Avocatul Toni Neacșu acuză „dictatură procedurală” la Curtea Constituțională

CCR. Sursa foto: Inquam Photos/Octvian Ganea

Avocatul Toni Neacșu, fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii, revine cu o analiză amplă despre situația tensionată din interiorul Curții Constituționale, în contextul discuțiilor privind pensiile magistraților. El susține că modul în care a fost condusă deliberarea ar reprezenta un derapaj fără precedent, în care regulile interne au fost ignorate pentru a accelera pronunțarea.

„Da, Curtea Constituțională este capturată. Dar de ceilalți!”, scrie Neacșu, explicând pas cu pas de ce consideră că anularea unei garanții procedurale fundamentale echivalează cu o schimbare de regim în interiorul instituției.

Avocatul Toni Neacșu vorbește despre „dictatură procedurală” la Curtea Constituțională

În analiza sa, avocatul afirmă că ceea ce ar fi fost prezentat public drept o dezbatere tehnică s-a transformat într-o „mascaradă juridică”. El susține că modul în care a fost condusă ședința ar fi dus la prăbușirea deliberării loiale și la impunerea voinței majorității. Neacșu vorbește despre „un veritabil puci administrativ”, în care regulile menite să protejeze dezbaterea au fost înlăturate pentru a respecta un calendar politic.

„Mascarada juridică jucată recent în plenul Curții Constituționale, sub pretextul dezbaterii pensiilor magistraților, marchează oficial prăbușirea deliberării loiale în cadrul acestei autorități și instaurarea unui regim de dictatură procedurală. Ceea ce s-a petrecut sub bagheta Președintelui CCR, Simina Tănăsescu, nu a fost o simplă divergență de opinii, ci un veritabil puci administrativ al președintelui, o execuție a normelor legale, prin care „garantul supremației Constituției” a fost predat, cu cheile la vedere, calendarului politic al puterii executive”, și-a început Toni Neacșu postarea pe pagina sa de Facebook.

Afacerea Strousberg, scandalul uriaș de corupție care a scindat România și a tulburat apele în guvern

Fotbal european. Inter - Juventus, 3-2 Thriller în derby-ul Italiei. Chivu câștigă în ultimele minute

Ce spune legea: mecanismul care oprește abuzul majorității

Miza centrală a analizei lui Toni Neacșu se leagă de articolul 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, care reglementează activitatea Curții Constituționale. Textul prevede că, atunci când un judecător cere întreruperea deliberării pentru studiu suplimentar și cererea este susținută de cel puțin o treime din plen, pronunțarea se amână. Această regulă există din anii ’90 și a fost preluată ulterior direct în lege. Rolul său este clar: să prevină situațiile în care majoritatea „forțează” adoptarea rapidă a unei decizii în detrimentul unei analize reale.

„În arhitectura decizională a Curții Constituționale, echilibrul dintre celeritate și rigoare este menținut și prin mecanisme procedurale de siguranță. Textul art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 a CCR, care stipulează obligativitatea amânării pronunțării cauzei la cererea unui judecător, susținută de cel puțin o treime din membrii Plenului, constituie o astfel de garanție împotriva „dictaturii majorității”. Cvorumul de 6 judecători pentru luarea unei decizii este o alta. Art. 58 alin 3 are următorul conținut: "În situația în care UN JUDECĂTOR CERE să se întrerupă deliberarea pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul dezbaterii și președintele Curții Constituționale SAU CEL PUȚIN O TREIME din numărul judecătorilor Plenului CONSIDERĂ CEREREA JUSTITIFICATĂ, SE VA AMÂNA PRONUNȚAREA pentru o altă dată, ținându-se seama de urgența cauzei." Acest text este prezent în procedura jurisdicțională a CCR încă din 1992, când a fost elaborat primul Regulament de organizare și funcționare, iar în 2004 a fost preluat întocmai în chiar cuprinsul Legii nr. 47/1992”

În trei decenii, susține Neacșu, această normă nu a ridicat probleme: ori de câte ori judecătorii au solicitat timp, ședința a fost reprogramată: „În 30 de ani de funcționare a Curții Constituționale textul nu a ridicat absolut nici un fel de problemă: ori de câte ori un judecător a cerut întreruperea deliberării și aceasta a fost susținută fie de președintele CCR fie de cel puțin 3 judecători pronunțarea a fost amânată”.

Cum s-a ajuns la conflict

Potrivit relatării avocatului, în contextul discutării pensiilor de serviciu, mai mulți judecători ar fi cerut amânarea deliberării în baza acestui articol.  Solicitarea ar fi întrunit susținerea pragului minim, ceea ce, în opinia sa, ar fi făcut amânarea obligatorie. În loc ca deliberarea să fie oprită, ședința ar fi continuat, fiind invocată urgența pronunțării până la începutul anului viitor.

Judecătorii care au considerat că procedura a fost încălcată ar fi părăsit sala, iar instituția a comunicat public că aceștia nu s-au prezentat la o nouă ședință.

„Plenul Curții Constituționale este format din 9 judecători. Norma analizată stabilește un prag critic: o treime (3 judecători). În momentul în care un judecător solicită întreruperea deliberării și alți doi colegi (totalizând 3) consideră cererea justificată, mecanismul de vot majoritar este suspendat temporar. Obligatoriu, fără discuții. Logica legiuitorului este clară: dacă o treime din gardienii Constituției consideră că problemele nu sunt suficient studiate, legitimitatea oricărei decizii luate prin forțarea votului ar fi compromisă. În acest caz, amânarea devine obligatorie prin efectul legii, președintele sau restul Plenului nemaiavând drept de veto asupra oportunității amânării.

Textul previne situația în care o majoritate conjuncturală ar încerca să „grăbească” o soluție înainte ca toate argumentele minorității să fie epuizate. Deși textul menționează condiția ca cererea să fie considerată „justificată”, în contextul în care o treime din judecători achiesează la ea, „justificarea” dobândește un caracter obiectiv prin chiar faptul susținerii ei. Într-un organ colegial de rang constituțional, evaluarea nevoii de studiu suplimentar este un act de conștiință individuală. Dacă 3 din 9 judecători afirmă că nu pot pronunța un verdict valid fără studiu suplimentar, simpla lor dorință colectivă constituie „justificarea” necesară. Președintele Curții este astfel obligat de textul "se va amâna" (imperativ) să dispună noul termen. Dacă trei colegi susțin amânarea, se creează un „bloc de opinie” care indică existența unei dileme constituționale reale. În acest context, obligativitatea amânării decurge din obligația Curții de a asigura o justiție constituțională bazată pe consens sau pe o dezbatere epuizată, nu pe un vot mecanic.  Timp de 30 de ani nimeni nu a încălcat această prevedere legală, asta până a apărut ca președinte al CCR dna Simina Tănăsescu”, a mai scris avocatul.

De la dispută juridică la linșaj public

Neacșu atrage atenția asupra faptului că identitatea celor patru judecători a ajuns în spațiul public, ceea ce, spune el, a încălcat secretul deliberării. Ulterior, aceștia au devenit ținta criticilor, fiind acuzați de boicot și lipsă de responsabilitate.

În opinia sa, prezentarea situației în acest mod a creat percepția că ei sunt vinovați, deși au invocat un drept procedural clar prevăzut de lege. Pentru a arăta că nu este vorba despre o interpretare izolată, Neacșu menționează punctele de vedere exprimate de foști membri ai CCR.

Fostul judecător Petre Lăzăroiu declară că:

„Dacă trei judecători cer amânare, este obligatoriu. Nu există precedent ca plenul să nu fie de acord.”

La rândul său, Tudorel Toader subliniază că președintele Curții nu poate refuza solicitarea în astfel de situații. Aceste opinii sunt invocate ca argumente că regula nu este una formală, ci un scut împotriva presiunilor interne sau externe.

De ce consideră Neacșu situația periculoasă

Avocatul susține că ignorarea acestui mecanism schimbă natura deliberării. În loc ca judecătorii să aibă timp să studieze, să dezbată și să se convingă reciproc, decizia devine rezultatul unui vot accelerat, influențat de urgențe politice.

În opinia lui, o hotărâre luată în aceste condiții riscă să pară viciată și să lovească în credibilitatea Curții.

„Această grabă suspectă de a bifa o decizie cu orice preț, călcând în picioare drepturile elementare ale minorității calificate, golește de conținut însăși noțiunea de justiție constituțională. O decizie „smulsă” prin forțarea votului și prin blocarea deliberării este o decizie viciată la rădăcină, o hotărâre care poartă amprenta arbitrarului, nu a dreptului. În momentul în care gardianul legii supreme își sabotează propria lege de funcționare pentru a servi interese de moment, independența justiției constituționale devine o amintire, iar Curtea se transformă dintr-un arbitru neutru într-un instrument de manevră politică”, a mai punctat Toni Neacșu.

Toni Neacșu avertizează că nu se poate construi dreptate încălcând procedura

Deși recunoaște că subiectul pensiilor speciale provoacă emoții puternice, Toni Neacșu avertizează că nu se poate construi dreptate încălcând procedura. El spune că miza nu este doar o decizie punctuală, ci felul în care Curtea Constituțională va funcționa de acum înainte.

„Sigur, subiectul pensiilor magistraților face ca abuzul administrativ de la CCR să fie aprobat de publicul larg ("să taie odată pensiile alea") și face extrem de nepopulară analiza mea, indiferent cat de tehnică e ea. Mi-o asum. Spun însă  că un minim instinct democratic sau măcar de conservare ar trebui să sune alarma la gândul că suntem pe punctul ca singurul garant instituțional al supremației Constituției în Romania să devină doar o anexă a programului de guvernare al Guvernului Bolojan sau a protocolului coaliției”, a conchis fostul membru al CSM.