Cum va arăta Soarele nostru după ce va muri? Oamenii de știință au făcut predicții despre cum va arăta sfârșitul pentru sistemul nostru solar și când se va întâmpla acest lucru. 

Soarele are o vechime de aproximativ 4,6 miliarde de ani. Pe baza observațiilor altor stele, astronomii prezic că Soarele nostru va ajunge la sfârșitul vieții. Există și alte lucruri care se vor întâmpla pe parcurs, desigur.

În aproximativ 5 miliarde de ani, Soarele se va transforma într-un gigant roșu. Miezul stelei se va micșora, dar straturile sale exterioare se vor extinde pe orbita lui Marte, înghițind planeta noastră în acest proces dacă va mai exista până atunci.

Creșterea luminozității Soarelui va pune capăt vieții pe Pământ. Oceanele noastre se vor evapora

De fapt, omenirii îi mai rămâne doar aproximativ 1 miliard de ani, cu excepția cazului în care găsim o cale în afara acestei planete. Asta pentru că Soarele crește în luminozitate cu aproximativ 10% la fiecare miliard de ani. Nu pare prea mult, dar creșterea luminozității va pune capăt vieții pe Pământ. Oceanele noastre se vor evapora, iar suprafața va deveni prea fierbinte pentru a se forma apa.

Este ceea ce vine după gigantul roșu care s-a dovedit a fi dificil de identificat. Mai multe studii anterioare au descoperit că, pentru a se forma o nebuloasă planetară strălucitoare, steaua inițială trebuie să fi fost de până la două ori mai masivă decât Soarele.

Cu toate acestea, studiul a folosit modelarea computerizată pentru a determina că, la fel ca 90 la sută din alte stele, Soarele nostru, cel mai probabil se va micșora de la un gigant roșu va fi o pitică albă.

Când o stea moare, ea scoate în spațiu o masă de gaz și praf - cunoscută sub numele de anvelopă. Anvelopa poate fi până la jumătate din masa stelei. Acest lucru dezvăluie miezul stelei, care până în acest moment al vieții stelei rulează fără combustibil, oprindu-se în cele din urmă înainte de a muri, a explicat astrofizicianul Albert Zijlstra de la Universitatea din Manchester din Marea Britanie, unul dintre autorii lucrării.

Abia atunci miezul fierbinte face ca învelișul expulzat să strălucească puternic timp de aproximativ 10.000 de ani - o perioadă scurtă în astronomie

Aceasta face vizibilă nebuloasa planetară. Unele sunt atât de strălucitoare încât pot fi văzute de la distanțe extrem de mari care măsoară zeci de milioane de ani lumină, unde steaua însăși ar fi fost mult prea slabă pentru a o vedea.

Modelul de date creat de echipă prezice de fapt ciclul de viață al diferitelor tipuri de stele, pentru a afla luminozitatea nebuloasei planetare asociată cu diferite mase stelare. Nebuloasele planetare sunt relativ comune în tot Universul observabil, cu cele faimoase, inclusiv Nebuloasa Helix, Nebuloasa Ochi de Pisică, Nebuloasa Inelară și Nebuloasa Bulă.

Ele sunt numite nebuloase planetare, nu pentru că au de fapt ceva de-a face cu planetele, ci pentru că, atunci când primele au fost descoperite de William Herschel la sfârșitul secolului al XVIII-lea, erau asemănătoare planetelor.

În urmă cu aproape 30 de ani, astronomii au observat ceva ciudat: cele mai strălucitoare nebuloase planetare din alte galaxii au aproximativ același nivel de luminozitate. Aceasta înseamnă că, cel puțin teoretic, uitându-se la nebuloasele planetare din alte galaxii, astronomii pot calcula cât de departe sunt.

Stelele vechi, cu masă mică, ar trebui să producă nebuloase planetare mult mai slabe decât stele tinere, mai masive. Aceasta a devenit o sursă de conflict în ultimii 25 de ani, a spus Zijlstra. Cercetarea a fost publicată în revista Nature Astronomy, relatează sciencealert.