Blestemul iubirii de la Curtea Domnească. Tragedia care bântuie Iașiul și astăzi

O legendă veche de peste trei secole vorbește despre o grecoaică de o frumusețe rară, iubita unui domnitor al Moldovei, ucisă din gelozie chiar în Curtea Domnească din Iași. Mitul spune că spiritul ei bântuie și astăzi ruinele fostei reședințe domnești.

O iubire născută la curtea Moldovei

În inima Iașului de altădată, acolo unde odinioară se ridica impunătoarea Curte Domnească, istoria și legenda se întrepătrund până la confuzie. Pe lângă zidurile vechii reședințe a domnitorilor Moldovei, timpul a lăsat nu doar urme de piatră, ci și o poveste care refuză să moară: blestemul unei iubiri interzise între o tânără de origine greacă și un domn al Moldovei.

Legenda vorbește despre o frumoasă grecoaică, venită din Constantinopol, despre care se spunea că avea ochii de culoarea cerului și părul negru ca abanosul. A fost adusă la curte de negustori fanarioți, în anii în care domnitorul Moldovei — numit în unele variante Constantin Cantemir, în altele Mihai Racoviță — încerca să strângă alianțe cu familiile grecești influente din Levant.

Se spune că domnitorul, cucerit de grația ei, a transformat-o în iubita sa secretă, oferindu-i o cameră în aripa de est a Curții Domnești, acolo unde se aflau încăperile pentru doamnele de curte.

Gelozia care a adus moartea

Ceea ce părea o poveste de dragoste născută sub semnul pasiunii s-a transformat rapid într-un tragedie sângeroasă. Cronicile orale vorbesc despre gelozia unei doamne a curții, posibil chiar a soției domnitorului, care ar fi aflat de legătura tainică.

Într-o noapte de vară, când clopotele Mitropoliei chemau la vecernie, domnitorul ar fi fost atras într-o cursă. Se spune că în camera grecoaicei s-au auzit țipete, iar femeia a fost găsită ucisă cu un pumnal cu mâner de argint.

Trupul ei ar fi fost ascuns în spatele zidurilor de piatră, iar domnitorul, copleșit de vină și rușine, ar fi ordonat ca locul să fie zidit. De atunci, camera grecoaicei a devenit una dintre cele mai temute locuri din Curtea Domnească.

Umbra care nu dispare niciodată

După moartea ei, au început să circule povești stranii. Slugile jurau că, în nopțile cu lună plină, din aripa de est a curții se aud pași ușori și suspine de femeie. Câteodată, o siluetă albă apărea pe coridoare, dispărând în zidul unde se spunea că fusese înmormântată.

Chiar și după ce Curtea Domnească din Iași a fost distrusă de incendii și cutremure, iar pe locul vechilor încăperi s-a ridicat Palatul Culturii, legendele nu au dispărut.

Paznicii și restauratorii din secolul XX au povestit că, în timpul lucrărilor, au auzit voci și pași în sălile goale, deși nu era nimeni acolo. Unul dintre arhitecți ar fi mărturisit că, în miez de noapte, o femeie în rochie albă i-a trecut prin față, iar aerul s-a făcut rece ca iarna.

Ruinele care păstrează misterul

Sub actualul Palat al Culturii se află ruinele vechii Curți Domnești, vizitabile astăzi în cadrul Muzeului de Istorie a Moldovei. Printre zidurile reci, ghizii păstrează tăcerea asupra legendei, dar localnicii spun că „povestea grecoaicei” este încă vie.

În unele nopți, turiștii susțin că apar pete de lumină inexplicabile pe pereții vechilor pivnițe și că ecoul din săli se transformă, pentru o clipă, într-o voce de femeie.

Unii istorici au încercat să identifice identitatea reală a femeii: unii cred că ar fi fost o doamnă de curte fanariotă legată de familia Mavrocordat, alții susțin că ar fi fost o iubită a domnitorului Mihai Racoviță, menționată vag în documentele epocii ca „Elena cea din Fanar”.

Iubirea care nu s-a stins

Povestea grecoaicei din Curtea Domnească a fost transmisă din generație în generație, luând forma unui mit romantic și sumbru despre gelozie, trădare și iubire neîmplinită.

În cultura populară ieșeană, se spune că spiritul femeii nu și-a găsit liniștea pentru că nu a fost plâns de cel care a iubit-o. De aceea, ea se întoarce, din când în când, să caute iertarea pierdută.

Unii localnici aprind lumânări în fiecare an, de ziua Sfintei Parascheva, spunând că flacăra care tremură fără vânt înseamnă că „ea” este acolo, nevăzută, printre zidurile vechii curți.

Legenda care a inspirat artiști și scriitori

De-a lungul timpului, legenda grecoaicei de la Curtea Domnească a inspirat pictori, poeți și regizori locali. În anii ’70, scriitorul ieșean Ion Mitican a inclus povestea într-o culegere de tradiții urbane, iar mai târziu, regizorii de la Teatrul Național din Iași au montat un spectacol inspirat de legenda femeii ucise din iubire.

Astăzi, povestea este adesea reluată în tururile nocturne tematice organizate în centrul istoric al Iașului, unde ghizii vorbesc despre „fantoma grecoaicei” care continuă să vegheze asupra ruinei iubirii ei.