De ce românii vor casa lor cu orice preț. Proprietatea ca instinct de supraviețuire într-o Europă a chiriei

Chirie. Sursa foto: Freepik

România nu este doar una dintre țările cu cele mai multe locuințe deținute de proprietari. Este, de fapt, un caz social aparte în Europa. Cu o rată de deținere a locuințelor de 93,9%, România ocupă locul al treilea la nivel global, potrivit unui studiu realizat de Compare the Market. Dincolo de cifre, însă, acest procent spune o poveste mult mai profundă despre frică, stabilitate și neîncredere în viitor.

Într-o perioadă în care marile economii occidentale normalizează chiria pe termen lung, românii continuă să considere proprietatea nu un lux, ci o condiție minimă pentru siguranță personală.

Pentru români, locuința nu este un activ, ci o formă de protecție

În multe state din Europa de Vest, locuința este tratată ca un bun de consum sau ca un activ financiar. În România, casa este un scut. Istoria recentă, tranziția economică dureroasă și lipsa unei culturi solide a protecției sociale au creat o mentalitate în care proprietatea este echivalentul stabilității absolute.

Studiul arată că România are cea mai mare rată de proprietate din lume, chiar peste țări cu venituri mult mai ridicate. Acest lucru nu se explică printr-o accesibilitate superioară a creditării, ci printr-o presiune culturală constantă: ideea că „fără casă ești vulnerabil”.

Diferența dintre Est și Vest nu este economică, ci psihologică

Analiza realizată pe 36 de țări scoate în evidență o ruptură clară între Europa de Est și Europa de Vest. Țări precum România, Polonia sau Letonia au rate de deținere a locuințelor net superioare statelor vestice, unde chiria este acceptată social și protejată legislativ.

În Vest, chiriașul este un cetățean cu drepturi clare. În România, chiriașul este perceput ca provizoriu, expus și dependent. Această diferență de percepție explică de ce, chiar și în condiții de creștere accelerată a prețurilor, românii continuă să cumpere.

Creșterea prețurilor nu a schimbat dorința de a fi proprietar

În ultimele 12 luni, prețurile locuințelor din România au crescut cu peste 5%, iar în ultimii cinci ani rata de deținere a scăzut ușor, cu aproape 2%. Cu toate acestea, scorul României în indexul de deținere a locuinței rămâne ridicat, la 77,95.

Această scădere nu reflectă o schimbare de mentalitate, ci mai degrabă o limitare economică. Dorința de a fi proprietar rămâne intactă, chiar dacă o parte dintre români sunt forțați temporar să amâne achiziția.

Țările fruntașe arată același model social

România nu este singura țară unde proprietatea domină. Coreea de Sud, aflată pe primul loc în clasament, și Polonia, pe locul al doilea, prezintă un model similar: accent pe stabilitate, pe locuință ca moștenire și pe ideea de siguranță pe termen lung.

În Coreea de Sud, rata de deținere a crescut cu aproape 10% în ultimii cinci ani, într-un context de stabilitate a prețurilor. În Polonia, creșterea a fost constantă, chiar dacă piața imobiliară s-a scumpit. România rămâne însă un caz extrem, prin nivelul foarte ridicat al proprietății, raportat la venituri.

În Vest, chiria este normalitate. În România, este eșec personal

În țări precum Germania sau Elveția, aflate la coada clasamentului, chiria este o alegere rațională, nu un stigmat. Protecția chiriașilor, contractele pe termen lung și stabilitatea legislativă fac ca lipsa proprietății să nu fie percepută ca o problemă.

În România, însă, chiria este asociată cu instabilitatea. Lipsa unor mecanisme clare de protecție și experiențele negative din trecut au transformat proprietatea într-un obiectiv aproape obsesiv.

Proprietatea ca moștenire explică încăpățânarea românilor

Un alt element-cheie este ideea de moștenire. În România, locuința nu este cumpărată doar pentru prezent, ci pentru a fi lăsată copiilor. Chiar și în contextul migrației masive, românii continuă să investească în proprietăți „acasă”, ca ancoră simbolică și materială.

Această dimensiune culturală explică de ce România domină clasamentele globale, chiar și atunci când indicatorii economici nu ar susține logic acest comportament.

Piața imobiliară reflectă mai mult frica decât prosperitatea

Concluzia studiului este clară: diferențele globale în deținerea locuințelor nu sunt doar economice, ci profund sociale. România rămâne una dintre țările unde proprietatea este sinonimă cu siguranța existențială, nu cu investiția.

Într-o Europă care se îndreaptă spre mobilitate și flexibilitate, românii continuă să caute stabilitatea zidurilor proprii. Nu din lăcomie, ci dintr-o nevoie adânc înrădăcinată de control într-o lume percepută ca instabilă.