Avram Iancu, Crăișorul Munților, tragicul moment al morții sale

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Avram Iancu este astăzi Eroul Națiunii Române. Legea 230 publicată în Monitorul Oficial din 22 noiembrie 2016 a consfințit acest drept. Crăișorul Munților a decedat în zorii zilei de 10 septembrie 1872, la Baia de Criș. Primise dreptul să se odihnească în casa unui gospodar. Dorise să doarmă afară, fiindcă era încă o vreme de toamnă frumoasă. Dimineața, la ivitul Soarelului, a fost găsit decedat. Ochii erau larg deschiși iar pe față, îi rămăsese pentru totdeauna ultimul gest pământesc: un zâmbet senin.

Avram Iancu, ridicarea eroului

Avram Iancu s-a născut în iunie 1824, la Vidra de Sus, Alba. A studiat avocatura și a făcut practică la „Tabla Regească” (Tabula Regia) în 1846. Erou la 24-25 de ani, tânărul avocat a fortificat Apusenii ca o cetate în 1848-1849. A trăit drama masacrului anti-românesc din 2 iunie 1848 de la Mihalț.

În timpul revoluției, inițial, pe fondul nerecunoașterii de către maghiari a drepturilor românilor, Avram Iancu a susținut acțiunile Guvernului de la Viena care a intervenit contra trupelor revoluționare maghiare. Susținerea față de Viena a fost exprimată și de Adunările Populare de la Blaj din primăvara până în toamna lui 1848. Iancu a rezistat tentativelor maghiare de cucerire a Apusenilor. A avut aliați de nădejde ca Axente Sever, Indreiu Roșu, Pelaghia Roșu.

Pelaghia Roșu a fost o învățătoare din Mărișel Cluj care la 12 martie 1849 a apărat satul luptând călare alături de femeile din sat. Maghiarii au crezut că dacă bărbații erau în tabăra lui Iancu, satul era la discreția lor. Indreiu, fiul Pelaghiei a fost decorat de Împăratul Franz Josef și a avut funcții după Revoluția din 1848-1849.

A încercat să asculte ideile deputatului de Partium Ioan Dragoș care credea în reconciliere, dar maghiarii au atacat pe neașteptate la 6 mai 1849.  Maiorul Hatvany a atacat Abdrud. Ioan Buteanu a fost prins. Iancu a abandonat calea tratativelor. A ales calea rezistenței naționale. A recucerit Abdrud pe 10 mai 1849. Moții l-au spânzurat pe Ioan Dragos ca trădător. Din păcate, pe Ioan Buteanu nu l-au mai putut salva, Hatvany care se retrăsese cu Buteanu prizonier, l-a spânzurat pe eroul român la 23 mai 1849, la Iosășel, Arad.

Compromisul și concesia făcute lui Kossuth Lajos

Avram Iancu s-a întâlnit cu revoluționarii din Țara Românească, fugiți în Ardeal. Ei l-au sfătuit în vara lui 1849, să semneze Pacificarea de la Szeged din 14 iulie 1849 cu liderul revoluției maghiare, Kossuth Lajos. Nu i-a fost ușor lui Iancu, dar a făcut-o. A avut încredere în revoluționarii români de peste Munți. Avocatul din el a crezut că alianța merita o șansă.

În rândul trupelor maghiare, urma să fie o Legiune Românească. Avea comandă proprie, limba română și drept de acțiune independentă. Intervenția rusă, însă, la Șiria, a pus capăt  revoluției maghiare. Evident, Iancu devenise un proscris pentru că se aliase cu inamicii Imperiului care fuseseră și inamicii săi.

Sursă foto: Facebook

Persecuțiile austriecilor

Avram Iancu a înțeles că nu doar cu arma în mână se reușeau faptele mari. Era nevoie de juriști. Fusese arestat în 15 decembrie 1849, la Hălmagiu, dar apoi a fost eliberat. S-a simțit dezamăgit. Când a fost chemat de Împăratul Franz Josef care a venit în Ardeal pe un traseu unde știa că îl putea întâlni pe Iancu, revoluționarul român a refuzat să îl vadă. Se spune, că atunci când el a considerat necesar să-l vadă pe împărat, gărzile imperiale l-au respins pe motiv că nu-l trezeau din somn pe Împărat.  Pur și simplu, Iancu va considera că nu mai putea face altceva decât să își lase scris idealul național a moștenire pentru generațiile următoare.  De aceea, în testamentul său, datat 20 decembrie 1850, a spus că dorea să se facă  o „academie de drepturi”. La 17 august 1852, la Câmpeni, a fost reținut de autoritățile austriece. A fost dus la Alba Iulia.

Mormântul Eroului Național Avram Iancu la Țebea. Credit foto: Comisar-șef (r) Petrică Dima - Facehook

A fost închis, supus unor interogatorii și bătut. Moții au aflat și autoritățile au fost nevoite să-l elibereze. S-au temut de o revoltă generalizată în Transivania. Iancu refuzase onorurile imperiale. Și-a dat seama că Împăratul nu și-a ținut cuvântul față de români. A trăit să vadă perioada liberalismului din 1860 până în 1867. Apoi a trăit drama instaurării pe 17 februarie 1867 a Dualismului Austro-Ungar.

Avram Iancu, înmormântare de erou

Avram Iancu a fost înmormântat la 13 septembrie 1872, la Țebea, Hunedoara. Au venit mii de moți, slujba a fost oficiată de un numeros sobor de preoți. Locul ales a fost lângă Gorunul lui Horea. Avram Iancu s-a ridicat la luptă la 64 de ani de la Revoluția națională a moților din 1784, numită impropriu răscoală. Anual, la 10 septembrie, la Țebea, se desfășoară Serbările Naționale Avram Iancu.