Câți bani a dat România pentru Ucraina. Ce spun americanii și polonezii, de ce tac românii

Câți bani a dat România pentru Ucraina, e întrebarea zilei. Fără nici un răspuns oficial. Doar o bâlbăială generală domină spațiul politic care nu știe ce să spună. De stau să mă întreb dacă nu este vorba despre o sumă prea mică...

Polonia a pus cifrele pe masă: 25 de miliarde de euro pentru Ucraina, adică 3,8% din PIB, după cum arată un raport guvernamental prezentat la Varșovia în octombrie 2025.  Statele Unite ale Americii sunt și mai explicite! Departamentul de Stat spune că până în martie 2025, au acordat 66,9 miliarde de dolari în asistență militară de la începutul invaziei și circa 69,7 miliarde de dolari din 2014 încoace.

Când vine vorba de România, în schimb, intrăm într-o zonă crepusculară. Nu avem un raport guvernamental de sinteză, nicio conferință de presă cu slide-uri clare, nicio cifră oficială repetată obsesiv în spațiul public. Doar frânturi, scurgeri, răspunsuri la interpelări și estimări făcute de alții în locul nostru. Aseară am văzut un ministru al Apărării, Ionuț Moșteanu, transpirat, incoerent și repetând obsesiv: Nu vă nu putem da cifrele pentru că ne linșează “suveraniștii” pe TikTok...

Atunci le căutăm noi!

Secretul Smarandei Gheorghiu, „Maica Smara”, femeia din România care a cucerit Europa

Final de poveste pentru un brand care a dat ora exactă în SUA în ultimii 90 de ani

Un document al Consiliului Fiscal, bazat pe date europene și pe renumitul Ukraine Support Tracker de la Institutul Kiel, estimează sprijinul total al României pentru Ucraina (militar, financiar, umanitar) în perioada februarie 2022 – iunie 2025 la aproximativ 1,5 miliarde de euro, adică circa 0,6% din PIB-ul pe 2021.

O altă analiză, făcută de US News, spune că România a dat 1,2 miliarde de euro direct și încă 2 miliarde de euro în cadrul efortului comun european. Adică undeva la 3,2 miliarde de euro. Comparativ cu Germania, Franța, Spania, Polonia, suntem undeva la mijlocul clasamentului. Pe locul 14 în rândul țărilor europene.

Și alte analize arată că România se află undeva la mijlocul clasamentului european în termeni absoluți, dar în coada plutonului dacă ne uităm la ponderea în PIB. Mult sub țări precum Danemarca sau Estonia, care au urcat la peste 3–4% din PIB.

Cu alte cuvinte, nu suntem nici „fraierii Europei”, cum strigă populiștii, dar nici campioni morali comparabili cu Polonia. Ajutorul există, e semnificativ pentru noi, modest la scară regională. Tocmai de aceea, întrebarea devine și mai apăsătoare: De ce ne e frică să spunem public cifrele?

Primul răspuns ține de un reflex vechi de secretomanie: tot ce e legat de arme, muniție, baze militare se secretizează aproape automat. Bucureștiul a ținut ani la rând sub cheie detalii despre armamentul trimis Ucrainei, deși alte state NATO publică cel puțin liste agregate cu tipuri de echipamente și valori aproximative. Noi am aflat că am dat un sistem Patriot, de 1,1 miliarde dolari, furnizăm vehicule amfibii, lansatoare de rachete, antrenăm piloți pentru F-16. Ultimele date indică că am dat ca ajutor 23 de pachete militare până acum, după cum ne laudă ucrainienii.

Problema e că aici nu vorbim doar de baterii Patriot, ci de sume totale. A spune „România a contribuit cu X miliarde, adică Y% din PIB” nu ajută deloc armata rusă, dar ajută enorm societatea românească să înțeleagă ce suportăm, de ce și cu ce sens.

Chiar oficiali din zona de apărare au început să admită că această opacitate „face mai mult rău decât bine” și că refuzul de a comunica alimentează exact ceea ce pretindem că vrem să combatem: propaganda rusă și teoriile conspirației.

Al doilea motiv este pur politic. România traversează ani cu deficit bugetar record și măsuri de majorare de taxe și impozite. Consiliul Fiscal spune explicit că ajutorul pentru Ucraina și Moldova nu explică acest deficit, de vină sunt măsuri fiscale nesustenabile și o planificare proastă a cheltuielilor.

Dar adevărul acesta e greu de vândut publicului. E mult mai comod ca de la Guvern să se lanseze ideea că „se duc prea mulți bani la ucraineni”. Dacă Guvernul ar veni cu o cifră oficială, verificabilă, ar trebui să-și asume și un mesaj politic: „Da, am dat X miliarde, este în interesul nostru de securitate și nu acesta este motivul pentru care n-avem spitale sau autostrăzi.” Pentru o clasă politică obișnuită să caute tot timpul un vinovat extern, acesta e aproape un act de curaj.

La peste trei ani de la începutul invaziei, a venit momentul ca Bucureștiul să publice nota de plată. Nu ca să se laude, ci ca să înceapă, în sfârșit, o discuție serioasă cu propriii cetățeni despre prețul real al securității.

P.S. Dacă am presupune că am dat cât Polonia, adică peste 3 la sută din PIB, cifra totală ar fi de 10-12 miliarde de euro. Sincer, am mari îndoieli că suntem atât de generoși...