Politica tarifară a lui Donald Trump, reluată cu și mai multă forță în 2025, trimite reverberații economice pe tot globul, iar Europa și România nu sunt scutite. De la fabrici abandonate în Indonezia la piețe inundate de mărfuri chinezești ieftine, efectele domino ale taxelor americane asupra Chinei amenință să destabilizeze economii emergente și să pună presiune pe industriile europene. Ce înseamnă acest „China Shock 2.0” pentru Uniunea Europeană și, mai ales, pentru români?

Fabrici închise și vieți distruse: Povestea din Indonezia

În inima insulei Java, Indonezia, peisajul industrial spune o poveste sumbră. Zeci de fabrici de confecții, odată pline de zumzetul mașinilor de cusut, stau acum pustii, cu porțile zăvorâte. Hariyanto, un fost manager de 53 de ani, își amintește vremurile bune când lucra pentru un producător care angaja 1.500 de oameni. Anul trecut, fabrica s-a închis, lăsându-l fără salariu și fără indemnizație de concediere. Astăzi, el duce o luptă juridică disperată pentru a-și recupera drepturile, în timp ce privește neputincios cum importurile chinezești ieftine au ras o industrie întreagă.

Povestea pare a fi una la indigo cu ceea ce s-a întâmplat și în domeniul lohnului din România.

„Când o companie moare, nu doar angajații suferă. Întreaga comunitate se prăbușește”, spune Hariyanto, sub soarele arzător al unei zile de februarie, scrie Bloomberg. Indonezia a pierdut 250.000 de locuri de muncă în sectorul textil în ultimii doi ani, iar alte 500.000 sunt în pericol în 2025, potrivit Asociației producătorilor de fibre din țară. Este un ritm de distrugere mai rapid decât „Șocul Chinei” care a lovit SUA între 1999 și 2011, ștergând 2,4 milioane de joburi.

Trump și tarifele: De la America la piețele globale

Ascensiunea lui Trump în politică a fost alimentată de furia americanilor afectați de concurența chineză. În primul său mandat, el a impus tarife masive Chinei, o politică păstrată și de administrația Biden. Acum, în 2025, Trump a ridicat ștacheta, majorând taxele cu 20% și amenințând cu noi creșteri. Rezultatul? Exportatorii chinezi, excluși din SUA, și-au redirecționat mărfurile către alte piețe.

China, cu o capacitate de producție uriașă, a înregistrat un excedent comercial record de aproape 1 trilion de dolari în 2024, propulsat de investiții masive în fabrici sub conducerea lui Xi Jinping. „Mărfurile trebuie să meargă undeva”, explică Gordon Hanson, profesor la Harvard Kennedy School, care a studiat fenomenul „China Shock”. Iar acel „undeva” include acum Europa și, implicit, România.

Europa sub presiune: Industriile locale în pericol

Uniunea Europeană nu este străină de tensiunile comerciale. Potrivit unui raport Bloomberg din martie 2025, exporturile chinezești către piețele emergente au crescut semnificativ din 2017, iar UE simte și ea valul. Textilele, electronicele și chiar produsele de uz casnic fabricate în China inundă piețele europene, punând presiune pe producătorii locali. În România, industria textilă – deja fragilă – riscă să fie sufocată de concurența ieftină.

Un studiu al Confederației Industriei din România (CONCORDIA) estima în 2024 că sectorul textil românesc, care angajează peste 150.000 de oameni, a pierdut 10% din forța de muncă în ultimii cinci ani din cauza importurilor asiatice. Tarifele lui Trump amplifică această tendință, redirecționând și mai multe produse chinezești către Europa de Est. „E ca un tsunami economic pe care nu-l putem opri”, avertizează un reprezentant al industriei din București.

România, între oportunități și amenințări

Pe de o parte, tarifele americane au deschis oportunități. România a exportat mai multe bunuri către SUA în ultimii ani, profitând de golul lăsat de China. Textilele și piesele auto fabricate la noi au găsit piețe noi peste Atlantic. Totuși, această fereastră s-ar putea închide rapid. Trump a amenințat că, din aprilie 2025, va impune tarife „reciproce” tuturor țărilor, inclusiv aliaților europeni, ceea ce ar lovi și exporturile românești.

Pe plan intern, consumatorii români sunt bombardați cu produse chinezești ieftine, de la haine la gadgeturi, livrate direct prin platforme precum Temu sau Shein. „Cumpărăm mai ieftin, dar plătim un preț ascuns”, spune Ana Popescu, economist la Universitatea din București. „Fiecare leu cheltuit pe importuri înseamnă mai puțini bani pentru economia locală.”

Reacții globale: De la Mexic la Malaezia

Efectele tarifelor lui Trump nu se limitează la Europa. În Mexic, președintele Claudia Sheinbaum a promis în martie 2025 să revizuiască taxele pe importurile chinezești, legând creșterea violenței din Guanajuato de pierderea locurilor de muncă în industria textilă. Thailanda a extins o taxă pe bunurile ieftine din China, iar Malaezia și India au introdus măsuri similare pentru a-și proteja piețele.

Aceste reacții pun România și UE într-o poziție delicată. Ca membră a Uniunii, România depinde de o strategie comercială comună. Însă Bruxelles-ul ezită să impună tarife drastice Chinei, un partener economic vital. „Nu putem risca un război comercial total”, a declarat un oficial european citat de Reuters în februarie 2025. Totuși, presiunea crește: industria auto germană, un motor al economiei UE, a cerut măsuri mai dure împotriva vehiculelor electrice chinezești, care amenință și furnizorii români.

Lecții din trecut: Ce poate face România?

„China Shock” original a învățat lumea că răspunsurile politice sunt inevitabile când locurile de muncă dispar. În SUA, furia economică l-a propulsat pe Trump la putere. În Europa, populistii câștigă teren pe fondul nemulțumirilor similare. Pentru România, riscul este dublu: pierderea industriei locale și creșterea dependenței de importuri.

Experți precum Maeva Cousin de la Bloomberg Economics avertizează că tarifele universale promise de Trump ar putea anula orice avantaj temporar al României pe piața americană. „Concurența chineză devine mai agresivă, iar noi stăm pe o frânghie subțire”, spune ea. Soluția? Investiții în producție locală și politici care să protejeze sectoarele vulnerabile, fără a declanșa represalii din partea Beijingului.

China, între putere și diplomație

China nu stă cu mâinile în sân. Pe lângă exporturi, Xi Jinping își consolidează influența prin investiții masive în infrastructură – de la căi ferate în Indonezia la proiecte energetice în Balcani. În România, companii chinezești precum Huawei sunt deja jucători importanți, deși securitatea datelor rămâne o preocupare. „China ne oferă oportunități, dar și riscuri”, notează un raport al Institutului de Studii Economice din București din 2024.

La nivel global, Beijingul promovează o imagine de „motor al dezvoltării”, evitând confruntarea directă cu criticile. „Vecinii pot avea dezacorduri, dar China rămâne deschisă”, a declarat ministrul de externe Wang Yi în martie 2025, ignorând subtil impactul exporturilor sale.

Viitorul incert al economiei din România

Tarifele lui Trump au declanșat un joc periculos de domino. Pentru România și UE, provocarea este să navigheze între SUA și China fără a-și sacrifica industriile. Fabricile goale din Indonezia sunt un avertisment: concurența chineză poate distruge rapid economii fragile. În timp ce românii cumpără haine ieftine online, producătorii locali se zbat să supraviețuiască.

Răspunsul Europei – și al României – va defini următorii ani. Fie că e vorba de tarife proprii, subvenții pentru industrie sau o diplomație abilă, timpul pentru decizii curajoase se scurge.

Nu putem sta pe loc în timp ce lumea se schimbă sub ochii noștri. Întrebarea este: vom acționa la timp?