbă, acesta a pierdut controlul asupra direcției de mers, a intrat pe contrasens și a impactat un cap de pod. Preotul a suferit răni grave, iar medicii care au sosit la fața locului au încercat mai multe manevre de resuscitare, însă în zadar. Autoritățile au deschis în cauză un dosar penal pentru ucidere din culpă.

Părintele Ionuț Miorcăneanu a fost declarat decedat. A lăsat în urmă cinci copii îndoliați, iar vestea a sfâșiat inimile multor credincioși din întreaga țară.

Zeci de credincioși au preluat poemul părintelui. „Mă naște viața, mă-nghite cerul!”

Aceștia au vorbit despre dragostea cu care a fost înconjurat părintele și despre fapta bună care l-a însoțit la orice pas. Credincioșii au distribuit una dintre poeziile scrise de către preotul Ionuț Miorcăneanu, „Ieri”, potrivit botosaneanul.ro.

„Am vrut să bat în porți de stele/ Să urlu-n lună, să-i dau foc/ Dar rătăceam ca-ntr-o clepsidră -/ Nisipul umed stă în loc.

Am vrut să prind în lanțuri veri/ Să-nghit prin ceară lumânări/ Dar mă certau crinii din curte,/ Roși trandafiri rosteau ocări.

Aveam și aripi de lumină/ Și ochii mari de infinit/ Gustând din păpădie vântul/ Mânjeam bătrânul antracit.

Azi nu e ieri, nici azi nu-i mâine,/ În ploi de vară crește gerul/ Din timp, cu lut, mă-mbracă eul/ Mă naște viața, mă-nghite cerul!”