Arbitrajul comercial național și cel internațional. Soluții rapide pentru contractele dintre companii

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Subiectul arbitrajului comercial a fost disecat, luni, la podcastul Picătura de business, difuzat pe capital.ro, evz.ro și canalul de YouTube Hai România. Realizatorul Radu Preda l-a avut invitat pe Ștefan Deaconu, Președintele Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă CCIR.

Avocatul a explicat mecanismele prin care companiile pot soluționa neînțelegerile contractuale într-un mod mult mai eficient decât în instanțele clasice de judecată.

Diferențele dintre curțile de arbitraj naționale și cele internaționale

Un aspect esențial în înțelegerea acestui domeniu este delimitarea competențelor pe care le au diversele structuri de arbitraj din Europa și din lume. În funcție de originea și specificul companiilor implicate, litigiile pot fi gestionate de instituții locale sau de entități globale.

„Există arbitraje comerciale soluționate de către curți de arbitraj naționale, cum suntem și noi, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional, de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României. Și alte țări. Vecinii noștri din Republica Moldova au și ei o curte de arbitraj comercial. Bulgaria are și ea o curte de arbitraj. Cehia, pe lângă Camera de Comerț și Industrie.

Noi stenograme din dosarul procurorilor arestați de la Constanța. „Să-i spună de prietenul din Constanța, prietenul nostru comun! …Domnul ministru știe!”

Antrenor nou la Rapid. Victor Angelescu: Ne-am înțeles, am vorbit și cu domnul Șucu

Acestea sunt curți de arbitraj comercial, internațional, nu sunt niște curți internaționale de arbitraj, adică jurisdicția lor vizează comercianții din interiorul statului respectiv”, a explicat invitatul emisiunii.

Cum se aplică atributul internațional în contractele private

Chiar dacă o curte de arbitraj este legată de o cameră de comerț națională, activitatea ei se poate extinde dincolo de granițe, în funcție de parteneriatele economice dezvoltate de antreprenori. Astfel, jurisdicția capătă o dimensiune transfrontalieră atunci când apar litigii între companii din state diferite.

„Pot face comerț cu o entitate din interiorul statului sau cu o entitate din afară. Deci vine atributul internațional. O companie românească încheie un contract comercial cu o companie din Bulgaria. E un contract comercial privat. Poate fi soluționat de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

Sunt curți regionale de arbitraj, cum este Curtea de Arbitraj de la Viena, sau cea de la Londra, sau Stockholm, sau Singapore, care soluționează litigii dintr-un areal vecin. Să spunem, Viena International Court of Arbitration soluționează litigii și între două entități din România. Sau între două entități, una din România, una din Ungaria.

Și sunt centre arbitrale internaționale, cum este ICC-ul, care are o acoperire globală, unde la ICC se pot duce două entități, una din oriunde de pe globul ăsta, pentru că are o jurisdicție care acoperă întreg globul, două companii, una din China, una din America, se pot judeca la ICC. Acestea sunt modalitățile de soluționare a litigiilor arbitrale de către aceste centre arbitrale.

Fiecare centru arbitral are propriile sale reguli, după care soluționează un litigiu. Mai există așa numitele arbitraje ad-hoc, care pot fi soluționate de un tribunal. Constituit ad-hoc, pe loc, prin voința părților”, a mai spus Ștefan Deaconu.

Ce înseamnă și cum funcționează arbitrajul pe model ad-hoc

Invitatul a mai vorbit despre procedurile tehnice ale arbitrajului comercial. În cazul în care părțile nu doresc să apeleze la o instituție stabilă, cum este Curtea de pe lângă CCIR, acestea au libertatea de a crea un cadru de negociere temporar, bazat pe reguli internaționale recunoscute.

„Și atunci n-am o instituție organizatoare a arbitrajului. Să zicem, noi doi avem două companii și de comun acord stabilim că vrem să soluționăm litigiul printr-un arbitraj ad-hoc și stabilim regulile, să zicem Comisia Națiunilor Unite pentru Comerț. Care are reguli de derulare a arbitrajului și în baza acestor reguli un arbitraj ad-hoc se constituie prin nominalizarea de către dumneavoastră a unui arbitru, de către mine, companie, a unui arbitru. Cei doi arbitri își nominalizează un supra-arbitru, acest tribunal stabilește regulamentul după care funcționează și în momentul în care pronunță hotărârea arbitrală, acest tribunal dispare”, a spus Deaconu.

Prevederile legale din România

Această metodă alternativă de rezolvare a disputelor de business este perfect legală și în țara noastră, fiind reglementată clar de legislația în vigoare, chiar dacă statisticile arată că firmele apelează mai rar la această variantă.

„Și în România există posibilitatea soluționării prin arbitraj ad-hoc, codul de procedură civilă dă această posibilitate. Urmând ca acel dosar, că trebuie să rămână cumva dosarul, acel dosar să fie înaintat la instanța de judecată din raza teritorială a locului pronunțării arbitrari. Spre păstrare. Există situații de genul ăsta, dar mai rare”, a mai precizat avocatul.