Cel mai mare crater de pe Lună dezvăluie secrete pe care nu le-am știut niciodată. Craterul acoperă aproape un sfert din suprafața Lunii şi dezvăluie cum s-a format satelitul natural al Pământului. Descoperirile au implicații uriașe, au declarat cercetătorii.

O nouă analiză a materialului din bazinul de impact Aitken de la Polul Sud al Lunii a scos la lumină noi date despre formarea satelitului.  A permis oamenilor de știință să afle mai multe despre perioada în care s-a dezvoltat scoarța Lunii.

Cel mai mare crater de pe Lună dezvăluie secrete pe care nu le-am știut niciodată

„Aceste rezultate au implicații importante pentru înțelegerea formării și evoluției Lunii”. A arătat echipa condusă de geologul planetar Daniel Moriarty de la Centrul Goddard pentru Zbor Spațial al NASA.

Pe o Lună care este acoperită de cratere de impact, bazinul Aitken de la Polul Sud iese în evidență. Are o lungime de 2.500 de kilometri și o adâncime de 8,2 kilometri.

Aitken este cel mai mare crater de impact din Sistemul Solar

Craterul a fost produs în urma unui impact uriaș în urmă cu 4,3 miliarde de ani. Atunci când Sistemul Solar era încă un „copil”. În acel moment, Luna era încă destul de caldă și maleabilă. Iar impactul ar fi desprins o cantitate semnificativă de material de sub suprafață.

Unul dintre aspectele ciudate ale Lunii este că partea vizibilă este foarte diferită de cea întunecată. Fața vizibilă a Lunii este acoperită cu pete întunecate. Acestea sunt mările lunare, câmpii bazaltice întinse și întunecate formate în urma activității vulcanice antice de pe Lună.

Cum se explică diferenţele dintre cele două fețe ale Lunii

Prin comparație, partea întunecată a Lunii conține mai puține câmpii bazaltice și mai multe cratere. Scoarța de pe partea întunecată este mai groasă și are o compoziție diferită.

Cea mai mare parte din thoriul descoperit până acum apare pe fața vizibilă a Lunii. Așa că prezența este interpretată de obicei ca fiind legată de diferențele dintre cele două fețe ale Lunii. Însă, o legătură cu materialul înlăturat din craterul de impact Aitken arată o teorie diferită.

Thoriul de pe Lună a fost depozitat în timpul unei perioade cunoscute drept Oceanul de Magmă Lunar. În această perioadă, în urmă cu 4,5 miliarde de ani în urmă, Luna ar fi fost acoperită de rocă topită care s-a răcit și solidificat treptat.

Ce arată noile cercetări cu privire la formarea Lunii

Noua analiză a dezvăluit că atunci când a avut loc impactul Aitken, evenimentul a excavat o cantitate imensă de thoriu din acest strat. Acesta a fost adus pe suprafața lunară de pe fața vizibilă a satelitului.

Asta înseamnă că impactul ar fi avut loc înainte ca stratul de thoriu să se scufunde. Cercetările mai sugerează că stratul de thoriu ar fi fost distribuit peste tot. Si nu doar pe partea vizibilă. Asta sugerează că mantaua superioară avea două straturi compozițional diferite.

„Formarea bazinului Aitken de la Polul Sud este printre cele mai antice și importante evenimente din istoria lunară. Nu a afectat doar evoluția termică și chimică. Dar a și prezervat materiale eterogene din mantaua Lunii pe suprafață sub formă particule ejecta și impactite”, au scris cercetătorii, scrie Science Alert.