Dan Andronic, editorialist
sursa: Arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
Am primit câteva date din bugetul de stat pe 2026. Un proiect care nu mai ajunge la Parlament, deși mai avem puțin și ieșim din post, ciocnim ouălele roșii de Paști. Încă o dată se dovedește că dacă vrei să înțelegi cu adevărat cum gândește un guvern, nu-i asculta declarațiile de la televizor, ci uită-te pe cifrele din buget.
Strategia Fiscal Bugetară pentru anul 2026 ascunde, sub un munte de tabele tehnice, o realitate politică și socială extrem de dură. Detaliile fac diferența.
Bugetul pregătit este construit pe un cinism pur: statul strânge cureaua exclusiv pe burta românilor de rând, pensionari, funcționari publici și categorii vulnerabile, în timp ce pregătește relaxări fiscale masive pentru marii jucători din economie.
Să o luăm metodic, dând la o parte perdeaua de fum.
Ficțiunea macroeconomică și excesul de zel
Tot eșafodajul bugetar pleacă de la o premisă falsă: un PIB umflat la 2.045 miliarde lei, complet neschimbat față de prognozele anterioare, ignorând cu desăvârșire faptul că economia României se află deja în recesiune tehnică. Se mizează pe o creștere economică anemică, de 1% , în timp ce prognoza de inflație asumată de Guvern (3,6%) pur și simplu nu bate cu calculele BNR, care indică un nivel mai ridicat, de 3,9% la finalul lui 2026.
Ceea ce șochează însă este excesul de zel al guvernanților în relația cu Bruxelles-ul. Ne-am angajat prin Planul Național Bugetar Structural la un deficit ESA de 6,4% pentru anul 2026. Ce face Guvernul? Dă cu barda în cheltuieli cu atâta sete încât ținta asumată acum intern coboară la 6,0%.
Suntem brusc mai catolici decât Papa, forțând o „ajustare eroică” necerută, mult mai mare decât ne-am angajat oficial. Ilie Bolojan vrea să arate că poate să taie și mai adânc decât cere Bruxellesul. Un soi de sado-masochism pe spinarea românilor.
Cine plătește nota tăierilor
Răspunsul la întrebarea „de unde se taie?” este revoltător. Ajustarea cruntă se face fix pe spatele celor mai vulnerabili. Pensiile sunt înghețate pentru al doilea an consecutiv, iar fondurile pentru asistența socială sunt tăiate brutal. Cheltuielile cu asistența socială vor reprezenta abia 12,2% din PIB, un nivel chiar sub cel asumat oficial față de Comisia Europeană (12,4%).
Așadar, loc bugetar exista pentru faimosul „Pachet de Solidaritate” de 0,16% din PIB, dar Guvernul a refuzat să îl aplice. Ni se spune că nu se găsesc 1,7 miliarde lei pentru copiii din familii monoparentale și pentru persoanele cu handicap, deși statul estimează că va încasa cu 19,5 miliarde lei mai mult doar din contribuții sociale în 2026.
Nici angajații statului nu sunt menajați. Ajustarea se face și pe spatele bugetarilor, prin înghețarea salariilor. Cheltuielile de personal se prăbușesc la 8,2% din PIB, atingând cel mai mic nivel din anul 2018 încoace. Tăierea este atât de severă încât atinge prematur un prag asumat abia pentru anul... 2031. Cât despre mult-promisa creștere a salariului minim de la 1 iulie 2026? Un mare semn de întrebare. Nu scrie clar nicăieri în politicile publice, iar în estimările de încasări nu sunt luați în calcul banii care ar proveni din această măsură.
Mirajul investițiilor și ministerele lăsate pe butuci
Guvernanții ne vor inunda ecranele cu „sume record” pentru investiții, fluturând ținta de 167 miliarde lei (8,2% din PIB). Este doar o iluzie contabilă. Creșterea vine aproape exclusiv din banii europeni (salt uriaș la 105,2 miliarde lei). Dacă ne uităm la efortul real al statului român, din surse interne, banii alocați pentru investiții sunt de doar 61,8 miliarde lei – un nivel mult sub cel realizat în 2024, care a fost de 74 miliarde lei.
În culise, realitatea din ministere arată ca după un bombardament financiar. Ministerul Muncii pierde 8,1 miliarde lei. Ministerul Sănătății rămâne fără 3,8 miliarde lei. UDMR se va trezi cu minus 6 miliarde lei la Ministerul Dezvoltării , iar Ministerul Transporturilor pierde 1,2 miliarde lei. Singurii care primesc un rest la masă sunt cei de la Agricultură, cu un plus infim de 200 milioane lei.
Miniștrii PSD, dacă vor să mai rămână la guvernare, ar trebui să citească foarte atent fișele bugetare, altfel vor ajunge șefi peste niște ministere golite de conținut.
Ipocrizia fiscală: Pumnul în gura cetățeanului, mângâiere pentru multinaționale
Cireașa de pe tort a acestui buget este politica taxelor. Deși guvernanții au jurat cu mâna pe inimă că nu vor crește taxele, de la 1 aprilie 2026 românii vor plăti accize mai mari la tutun și băuturi cu zahăr.
În schimb, pentru marii actori economici se pregătește un adevărat festin în 2027. Cifrele bugetului pe 2026 arată negru pe alb că veniturile bugetare se vor prăbuși cu 2 procente din PIB în 2027 pentru că se va elimina definitiv IMCA (impozitul minim pe cifra de afaceri), taxa pe stâlp și alte impozite mari.
Cu alte cuvinte, austeritatea asumată pe 7 ani este o glumă proastă: sacrificăm veniturile populației azi, ca să protejăm profiturile marilor corporații mâine. Ajustarea pur și simplu nu este sustenabilă.
În tot acest haos de tăieri, apare și un mister: un „buffer” inexplicabil de 8,3 miliarde lei la bugetul Ministerului Finanțelor, sub titlul Acțiuni generale. Pentru ce este ținut la ciorap acest fond uriaș, în timp ce banii pentru copiii vulnerabili nu se găsesc?.
Trăgând linie, bugetul pe 2026 nu este un instrument de dezvoltare, ci o factură uriașă ascunsă sub preșul contabilității creative, decontată exclusiv de cei care sunt prea slabi pentru a se apăra. Rămâne de văzut cine va avea curajul politic să le explice românilor această realitate cruntă.
