Cercetătorii au descoperit în Europa un lac subteran uriaș la peste 100 de metri adâncime

Cercetătorii au descoperit în Europa un lac subteran uriaș, aflat la peste 100 de metri adâncime, iar studiile continuă pentru a stabili detalii esențiale despre acesta, potrivit Ecoticias.

Unde se află, mai exact, lacul

Cercetătorii au identificat ceea ce este considerat, în prezent, cel mai mare lac termal subteran din lume. Acesta este situat la peste 100 de metri adâncime, în sudul Albaniei, aproape de granița cu Grecia.

„Lacul Neuron” se află la o adâncime de 127 de metri, în Peștera Atmos. Echipa de cercetare a utilizat tehnologia LiDAR și cartografierea sonar pentru a stabili cu precizie dimensiunile sale. Lacul măsoară aproximativ 138 de metri în lungime și 42 de metri în lățime. Volumul apei este estimat la circa 8.335 de metri cubi, iar aceasta este caldă și bogată în minerale.

Cum s-a format lacul

Lacul Neuron s-a format prin speleogeneză cu acid sulfuric, un proces geologic rar. Apele încărcate cu hidrogen sulfurat reacționează cu oxigenul și modelează, în timp, roca de calcar. Această reacție duce la apariția unor camere subterane de mari dimensiuni și a unor sisteme termale. În peșteri, temperatura aerului variază între 15 și 29 de grade Celsius.

Jurnalistul Sebastian Zachmann a demisionat de la Prima TV și din funcția de redactor-șef al publicației Cotidianul

Majoritatea județelor, sub influența unui val de aer polar. Prognoza ANM actualizată

Lacul păstrează o temperatură constantă de aproximativ 26 de grade Celsius. Izvoarele din apropiere eliberează în jur de 200 de litri de apă pe secundă. Cercetătorii afirmă că astfel de sisteme arată modul în care apele subterane interacționează cu fluxurile geotermale și, totodată, evidențiază fragilitatea ecosistemelor din mediul subteran.

Lacul Neuron. Sursa foto: X.com

Specialiștii au constatat că apa circulă mult mai rapid decât se estima anterior, iar testele cu trasori arată viteze de până la 30 de kilometri pe zi. Aceste date, care au fost publicate în revista International Journal of Speleology, indică faptul că rețeaua de peșteri funcționează ca un sistem interconectat de conducte, ceea ce înseamnă că poluarea de la suprafață s-ar putea deplasa rapid prin aceste structuri carstice.

Proiectele regionale de baraje pot afecta habitatul fragil al peșterilor

Peșterile bogate în sulf pot susține ecosisteme care își iau energia din procese chimice, nu din lumina solară. Aceste habitate pot găzdui insecte și alte specii adaptate la condiții extreme.

Oamenii de știință colaborează cu autoritățile locale pentru a proteja sistemele de peșteri. Totuși, există temeri că proiectele regionale de baraje ar putea afecta acest habitat fragil. Cercetătorii atrag atenția că inclusiv lacurile aflate la mare adâncime rămân conectate la mediul de la suprafață