CCR. Sursa foto: Arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
Curtea Constituțională (CCR) a redactat motivarea deciziei prin care a respins sesizarea formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) împotriva legii privind pensiile de serviciu din sistemul judiciar, potrivit stiripesurse.ro. Cu o săptămână în urmă, Curtea a anunțat soluția adoptată cu majoritate de 6 voturi la 3, iar judecătorii au stabilit că legea este în acord cu prevederile Constituției, astfel că actul normativ a rămas pe traseul promulgării.
Judecătorii CCR au explicat de ce au respins criticile formulate de ÎCCJ
În motivare, judecătorii CCR au detaliat, etapă cu etapă, motivele pentru care au respins criticile formulate de Înalta Curte, de la aspecte procedurale până la elementele de fond ale reformei, precum condițiile de pensionare, tranziția pe 16 ani, baza de calcul, plafonările, bonificațiile și mecanismul de actualizare. Curtea a transmis, în repetate rânduri, că nu poate modifica legea și nici nu poate evalua oportunitatea politicii publice.
Totodată, CCR a afirmat că s-a pronunțat strict în limitele sesizării formulate. „Curtea reține că este învestită (...) astfel încât se va pronunța numai în limitele sesizării, fără a adăuga nici critici și nici motive de neconstituționalitate din oficiu”, se arată în document.
De ce a fost respinsă cererea de sesizare a CJUE
Unul dintre punctele centrale ale dosarului l-a reprezentat solicitarea Înaltei Curți de a adresa o întrebare preliminară Curții de Justiție a Uniunii Europene. CCR a arătat că, pe 16 februarie 2026, un judecător constituțional a depus un înscris în același sens, însă Curtea a respins aceste cereri ca inadmisibile.
În motivare, CCR a explicat rolul mecanismului preliminar: „procedura de sesizare a CJUE (...) reprezintă un mecanism de cooperare între CJUE și instanțele statelor membre” și a susținut: „CJUE nu este chemată să se pronunţe asupra conformității unei norme de drept intern cu dispozițiile dreptului Uniunii şi nici să furnizeze avize consultative cu caracter general”.
Curtea a explicat și condiția esențială pentru formularea unei trimiteri preliminare: „admisibilitatea unei întrebări preliminare presupune, între altele, o cauză pendinte pe rolul unei instanțe naţionale şi utilitatea reală a răspunsului oferit de CJUE”. În acest context, CCR consideră că verificarea constituționalității înainte de promulgare nu oferă cadrul procesual necesar pentru o astfel de sesizare.
ÎCCJ. Sursa foto: EVZ
Reglementările adoptate, „un răspuns energic şi necesar la situația financiar-bugetară a statului”
Pe critica extrinsecă privind adoptarea legii prin angajarea răspunderii Guvernului, CCR a pornit de la propriul standard, potrivit căruia aceasta este o procedură excepțională, care „presupune ocolirea dezbaterii parlamentare”. În motivare, Curtea a arătat că „o asemenea procedură poate fi folosită în mod temperat şi moderat şi doar în condițiile unei nevoi stringente de reglementare”.
Pentru a justifica urgența, CCR a invocat argumentele din expunerea de motive: „Comisia Europeană a emis Decizia 3.490 din 28 mai 2025 prin care a stabilit suspendarea plății unei sume de 869 de milioane de euro din cadrul Planului Național de Redresare şi Reziliență”, iar România „se află (...) într-o situație economică dificilă”. Curtea a menționat și datele prezentate: un deficit de 9,3% din PIB în 2024 și o datorie publică de 54,8% din PIB.
În același context, CCR citează impactul costurilor de finanțare: „cheltuielile statului român cu dobânzile aferente datoriei publice (...) ajungând doar pentru anul 2024 la o valoare absolută de peste 8 miliarde euro”. Curtea concluzionează că angajarea răspunderii a fost „o măsură luată in extremis”, iar reglementările adoptate reprezintă „un răspuns energic şi necesar la situația financiar-bugetară a statului”.
Ce poate și ce nu poate analiza CCR
Curtea a delimitat ce poate și ce nu poate analiza: „Curtea Constituțională nu are competenţa de a examina oportunitatea iniţierii unui demers legislativ şi nici de a cuantifica impactul bugetar”. „Curtea nu se poate transforma într-un cenzor contabil al veridicității calculelor de natură financiară prezentat de Guvern”, se mai arată în document.
Înainte de analiza criticilor intrinseci, CCR a descris structura pensiilor pentru personalul din justiție, cu trimitere la Pilonul I și Pilonul II, plus posibilitatea Pilonului III. „Personalul din sistemul justiției beneficiază, ca orice angajat, de o pensie publică de natură contributivă (...) și de o pensie administrată privat”, a notat Curtea, indicând că temeiul constituțional îl reprezintă art. 47 alin. (2).
În continuare, CCR a arătat că suplimentul aferent pensiei de serviciu are alt temei: „suplimentul acordat de stat (...) nu are ca temei constituțional art.47 alin.(2) Constituție, ci art.124 alin.(3) din Constituție”. În același pasaj, Curtea a menționat că legea „stabileşte un regim juridic nou al pensiei de serviciu (...) bazat exclusiv pe art.124 alin.(3)”, iar concluzia este că „pensia de serviciu nu este eliminată (...) ci este reaşezată pe o bază exclusiv necontributivă”.
Data de pensionare și mecanismul de tranziție
CCR a respins criticile de calitate a legii privind noțiuni precum „vechime totală în muncă”. Curtea a explicat faptul că aceasta include atât vechimea în funcție, cât și vechimea în muncă recunoscută de dreptul comun sau de statutele profesionale, iar legea stabilește o pondere minimă a vechimii în funcție. În acest context, concluzia este că „vechimea în muncă nu se confundă cu stagiul de cotizare reglementat de Legea nr.360/2023. Prin urmare, sintagma criticată este clară, precisă şi previzibilă”.
În ceea ce privește sintagma „data pensionării”, Curtea a oferit o interpretare oficială: „aceasta se referă la data eliberării din funcție prin pensionare”. Totodată, a precizat că „deciziile de pensionare emise şi nepuse în plată vor trebui actualizate anterior eliberării din funcție prin pensionare” atunci când plata începe ulterior.
Referitor la mecanismul de tranziție, CCR a arătat că „dispozițiile art. V alin.(3) din lege cuprind măsuri tranzitorii care se întind pe un interval temporal de 16 ani şi au ca finalitate eliminarea treptată a vechimilor asimilate”. Curtea a susținut că această soluție „nu încalcă Decizia Curţii Constituționale nr.467 din 2 august 2023”, invocată de ÎCCJ.
CCR a comparat pensiile cu media din sistemul public
În analiza privind independența justiției și diminuarea cuantumului, CCR a invocat propria jurisprudență, în special Decizia 467/2023, și standardul CJUE. „CJUE a statuat că «faptul că judecătorii în activitate au garanția că vor primi, după pensionare, o pensie suficient de ridicată este de natură să îi protejeze împotriva riscului de corupție»”, a arătat Curtea, cu trimitere la cauza C-762/23, RL și alții.
Curtea de Justiție a UE/ CJUE. Sursa foto: Facebook
Curtea corelează această jurisprudență cu reperele europene privind apropierea pensiei de ultima remunerație și explică mecanismul prevăzut de lege: „baza de calcul stabilită (...) este venitul brut (...) determinat ca medie (...) din ultimele 60 de luni anterioare pensionării, cu aplicarea unor valori procentuale necesare pentru menținerea unei valori rezonabile”. Totodată, CCR precizează că „nu are competenţa de a stabili nici valoarea nominală de referință (...) și nici valoarea procentuală ce se aplică asupra bazei de calcul”.
CCR a prezentat și o comparație pe care o califică drept „criteriu obiectiv şi rațional”: „pensia medie din sistemul public (...) este de 2.778 lei, în timp ce (...) pensia medie netă lunară a unui judecător va fi cuprinsă între 19.268 şi 11.310 lei”. Curtea a arătat că „acest raport (...) este un criteriu obiectiv şi rațional în evaluarea și demonstrarea congruenței axiologice” dintre soluția legislativă și cerințele CJUE.
Eliminarea bonificației de 1%
Un alt punct contestat a vizat eliminarea bonificației de 1% pentru fiecare an lucrat peste vechimea standard. CCR a arătat că nu a consacrat această bonificație drept un element indispensabil al independenței:„ nu a stabilit că aceasta este un beneficiu intrinsec (...) şi că ar fi un element sine qua non”, astfel că „această bonificație poate fi eliminată, fiind rezultatul unei opțiuni legislative”.
Referitor la dreptul de proprietate și la principiul neretroactivității, Curtea a explicat faptul că sunt protejate doar sumele devenite exigibile și citează: „Dreptul la respectarea bunurilor nu poate fi înțeles în sensul că îndreptățește o persoană la o pensie într-un anumit cuantum. De asemenea, cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil”. Totodată, CCR a amintit că „statele dispun de o marjă largă de apreciere în reglementarea politicii lor sociale”.
