Cum vor oamenii lui Trump să asedieze fortăreața ideologică a progresismului. Rețeta de funcționare a ”Catedralei”
- Ilinca Ioniță
- 21 martie 2025, 14:22

Mihnea Măruță a vorbit în podcastul Vorbitorincii, moderat de Cătălin Striblea, despre ideea radicală a „Catedralei”. Această idee susține că în spatele fiecărei mari puteri ideologice există o structură invizibilă care îi dictează regulile.
Cel puțin așa susțin cei care cred în existența "Catedralei", un concept radical care descrie un sistem format din universități, mass-media, birocrația de stat și ONG-uri, toate unite într-un scop aparent comun: promovarea progresismului și blocarea oricărei schimbări radicale. Formulată de gânditori de extremă dreapta, această idee sugerează că trăim într-o lume unde libertatea de exprimare este atent filtrată, iar orice tentativă de a pune sub semnul întrebării narativul dominant este rapid suprimată.
„Doctrina de la care se revendică acești oameni se numește acceleraționism. Capitalismul trebuie să fie eliberat, trebuie să accelerăm înspre viitor. Democrația este cea care ține în loc dezlănțuirea capitalismului, care poate duce la o adevărată eficientizare a societății în care trăim”
Demolarea „Catedralei”, visul radicalilor conservatori

Fortăreață ideologică: Sursa foto: Imagine generată de AI
Dacă există un sistem care impune o singură viziune asupra lumii, soluția evidentă ar fi să-l distrugi. Cel puțin asta cred mulți dintre cei care au gravitat în jurul administrației Trump. Pentru ei, „Catedrala” nu este doar un concept filozofic, ci o problemă reală care necesită soluții concrete: reducerea finanțării pentru ONG-uri, desființarea agențiilor federale progresiste și o reformă radicală a universităților, percepute ca fabrici de ideologie stângistă. În viziunea acestora, libertatea de piață și capitalismul sunt sufocate de o rețea birocratică lipsită de eficiență, iar singura metodă de eliberare este o „decapitare” directă a acestui sistem.
Stabilitate sau dictatură ideologică?
Evident, există și cealaltă tabără: cei care consideră „Catedrala” (sau establishmentul liberal) ca un garant al stabilității sociale. Pentru ei, universitățile și mass-media nu sunt mecanisme de control, ci de protecție împotriva extremismului și a derapajelor autoritare.
„În ultimii 10-15 ani, radicalismul de stânga a pus la îndoială chiar și fundamentele limbajului. Faptul că nu mai înțelegem aceleași lucruri prin aceleași cuvinte afectează societatea. Această schimbare a generat un recul conservator extrem de puternic”, a spus Măruță în Vorbitorincii. Întrebarea esențială rămâne: unde se trage linia între protecția valorilor democratice și impunerea unei gândiri unice?
Acceleraționismul: să apăsăm pedala până la podea?
Unii nu vor doar să demoleze „Catedrala”, ci să accelereze prăbușirea ordinii existente. Peter Thiel, miliardar și unul dintre cei mai vocali critici ai sistemului actual, pare fascinat de ideea Apocalipsei. „Poate că nu știm ziua și ceasul, dar am putea ghici secolul”, spune el, referindu-se la versetele biblice despre sfârșitul lumii.
Această idee, cunoscută sub numele de acceleraționism, susține că singura cale de a ajunge la un viitor mai bun este prin distrugerea radicală și rapidă a lumii vechi. Chiar dacă asta înseamnă haos și suferință pe termen scurt.
Sfârșitul statelor-națiune și ascensiunea „Network State”
Pentru cei care cred că statele-națiune sunt depășite, viitorul nu stă în reforme politice, ci în reinventarea completă a modului în care funcționează societatea. Balaji Srinivasan, un alt gânditor vizionar, propune conceptul de „Network State”, unde comunități digitale unite de valori comune ar putea revendica teritorii fizice și ar funcționa ca state independente.
„Acești oameni au început deja să construiască orașe private, unde să implementeze acest sistem. Prima fază este crearea unei comunități digitale, a doua fază este mutarea fizică în orășele construite de la zero, iar a treia fază este funcționarea acestora ca o societate pe acțiuni, unde cetățenii sunt acționari, nu alegători”, a explicat Mihnea Măruță.
Astfel, viitorul imaginat de acești gânditori este unul fără state-națiune, fără alegeri democratice și fără structuri guvernamentale tradiționale. Practic, un Facebook care devine țară, unde cetățenii sunt mai degrabă acționari decât alegători.
Un viitor incert între distrugere și renaștere
Suntem la un punct de cotitură între două viziuni extreme: una care vrea să protejeze ordinea existentă, alta care vrea să o dărâme. Dacă modelul „Catedralei” se va menține sau dacă va fi înlocuit de un sistem complet nou este încă incert. Ceea ce este sigur este că acest război ideologic nu este doar o dezbatere academică, el definește deja politica globală, economia și chiar direcția în care ne îndreptăm ca civilizație.