Primarul din comuna Bradu, judeţul Argeş, Florin Frătică, a stat 175 de zile în arest. În cele şase luni de arestat preventiv, edilul, acuzat de evaziune fiscală şi spălare de bani, a împărţit celula cu politicieni mult mai celebri. Aflat sub control judiciar, el oferă detalii picante, într-un interviu pentru curier.ro, despre Adriean Videanu, Darius Vâlcov, Radu Mazăre sau Marian Vanghelie.

Frătica a părăsit săptămâna trecută arestul Poliţiei Capitalei, măsura fiindu-i înlocuită cu controlul judiciar pe o perioadă de 60 de zile şi face câteva dezvăluiri

Cu cine aţi stat în cameră?

- Au fost dl Vanghelie, dl Mazăre, preşedinţi de consilii judeţene, aproape toţi, dl Vîlcov. Chiar şi cu dl Videanu am stat în cameră, am trăit cîteva zile cu el.

„Aveam mîncare cît să dăm la toată lumea“

# Dl Pendiuc a fost cu dvs. în cameră?

- Nu.

# L-aţi văzut pe perioada arestului?

- Ne-am întîlnit, ne-am salutat, ne-am urat unul altuia baftă. Ce era să ne spunem? Întîlniri scurte pe holuri...

# Vă dădea voie să discutaţi u­nii cu alţii pe holuri?

- N-aveam voie să vorbim cu cei implicaţi direct în dosar. Dar în general lumea nu discuta de problemele din dosar. Fiecare îşi vedea de treaba lui. Nu întreaba nici unul pe altul: Ce-ai făcut? De ce eşti aici?

# Ce discutaţi cu colegii dvs.?

- Comentam în cea mai mare parte a timpului despre ce se întîmplă în politică. Cu dl Mazăre discutam despre locurile exotice în ca­re a umblat dumnealui şi de pe unde am fost eu. Schimbam experienţe. Cu dl Vanghelie făceam politică. E un om care trăieşte pentru politică. Pot spune că am învăţat de la a­mîndoi multe lucruri.

# Puteţi să-mi spuneţi un lucru important, pe care l-aţi învăţat de la dl Vanghelie sau dl Mazăre?

- De la amîndoi am învăţat anumite lucruri din administraţie. Despre tot ce a fost bun în cariera lor fiecare şi-a expus un anumit punct de vedere, cum trebuie să fie fă­cută o administraţie. Eu am luat ce am considerat că e bun şi se potriveşte aici.

# E adevărat că vă fura din mâncare dl Vanghelie?

- Nu! Astea sînt glume. Aveam mîncare cît să dăm la toată lumea de acolo. Fiecare primea de la familii mai mult decît putea să mănînce singur.

# Primeaţi un pachet pe săp­tămînă sau mai mult?

- Primeam un pachet pe săptămînă.

# De la familie sau mai venea şi altcineva să vă aducă? Dar în vizită veneau?

- Familia venea la tine. Că mai veneau doi prieteni... cel puţin la noi. La mine a venit soţia în toată această perioadă.

„Mazăre m-a motivat“

# Aţi ştiut ce probleme au fost la Primărie?

- Da. O perioadă am ţinut legătura.

#  Au fost momente tensiona­te,  să vă certaţi cu vreun coleg de celulă?

- Există şi momente tensionate, dar niciodată n-au depăşit o anumită intensitate.

# Dl Mazăre fuma. A fost nevoit să fumeze la geam, să nu vă deranjeze în cameră?

- Nu, mie îmi place mirosul de trabuc. El fuma la geam, aşa considera el. Pentru că erau şi alţi colegi care nu fumau. Eu fumam mult: şi cîte trei-patru pachete pe zi. Nu mai fumez acum.

#  V-aţi lăsat de fumat de cînd aţi ieşit! Cum aţi luat decizia asta sau ce v-a motivat?

- Domnul Mazăre m-a motivat. Am spus că, dacă ieşim, nu mai fu­măm nici unul. Şi n-am mai fu­mat nici eu, nici el.

„Boala l-a schimbat“

# Cum v-au primit colegii cînd v-aţi întors?

- Am intrat direct în subiect. Ca şi cum aş fi venit din concediu. Fiecare a raportat problemele. Ce, să stăm să pierdem timpul?

# Aţi spus că v-aţi întîlnit cu dl Pendiuc pe holuri. S-a vehiculat că e bolnav în această perioadă de arest. Părea un om bolnav, slă­bise?

- Pot spune că am văzut un altfel de om. Adică am văzut omul Tudor Pendiuc... care este un om absolut normal. N-am văzut ceva deosebit. Sigur, boala de care a suferit l-a schimbat oarecum, dar mi s-a părut un om puternic, glumeţ, care a depăşit situaţia, pentru că eu cred că cei din afară a­gravează mai mult lucrurile, dramatizează povestea. În viaţă poţi să greşeşti fără să vrei, şi ăsta e rezultatul. Nu? Poţi să semnezi o hîrtie din greşeală. Ce ai semnat tre­­buie să-ţi asumi! Asta e! Ce poţi să faci? Aia nu înseamnă că trebuie să dramatizezi acum, să-ţi pui ştreangul de gît sau ştiu eu ce să faci. Asta e viaţa: te trezeşti, o iei de la capăt, te apuci de altceva!

(...)

Aţi avut gîndaci în cameră?

- Au fost, dar noi ştiam să ne gospodărim, făceam curat, dă­deam cu insecticide, n-am avut probleme.

# Dvs. sînteţi adaptabil. Domnilor Mazare şi Vanghelie le-a fost mai greu?

- Fiecare a avut o perioadă mai grea, pînă înţelegi ce se întîmplă cu tine şi ce ar putea să se întîmple. Colectivul a fost unul bun. Ne-am completat: cînd era unul su­părat, eram ceilalţi veseli şi ne sprijineam.

# Deci în prima parte a arestului e nevoie de adaptabilitate şi să înţelegi situaţia?

- În prima parte a perioadei nu ştii ce se întîmplă cu tine: ce cauţi tu acolo, de ce ai venit? Pînă îţi a­duce dosarul, pînă...  În general, în situaţia cum s-a întîmplat aici, cu descinderi, cu mascaţi, cu luat dimineaţa de acasă, seara eşti în beci... În mod normal ar trebui să de­curgă un proces în timp, să te citeze, să ştii despre ce e vorba, exact cum spuneam: Uite am greşit, ce pot să fac? Adică nu mai eşti aşa surprins cînd te arestează, îţi spune cînd ai greşit. Dar cînd te ia de acasă şi nu mai ştii despre ce e vorba...

# Ce v-a marcat acolo, pentru că tot nu mi-aţi spus?

- Acolo într-o dimineaţă visam că eram acasă. Tocmai atunci a venit apelul, astfel încît, atunci cînd m-am trezit şi m-am uitat în jurul meu, mi-am zis: „Bă, tot la puşcărie sînt!“

# Acum sînteţi la muncă!

- Acum sînt în concediu, vreau să mă duc în Deltă şi să trec prin Constanţa, pentru că mi-a promis dl Mazăre că mă învaţă să mă dau cu zmeul.

Mai multe amănunte citiţi în Curierul Zilei.