Dezincriminarea penală a posesiei tuturor drogurilor, un risc major pentru securitatea națională a României

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Întotdeauna am avut convingerea că opiniile persoanelor insuficient pregătite într-un domeniu, cu atât mai mult într-unul complex precum combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, trebuie examinate cu maximă rezervă, în special atunci când sunt prezentate drept adevăruri presupus incontestabile.

De aceea, multă vreme nu m-au interesat reacțiile celor care par dispuși să transforme o problemă de o gravitate excepțională într-un instrument de acumulare a like-urilor, a capitalului electoral și, posibil, chiar a unor beneficii materiale.

Dezincriminarea, o armă cu multe tăișuri

Există însă o limită dincolo de care dezinformarea repetată, promovarea unor soluții insuficient fundamentate și ignorarea consecințelor asupra sănătății publice nu mai pot fi privite ca simple manifestări ale oportunismului.

Dacă asemenea demersuri reduc capacitatea statului de a combate criminalitatea organizată și de a proteja copiii, ele pot genera vulnerabilități inclusiv pentru securitatea națională.

Greșelile care te fac să iei salariu mai mic decât ai putea

Cum se va schimba amenda pentru parcare, potrivit proiectului MAI

Cred că profilul moral și credibilitatea promotorilor unor asemenea schimbări trebuie evaluate și în raport cu atitudinea lor față de instituțiile statului.

Critica autorităților este legitimă într-o democrație, dar contestarea sistematică a activității acestora, fără o analiză echilibrată a realităților naționale, a rezultatelor și dificultăților operative, riscă să erodeze încrederea publică în instituțiile chemate să protejeze cetățenii.

Responsabilitatea inițiatorilor și consultarea publică

Cât despre parlamentarii, foarte puțini de altfel, care susțin proiectul, mă întreb în ce măsură și-au consultat alegătorii din circumscripțiile pe care le reprezintă?!

Au întrebat părinții și profesorii ce implicații ar avea schimbarea pentru siguranța copiilor? Au explicat comunităților toate consecințele juridice posibile? Consultarea cetățenilor reprezintă o responsabilitate democratică și morală, iar opțiunile legislative pot produce consecințe politice și electorale.

Care sunt mecanismele din spatele acestor insistențe care susțin demersul, pentru mine este foarte clar și va veni timpul în care vă voi spune direct, dar, pentru moment, vă invit să privim în oglindă la cine se opune acestui demers.

Sunt instituții responsabile sau persoane publice care nu au absolut niciun interes personal, ci pur și simplu sunt profund îngrijorate de efectele aplicării prevederilor propuse și de copiii României: Parchetul General, care este însăși instituția principală care gestionează politica penală în România, și Biserica Ortodoxă Română.

Experiența operativă și protejarea spațiului public

În virtutea funcțiilor pe care le-am deținut timp de aproape 20 de ani, am coordonat activitatea polițiștilor judiciari care desfășurau activități procedurale în cauzele la regimul drogurilor, inclusiv cele privind deținerea de droguri pentru consum. Împreună cu colegii mei, aveam o vorbă: „Aceste constatări țin strada”. Ce înseamnă asta?

Când ați fost ca turiști în țări precum Olanda, Germania, Spania, în zonele comerciale, v-au abordat dealeri care v-au oferit în mod direct droguri? Sau ați văzut consumatori drogându-se pe străzi sau în parcuri, în văzul tuturor? Ori v-a sufocat mirosul puternic de marijuana?

Sunt sigur că da, pentru că aceste țări au relaxat, sub o formă sau alta, legislația, din eroare sau pur și simplu din lipsă de soluții ori din disperare.

În țara noastră nu se întâmplă asta și cred că nicio autoritate, niciun român sau părinte de bună-credință nu își dorește asta.

Efecte nedorite

În România, menținerea în zona prohibitivă penală minimală a deținerii de droguri pentru un așa-zis consum și toate constatările (găsirea drogurilor asupra unor persoane) autorităților competente în zonele respective, în esență, vin să aducă liniște și ordine socială pe străzi.

Să oprească dealerii să distribuie „pe față” droguri și consumatorii să meargă pe străzi, în fața copiilor noștri, cu jointul în colțul gurii sau să-și facă linii pe masă și să prizeze la terase, în văzul tuturor.

Cred că nu va fi deloc confortabil pentru niciun părinte care este cu copilul într-un parc, în Cișmigiul bucureștean, spre exemplu, să vadă cum un tânăr se droghează în fața lor, cu liniștea că el va putea fi sancționat doar cu o amendă asemănătoare cu cea pentru aruncarea cojilor de semințe pe jos.

În acest sens, inițiatorii proiectului de lege B544/2026 nu au avut nici măcar echilibrul să prevadă în cuprinsul lui amenzi agravante pentru deținerea și consumul de droguri în public, lăsând loc la proiecția unui haos social la regimul drogurilor, dacă normele se vor aplica.

Posesia pentru consum și practica judiciară

Inițiatorii proiectului defilează în spațiul public cu expresii de genul „consumatorii sunt tratați precum criminalii”, „li se strică viitorul”, „sunt vânați” și „sunt închisorile pline de tineri consumatori”.

Acestea sunt exagerări grosolane “pentru” și o știu toți adevărații specialiști, pentru că în România niciun consumator de droguri nu a făcut închisoare doar pentru posesia substanțelor, fapta primară, fără concurs de infracțiuni și fără recidivă.

Ba mai mult, sunt consumatori prinși de mai multe ori în această situație și au rămas în libertate.

Da, e adevărat că ei sunt audiați și întrebați de unde au drogurile, sunt trimiși la evaluare și tratament gratuit, sunt amendați penal și uneori sunt puși să facă muncă în folosul comunității, ca măsură în cadrul soluției de renunțare la urmărirea penală.

Este normal să se întâmple așa?

Sau este normal ca ei să consume droguri în public, lângă copiii noștri, și eventual să le ofere și lor o pastilă, atitudini care pot căpăta frecvența unor traversări neregulamentare de stradă? Inițiatorii vor aplicarea unui cuantum asemănător al amenzii!

Cât despre consumatorii de droguri din închisori, da, e adevărat că numărul lor a crescut odată cu fenomenul și mecanismul este că ei declară acest lucru la încarcerare și se notează în dosarul de penitenciar.

Dar „oamenii de bine” care au propus acest proiect se opresc aici, cu intenția vădită de a manipula, fără a continua să spună esențialul: ei sunt condamnați și pentru alte fapte, în concurs sau nu, în recidivă sau nu, precum ar fi traficul internațional sau intern de droguri (adică aduceau în țară droguri sau le distribuiau pe străzi și, în același timp, dețineau și pentru consum), conducerea sub influența drogurilor și uneori chiar au provocat accidente rutiere în această stare (și mai aveau și ceva „marfă” pentru consum propriu în mașină), furturi, tâlhării, violuri (și la percheziții sau în alte conjuncturi s-au găsit asupra lor și droguri pentru consum) etc.

Producerea pentru consum propriu și instrumentele de anchetă

Proiectul prevede și alte capcane grave în care poate să cadă societatea noastră și vreau să vi le evoc cu transpunere în eventuala practică posibilă ulterioară.

Proiectul dezincriminează penal producerea și experimentarea de droguri pentru un așa-zis consum propriu. Asta înseamnă așa: dacă vecinii reclamă mirosul de droguri emanat dintr-o locuință sau poliția află de existența unei culturi de canabis, fie ea cât de mare (nu există prag cantitativ!), ori despre un laborator de droguri sintetice, nu poate cere de la instanță mandat de percheziție domiciliară pentru a le destructura, pentru că fapta devine o simplă contravenție și pentru această ilegalitate nu se poate propune această măsură procedurală.

O altă situație poate fi legată de depistarea unei persoane în spațiul public având asupra sa, să spunem, 100 de grame de heroină, despre care cel în cauză declară că sunt pentru consum propriu, chiar dacă ea este un dealer notoriu, neprobat deocamdată. Conform proiectului, persoana va fi doar amendată și va fi lăsată liberă, iar organele de aplicare a legii nu pot cere și executa o percheziție la domiciliul său, chiar dacă ea ar deține 10 kilograme din acest tip de drog, evident pentru distribuție.

O altă întrebare firească, născută în acest context, este legată de faptul că, dezincriminând penal producerea, experimentarea, prepararea, transformarea de droguri pentru consum propriu, nu cumva, în mintea afectată a unui dependent, aceasta lansează o perspectivă ca el să aibă o predispoziție crescută față de săvârșirea acestui gen de fapte sancționate superficial? Nu cumva de aici poate să vină pericolul de supradozaj sau de recomandare de consum pentru alți apropiați?

Finanțarea și îndemnul la consum: implicațiile juridice invocate

Proiectul de lege poate fi apreciat ca protejând traficul de droguri și pentru faptul că elimină în totalitate infracțiunea de finanțare a producerii, fabricării, extragerii, cultivării, experimentării, preparării, transformării, cumpărării și deținerii de droguri de orice tip pentru așa-zisul consum.

Asta înseamnă că, spre exemplu, un traficant care îi dă bani unui tânăr sau unui adolescent să săvârșească aceste fapte ilicite nu va mai răspunde penal niciodată.

Proiectul legislativ creează un paradox juridic greu de justificat: în timp ce deținerea drogurilor de orice fel pentru consum propriu nu ar mai constitui infracțiune, ci o simplă contravenție, îndemnul la consumul acestor substanțe ar rămâne pedepsit cu închisoarea, inclusiv dacă consumatorul moare, ceea ce ridică serioase semne de întrebare privind coerența, proporționalitatea și logica acestei modificări legislative.

Această contradicție ar putea fi invocată de persoanele acuzate de îndemn la consumul ilicit de droguri, care ar putea contesta proporționalitatea incriminării și ar putea solicita inclusiv achitarea, cu șanse clare să o obțină, din punctul meu de vedere.

Adică, mai clar, dacă un dealer îndeamnă un elev să consume droguri și el o face și moare, dealerul poate rămâne în libertate, existând această contradicție legală care poate fi exploatată juridic.

Siguranța în școli și identificarea rețelelor de distribuție

Și, ca să rămânem în zona școlară, putem să proiectăm o altă situație care nu ar fi deloc imposibilă. Un elev este prins în toaleta școlii drogându-se, posibil și cu o doză letală. Evident, cadrele didactice și personalul școlar nu pot face nimic decât să anunțe poliția sau jandarmeria la 112, iar aceștia, când vor veni, conform proiectului B544, îi vor aplica doar o amendă și îl vor lăsa la cursuri în continuare, fără să îl poată întreba de unde are drogurile, cum le-a introdus în școală etc.

Proiectul B544/2026, privind dezincriminarea penală a posesiei de droguri, elimină total posibilitatea formulării de denunțuri în mecanismul îmbunătățirii situației juridice, o normă care a stat la baza dezvoltării multor anchete de profil, care au dus la destructurarea rețelelor despre care DIICOT și poliția ne comunică public aproape în fiecare zi.

Deci dealerii pot sta liniștiți acum că anchetatorii nu mai pot ajunge la ei dacă sunt depistați consumatori cu droguri de la ei, ba chiar le pot furniza în continuare, în liniște, droguri. Dealerii chiar le pot plăti amenzile ca oricum își vor recupera banii de la ei.

Camerele de consum și răspunderea autorităților

În loc să prevadă camere de tratament, proiectul prevede camere de consum de droguri ilicite, unde autoritățile nu vor mai putea pătrunde, nu vor mai putea confisca drogurile și nici măcar aplica amenzile infime propuse în proiect.

Cred că aceste camere se pot transforma ușor în camere de trafic de droguri, pentru că sunt imune la efectul coercitiv al legii, fie el și cel minimal contravențional propus de „specialiști”.

Drogurile sau cocktailurile de droguri aduse de consumatori în camerele „stupefiante” pot fi în orice concentrație sau combinație, care pot determina moartea, indiferent cât de vigilente vor fi cadrele medicale, care devin în acest fel complice la aceste posibile tragedii.

Și, peste toate acestea, se prevede că direcțiile județene de sănătate publică și a municipiului București vor „autoriza aceste spații” unde se vor consuma doar droguri de la dealeri.

Adică o autoritate publică girează o activitate vădit ilegală, producătoare de beneficii pentru rețelele de traficanți.

Eu, ca director al unei astfel de instituții, m-aș gândi profund dacă îmi pun semnătura pe un asemenea document care mă poate trimite după gratii într-o anchetă detaliată.

Prevenirea, tratamentul și recuperarea persoanelor dependente

În egală măsură, este profund îngrijorător faptul că proiectul legislativ nu prevede nicio măsură concretă pentru dezvoltarea programelor de prevenire a consumului de droguri, intensificarea educației antidrog în școli, sprijinirea consumatorilor și a familiilor acestora sau consolidarea capacității sistemului medical de a asigura evaluarea, tratamentul, dezintoxicarea și recuperarea persoanelor dependente.

În locul unei abordări integrate, care să urmărească reducerea cererii de droguri, protejarea tinerei generații și dezvoltarea serviciilor medicale specializate, inițiatorii propun aproape exclusiv relaxarea răspunderii juridice, fără să ofere soluții concrete pentru cauzele și consecințele acestui fenomen grav.

Exemplul Portugaliei și adaptarea modelelor externe

În spațiul public este invocat frecvent exemplul Portugaliei, însă sunt prezentate selectiv mai ales aspectele favorabile, ignorându-se anumite realități statistice. Potrivit studiului european ESPAD 2024, prevalența consumului de droguri ilicite cel puțin o dată în viață, în rândul elevilor de 15–16 ani, este de 6,2% în România, 9,6% în Portugalia și 13% la nivelul mediei europene. Ce exemple pot fi Portugalia și alte țări europene? Ne dorim oare să-i ajungem din urmă?

Consider că România trebuie să preia din experiența altor state ceea ce s-a dovedit eficient, adaptând soluțiile la realitățile noastre sociale, culturale, medicale și instituționale, nu să importăm la pachet modele legislative, fără o evaluare obiectivă a rezultatelor, limitelor și consecințelor acestora. Fiecare țară are propriul specific, iar ceea ce funcționează într-un stat nu reprezintă automat o soluție potrivită și pentru țara noastră. .

Apel către Parlament

Am încredere deplină în parlamentarii României, care sunt convins că vor demonstra aceeași maturitate ca în anul 2024, când au votat în unanimitate (cu excepția inițiatorilor) respingerea unui proiect asemănător, nociv pentru România și pentru copii.