Colindători. Sursa foto: Arhivă EVZ
Din cuprinsul articolului
Colindul a fost, timp de generații, una dintre cele mai simple și mai sincere forme de bucurie ale copilăriei. Nu presupunea negocieri, comparații sau așteptări materiale mari. Copiii mergeau de Crăciun din poartă în poartă cu obrajii îmbujorați de frig, cântau colinde învățate de la bunici sau de la cei mai mari și primeau, la final, mere, nuci, colaci sau câțiva covrigi.
Colindul, una dintre cele mai simple forme de bucurie
Bucuria nu stătea în valoarea darului, ci în gestul în sine. Astăzi, însă, colindul pare să fi intrat într-o altă etapă, una în care recompensa financiară a devenit criteriul principal, iar merele și nucile nu mai stârnesc entuziasm.
Tineri cântând colindele tradiționale de Crăciun. Sursa foto: Freepik.com
În satele de odinioară, colindul avea o funcție clară: era un ritual comunitar, o formă de binecuvântare adusă gazdei și un mod prin care copiii învățau să fie parte din viața satului. Un măr roșu sau o mână de nuci însemnau mult într-o perioadă în care fructele erau de sezon, iar dulciurile rare.
Copiii nu plecau acasă dezamăgiți, ci mândri că traista li se umpluse, indiferent cu ce. Colindul nu era despre acumulare, ci despre drum, cântec și întâlnire.
Astăzi, în multe orașe și chiar în sate, colindul s-a transformat într-o activitate evaluată în bani. Copiii întreabă dinainte „dați bani?”, iar unii adulți simt presiunea de a oferi sume tot mai mari pentru a nu fi considerați zgârciți. Merele și nucile sunt privite ca o insultă sau, în cel mai bun caz, ca un gest depășit.
De ce s-au schimbat lucrurile
Una dintre explicații ține de abundență. Copiii de azi cresc într-o lume în care fructele sunt disponibile tot anul, dulciurile sunt la îndemână, iar nevoile de bază sunt, în mare parte, satisfăcute.
Colinde. Sursa foto iStock
Un măr nu mai este o surpriză, ci un obiect banal. În schimb, banii au devenit simbolul puterii de alegere: cu ei poți cumpăra jocuri, gadgeturi sau experiențe promovate intens în mediul online. Bucuria nu mai vine din dar, ci din ce poate fi cumpărat cu acel dar.
Un alt factor important este modelul oferit de adulți. În multe familii, discuțiile despre bani sunt constante, iar valoarea lucrurilor este exprimată aproape exclusiv financiar.
Copiii învață rapid că „mai mult” înseamnă „mai bine” și că succesul se măsoară în sume. Colindul, în acest context, nu mai este un act simbolic, ci o oportunitate de câștig. Când adulții transformă sărbătorile în competiții de cadouri scumpe, este firesc ca și copiii să aplice aceeași logică.
Urbanizarea a contribuit, la rândul ei, la pierderea sensului tradițional al colindului. În blocuri, colindătorii sunt adesea priviți cu suspiciune, iar interacțiunea este rapidă și impersonală. Ușa se deschide pentru câteva secunde, se oferă o bancnotă și totul se încheie. Nu mai există dialog, nu mai există poveste. În aceste condiții, un dar simbolic nu își mai găsește locul.
Copiii, interesați de bani
Schimbarea este vizibilă și în limbajul copiilor. Dacă altădată întrebarea era „mai colindăm o stradă?”, astăzi devine „cât am strâns?”. Traista nu mai este evaluată după diversitate, ci după total. Bucuria de a cânta se estompează în fața calculului. Colindul riscă să devină o activitate pragmatică, lipsită de emoția care îl definea.
Specialiștii atrag atenția că nu copiii sunt principalii vinovați pentru această transformare, ci contextul în care cresc. O societate orientată spre consum va produce, inevitabil, așteptări materiale ridicate. În lipsa unor repere alternative, copiii își vor calibra bucuria după standardele impuse de adulți și de mediul digital.
Există, totuși, comunități și familii care încearcă să păstreze sensul vechi al colindului. În unele sate, copiii primesc în continuare mere, nuci și colaci, iar colindatul este urmat de o masă comună sau de povești spuse la gura sobei. Acolo, bucuria nu este măsurată în bani, ci în timp petrecut împreună și în sentimentul de apartenență.
