Evenimentul Zilei > Justitie > De ce a fost anulată achitarea Marianei Rarinca. Motivarea judecătorilor
De ce a fost anulată achitarea Marianei Rarinca. Motivarea judecătorilor

De ce a fost anulată achitarea Marianei Rarinca. Motivarea judecătorilor

Judecătorii George Matei Și Anamaria Trancă de la Curtea de Apel Buucrești au motivat decizia de admitere a contestației în anulare privind soluția de achitare dată în cazul Mariana Rarinca. Cei doi magistrați arată că din motivarea achitării dispuse de judecătoarea Risantea Găgescu reiese ” o atitudine de părtinire în defavoarea persoanei vătămate, ce depăşeşte limitele general admise ale amprentei personale ale judecătorului în expunerea motivelor ce au condus la pronunţarea unei soluţii”.

Astfel, cei doi magistrați arată că motivarea deciziei de achitare „se bazează în cea mai mare parte pe aprecierea ca nelegale a probelor administrate în cursul urmăririi penale, ceea ce echivalează cu o încălcare a principiului separaţiei funcţiilor judiciare, în condiţiile în care încheierea judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Bucureşti pronunţată în data de 4.08.2014 prin care s-a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală nu a fost contestată de nici un participant procesual”, se arată în documentul Curții de Apel București.

Au reinventat Dreptul

Matei și Trancă mai arată că judecătorii care au analizat cazul Marianei Rarinca „au procedat la constatarea nelegalităţii probelor administrate în cursul urmăririi penale care erau defavorabile inculpatei Rarinca, printr-un procedeu juridic inovativ, autointitulându-se "apărători ai  libertăţilor individuale recunoscute pe plan european", şi în baza acestei calităţi procesuale sui generis au procedat, făcând o trimitere generoasă la art. 6 din Convenţia EDO, la sancţionarea activităţii procurorilor de caz, în sensul considerării ca abuzive a unor acuze aduse inculpatei, aprecierii drept probe obţinute în stare de provocare a interceptărilor convorbirilor dintre inculpată şi colaboratorul sub acoperire şi de asemenea prezentând cu lux de amănunte activitatea susţinută a organelor de urmărire penală care şi-au desfăşurat activitatea cu celeritate, celeritatea fiind interpretată ca o "nerespectare a dispoziţiilor legii europene cât şi a legii interne".

Mai departe, „prezentul complet menţionează cu deosebită claritate că, într-adevăr, magistraţii trebuie să fie apărătorii drepturilor şi libertăţilor individuale recunoscute pe plan european, numai că acest concept implică faptul că magistraţii ca profesionişti ai dreptului trebuie să apere drepturile şi libertăţilor tuturor participanţilor procesuali şi nu numai pe ale inculpaţilor, deoarece în această din urmă ipoteză şi-ar suprapune competenţele cu cele ale avocaţilor inculpaţilor, or, este de preferat ca într-un proces echitabil să existe în afară de avocaţii inculpaţilor şi nişte magistraţi imparţiali care să judece cauza””.

Au încălcat articolul invocat

Or, în cauză judecătorii din apel au procedat la înlăturarea art. 3 C.p.p. fără a constata faptul că acest articol ar fi neconvenţional sau neconstituţional, iar acest lucru este nepermis tocmai prin prisma unui principiu fundamental ce răzbate din întreaga jurisprudenţă CEDO, respectiv al securităţii raporturilor juridice. Această concluzie se desprinde chiar din faptul că magistraţii au procedat sub pretextul aplicării 6 CEDO tocmai la încălcarea acestui articol, deoarece principiul securităţii raporturilor juridice rezultă din însuşi acest articol (doar cu titlu exemplificativ, Curtea menţionează cauzele Lungu împotriva României şi Bernd Siegle împotriva României). 

„Chiar şi dacă nu s-ar primi teza conform căreia încheierea judecătorului de cameră preliminară, necontestată, ar avea autoritate de lucru judecat, pentru echitabilitatea procedurii, impusă de acelaşi art. 6 CEDO, magistraţii au obligaţia să pună în discuţia părţilor nelegalitatea unor procedee probatorii, dând posibilitatea participanţilor să îşi exprime poziţia şi eventual să propună probe noi„, se mai arată în document.

Nu s-a contestat nimic în Camera preliminară

Or, în speţă, atât inculpata cât şi persoana vătămată au avut convingerea că nu se poate repune în discuţie încheierea din 4.08.2014 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti, şi nu au cerut administrarea altor probe care eventual să complinească probele înlăturate pentru nelegalitate.

În legătură cu interviul de la CSM și schimbul de replici Livia Stanciu Risantea Găgescu, instanța apreciază că ”nu intră în competenţa şi preocupările prezentului complet aprecierea prestaţiei candidaţilor la susţinerea interviurilor de promovare la ÎCCJ, dar are obligaţia de a analiza susţinerile din cuprinsul contestaţiei în anulare cât şi susţinerile intimaţilor referitoare la problematica interviului susţinut de judecătoarea Găgescu Risantea. Respingerea candidaturii acestui magistrat la interviul de promovare la ÎCCJ de către plenul CSM din care făcea parte şi persoana vătămată în condiţiile în care aceasta din urmă a formulat puţine întrebări dar care au generat însă răspunsuri ce reliefau confuzii severe între diferite instituţii de drept fundamentale  din partea persoanei intervievate, coroborat cu elementele de tehnică juridică menţionate anterior, afectează însă puternic prezumţia de imparţialitate de care trebuie să se bucure un magistrat atunci când soluţionează o cauză”, se mai susține în motivarea desființării soluției de achitare dată la data de 20 mai 2015.

Caz rejudecat

Dosarul în care Mariana Rarinca este acuzată de şantajarea preşedintelui ICCJ, Livia Stanciu, va fi rejudecat de Curtea de Apel Bucureşti, după ce instanţa a admis, pe 17 august, contestaţia în anulare a DNA la decizia anterioară de achitare. Judecătoarea Livia Stanciu a susţinut, în iunie anul trecut, că a fost şantajată de Mariana Rarinca, care i-ar fi cerut 20.000 de euro, pentru a nu divulga presei date presupus compromiţătoare despre preşedintele ICCJ şi familia acesteia.

Rarinca a fost arestată preventiv în perioada 10 iunie – 18 decembrie 2014 şi trimisă în judecată în 1 iulie 2014. Ea a fost achitată, pe 21 mai, de Curtea de Apel Bucureşti, decizia fiind definitivă. La judecarea în fond a dosarului, Tribunalul Bucureşti a condamnat-o pe Rarinca la trei ani de închisoare cu suspendare.

Ce spune DNA

Direcţia Naţională Anticorupţie a cerut anularea deciziei de achitare, procurorii motivând că judecătoarea Risantea Găgescu, care a făcut parte din completul de judecată, a fost în incompatibilitate.

Judecătoarea Risantea Găgescu şi Damian Dolache au fost în completul de la Curtea de Apel Bucureşti care a decis definitiv, pe 21 mai, achitarea Marianei Rarinca. Judecătoarea Risantea Găgescu a candidat anul trecut pentru un post de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dar a fost respinsă de o comisie din care făcea parte şi şefa ICCJ, Livia Stanciu. În cadrul interviului, cele două judecătoare ar fi avut un schimb dur de opinii juridice, după ce Risantea Găgescu ar fi afirmat că nu se oboseşte să facă cercetare judecătorească şi să administreze probe şi mai bine achită un inculpat dacă nu este sută la sută sigură de vinovăţia lui.