Istoria secreta
Avioanele lui Ceaușescu – Flotila de lux a unui dictator care voia să facă legea și în aer
Nicolae și Elena Ceaușescu. Sursa foto: arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
Puțini își mai amintesc astăzi dimensiunile megalomaniei lui Nicolae Ceaușescu atunci când venea vorba despre călătoriile sale. „Primul turist al țării”, așa cum îl ironizau apropiații, nu se mulțumea cu vizitele de lucru prin județe: avea propria flotă aeriană, mai numeroasă și mai bine echipată decât forțele aeriene ale unor state mici.
Flotila personală: o „divizie” aeropurtată
La Otopeni, o zonă întreagă era rezervată „flotilei prezidențiale”, formată din cinci avioane și douăsprezece elicoptere de ultimă generație. Două Boeing 707, două IL-18 și un ROMBAC 1–11 formau coloana vertebrală a transportului aerian de rang înalt. În hangare se aflau patru elicoptere Dauphin, patru Puma, două MI-8 și două MI-17, pregătite oricând pentru vizite, vânători sau deplasări neanunțate.
Aparatele erau operate de piloți militari de elită, ingineri de bord și echipe de asistență tehnică. Fiecare zbor era precedat de o verificare minuțioasă și de o trusă specială adusă de garda de securitate: medicamente, fructe, sucuri și coniac — pentru că dictatorul nu suporta aerul condiționat și prefera „încălzirea naturală”.
Boeing. Sursa foto: Facebook
Dauphin-urile de 19 milioane de franci
Vedetele flotei erau elicopterele Dauphin–203 SA 365 N, variante VIP produse în Franța, achiziționate la un preț exorbitant — 19 milioane de franci fiecare, dublul costului modelelor Puma. Ceaușescu le dorea pentru confort și vizibilitate: a cerut geamuri mai mari, scaune orientate în direcția de zbor („Cum să zbor cu spatele?”) și un hublou special „pentru a se putea trage cu arma”, la nevoie.
Cu o autonomie de 900 km și o viteză de croazieră de 250 km/h, Dauphin-ul era o bijuterie tehnologică, echipată cu aparatură de bord similară celei de pe Boeingurile comerciale.
Boeingul prezidențial – un palat zburător
Piesa de rezistență a flotei era însă Boeingul 707 VR–ABD, avionul-amiral livrat în 1979. Costurile reale rămân neclare, dar estimările depășesc jumătate de miliard de dolari, cu tot cu modificările cerute de Ceaușescu.
Avionul era un adevărat apartament de lux: sufragerie cât o garsonieră de bloc, dormitor cu două paturi, baie cu duș și WC capitonat și cu spătar, bucătărie dotată cu cuptor cu microunde, mobilier din nuc masiv, mochete în care piciorul se afunda și accesorii aurite.
Boeingul dispunea de o stație de comunicații cifrate și de un sistem inerțial folosit la rachetele intercontinentale, permițând legătura directă cu România din orice colț al lumii.
Confortul înaintea poporului
În timp ce țara se scufunda în frig și întuneric, dictatorul român zbura la propriu deasupra realității, într-un univers de lux, confort și aur. Flotila sa aeropurtată rămâne, până astăzi, unul dintre cele mai extravagante simboluri ale izolării și deliriului de putere din ultimii ani ai regimului comunist.
