Editura Evenimentul si Capital

CEDO legalizează SHARIA în Europa și SUPUNEREA în fața Islamului

Autor: | | 15 Comentarii | 15765 Vizualizari


Mai mult, acceptând principiul însuși al aplicabilității Sharia în Europa, fie și în mod limitat, decizia CEDO permite partidelor politice care doresc să o aplice să pretindă că acționează în numele „respectării drepturilor omului”.

În sfârșit, fiind vorba de conținutul „interesului public important” susceptibil a fi invocat de state împotriva Sharia, acesta rămâne să fie definit de la caz la caz. Ceea ce ne conduce la constatarea că nu există un conținut material precis: el face probabil referire la valori precum egalitatea sau libertatea individuală.

Dar interpretarea „valorilor” este periculos de schimbătoare, la cheremul mai ales al evoluțiilor demografice, culturale și electorale, cu atât mai mult cu cât judecătorii apreciază că trebuie să-și schimbe interpretarea privind drepturile și libertățile în funcție de schimbările sociale.

Mai mult, în numele aceleiași valori a „libertății religioase”. Curtea europeană permite interzicerea portului burqa în public în timp ce Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU se opune.

În drept, la fel ca la bursă, fluctuație este o proprietate a valorilor. În schimb, Sharia pare să se bucure de o mare stabilitate.

Curtea Europeană nu oferă nici un exemplu pentru un astfel de „interes public”. De altfel, în mod uimitor, ea însăși nu critică Sharia, de exemplu, pentru că ar fi contrară drepturilor femeilor, ci se mulțumește să amintească doar că mai multe organisme internaționale „s-au declarat preocupate” de aplicarea ei și de discriminarea astfel creată, mai ales în detrimentul femeilor și al copiilor, și apreciat-o în unele aspecte „incompatibilă cu angajamentele internaționale contractate de Grecia”.

Pentru ce atâta prudență? Pentru a nu vexa și mai mult Turcia, al cărui președinte este un moștenitor al Partidului Refah, cândva interzis, și care a decis să-și diminueze semnificativ contribuția sa financiară la Consiliul Europei? Pentru a nu supăra Turcia, Azerbaidjanul și Albania, care, deși membre ale Consiliului Europei, au semnat și Declarația de la Cairo a Drepturilor Omului în Islam (1990), care afirmă printre altele că Islamul este religia de naștere a tuturor și că drepturile omului sunt supuse Sharia?

Problema aplicării Sharia în Europa, inclusiv în dispoziții contrare Convenției Europene, îi îngrijorează și pe unii membri ai Adunării Parlamentare a Consiliului Europei și va face obiectul discuțiilor și al unui vot la Strasbourg în ianuarie. Aceasta, în condițiile în care Adunarea, care a adoptat multă vreme un discurs binevoitor față de Islam, declarând încă din 2010 că „Islamul este o religie care propovăduiește pacea” și că nu ar trebui interzis portul vălului integral, nici construirea de minarete, pare acum să fie ceva mai critică.

Între altele, proiectul de rezoluție din ianuarie 2019 se arată preocupat de activitățile „judiciare” ale „consiliilor Sharia” din Marea Britanie și a muftiilor din Grecia și invită Turcia, Azerbaidjan și Albania să ia în calcul retragerea din Declarația de la Cairo, dar și de a acționa pentru stabilirea „cu claritate a primatului” juridic al Convenției Europene față de această Declarație.

Europa se vede obligată și să apăre Convenția Europeană a Drepturilor Omului în fața concurenței drepturilor omului islamice, care și ele se pretind universale. Iar această apărare nu are nici un atu evident, de vreme ce, făcând din consimțământ – adică din voința individuală – criteriul central al drepturilor omului, nu este clar ce ar permite instanțelor europene să pretindă că sistemul lor este mai bun decât cel vecin. Deoarece și acesta poate pretinde că se bazează pe consimțământul persoanelor. Declarația de la Cairo a fost de altfel ratificată de un număr mai mare de stata decât Convenția Europeană.

De fapt, opoziția dintre individualismul liberal și Sharia nu oferă nici o soluție satisfăcătoare, deoarece și un sistem și celălalt au în comun refuzul fundamentului însuși al drepturilor omului, adică existența unui drept natural care poate fi cunoscut în mod rațional prin observarea naturii umane și care există independent de voința arbitrară a lui „Allah” sau a indivizilor.

Ceea ce amenință să se întâmple, și semnele apar deja în această decizie a CEDO, este introducerea Sharia, prin voință individuală, printre drepturile omului. Adică „dreptul la Sharia”.

Numai o întoarcere la înțelegerea obiectivă a drepturilor omului, bazată pe dreptul natural, ar permite eliberarea de individualismul liberal și apoi de Sharia. Atunci, drepturile omului și-ar regăsi universalitatea.

Dar nu părem să ne îndreptăm către această direcție; o preferăm pe cea a comunitarismului liberal, în vreme ce refuzăm să spunem ceea ce suntem, ca europeni.

CEDO nu suflă o vorbă despre ce anume sunt „interesele publice importante” pentru societate; acestea rămân totuși ultimul refugiu al justiției și al civilizației noastre europene.

Această tăcere este renunțarea la identitatea europeană în schimbul universalimului și nu este de azi, de ieri. Încă de la redactarea tratatului care a dat naștere Consiliului Europei, în mai 1949, statele fondatoare au renunțat la menționarea „civilizației creștine” ca fundamet al proiectului european, preferând în schimb noțiuni pe cât de universale pe atât de goale: „valori universale și morale”.

Trei ani mai târziu, statele au renunțat, la presiunea Turciei, și la prezența unei cruci pe steagul european, deși acest element fusese deja aprobat prin vot.

Pentru a defini Europa, instanțele care ne guvernează pariază pe valori abstracte și al universalismului, cel al unui trai în comun cu trăsături vagi. Nu este sigur că va fi suficient în fața Islamului.

Halep-Serena. Cine e NOUL ANTRENOR, cati bani a castigat Simona, ce turneu urmeaza!

Pagina 2 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Internaţional

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI