Am văzut la Sovata ce înseamnă „diplomația aproape isterică” a Ungariei

Am fost în weekend în „ungurime”. Așa i se zice acelei părți din Ardeal unde sunt comunități extinse de etnici maghiari. Din Târgu Mureș am ajuns, accidental, la Sovata pentru câteva ore. Suveraniștii, ultra-naționaliștii să stea liniștiți: Sovata e tot acolo, nu ne-a luat-o Victor Orban și ai lui! Doar au transformat localitatea într-un hub turistic care alimentează și bugetul gestionat de Ilie Bolojan.

La Sovata sunt oameni de afaceri maghiari din Ungaria, țări din Europa și România care, de prin anii 2000-2001, investesc în această celebră stațiune. Astăzi arată ca orășelele europene unde se pozează românii și pun fotografiile pe Facebook și Instagram. Autocare pline cu turiști din Germania, Israel, Ungaria, Franța au lăsat grupurile la Lacul Ursu, să admire de sus frumusețea naturii. Acolo, cine dorea, se putea fotografia cu imensul urs împăiat, mascota stațiunii.

Nu intenționez să scriu un reportaj clasic despre stațiunea Sovata din județul Mureș. Punctul de plecare în scurta mea investigație din „ungurime” a fost o emisiune „Hai, România!”, marca EVZ, difuzată pe Youtube, cu o zi înainte. Dan Andronic l-a avut invitat pe Dan Dungaciu, profesor universitar la Facultatea de Sociologie și Asistenţă Socială a Universităţii din București și Directorul Institutului de Știinţe Politice și Relaţii Internaţionale al Academiei Române. Un fin analist de politică externă, în opinia mea.

Ungaria, un exemplu de „diplomație aproape isterică”

În cadrul discuției, Dan Dungaciu a făcut referire la afirmația prim-ministrului maghiar Josef Antall, din 1990, când acesta s-a declarat „premierul a 15 milioane de unguri”. O aluzie directă la maghiarii din țările vecine. Reacția țării noastre a fost promptă, a spus profesorul.

„România a făcut un protest foarte dur. «Cum îți permiți tu să spui că ești premier peste ungurii care nu trăiesc în Ungaria.» Iar partea maghiară a făcut pași înapoi și și-a cerut scuze. (…) Imaginați-vă astăzi că Budapesta ar mai face un pas înapoi în fața unei reacții a Bucureștiului. În primul rând că reacția Bucureștiului nu există”, a spus Dan Dungaciu.

A continuat pe aceeași temă și a explicat că abordarea lui Antall din 1990 a fost reluată în ultimii ani. „Este oficial deja că președintele Ungariei este președintele tuturor maghiarilor. Că premierul Ungariei este premierul tuturor maghiarilor. Este o diferență de poziționare, care îți măsoară la nivel regional performanța diplomației.

Ungaria este un exemplu, de multe ori, de diplomație aproape isterică. Dar este șocant cum a reușit să reziste această diplomație. Cum au reușit ungurii să reziste peste regimuri și la Înalte Porți, inclusiv la Washington”, a specificat profesorul de Științe Politice.

Întreb și eu retoric: Cum a rezistat Ungaria? Iar răspunsul meu ar fi: Prin perseverență unională, prin diplomație (fie ea și isterică!) și prin muncă. Iar vizita scurtă la Sovata mi-au întărit această convingere, bazată pe ani de conviețuire în Ardeal și pe oportunitățile de informare pe care le ai ca jurnalist.

N-ar fi fost rău ca, în acești ultimi 35 de ani, să fi copiat și noi din strategiile ungurilor de la Budapesta, în loc să ne văităm, să ne alarmăm sau, mai grav, să ne distrugem singur țara. Exemplul stațiunii Băile Herculane, altădată „o perlă a coroanei” și copie după stațiunea balneară Karlovy Vary din Cehia, este elocvent. Jefuită în primii 15 ani de după revoluție, localitatea Băile Herculane este și astăzi aproape o ruină.

Minunata tabără de copii de la Sovata închisă de 4 ani

Majoritatea hotelurilor din Sovata s-au construit în 1970. Tot în anii comunismului, în stațiune s-a construit o tabără pentru copii, cu o capacitate de circa 300 de locuri pe serie. Curte mare, teren de sport, tabăra e înconjurată de pădure. E un loc splendid și acum. Doar că e închisă din anul izbucnirii pandemiei. Nu mai există decât un angajat – administratorul.

Tabăra Sovata aparține de Ministerul Tineretului și Sportului, care acum se numește Agenția Națională pentru Sport (ANS), cu președinte Constantin Bogdan Matei. Nu cred că domnia sa a apucat să afle din ianuarie și până acum ce e cu tabăra asta de copii. Îi spun eu câteva informații aflate de la oameni din Sovata. În primul rând, mă bucur că locația nu a ajuns în halul de degradare ca taberele din Năvodari și Eforie. Acolo nimic nu mai e funcțional.

Despre tabăra de la Sovata, cu niște clădiri țapene, bine îngrijite, se știe în localitate că ANS o va ceda primăriei. La un moment dat, pentru reabilitare și redarea ei unui circuit turistic, primăria o va concesiona pe 25 de ani, cudrept de prelungire. Va lua tabără fie o companie din Ungaria, fie din Israel, Germania sau de oriunde. Mai puțin din România, fiindcă oamenii de afaceri de la noi nu se prea înghesuie să facă turism de clasă, cu investiții de milioane de euro. Iar Statul nu e capabil să recurgă la o „diplomație isterică”, cum zicea profesorul Dungaciu, și să-și păstreze patrimoniul prin strategii mintoase.

Ce au făcut la Sovata ungurii din România și cei din Ungaria

Schimbarea la față a stațiunii mureșene a început în 2003. Hoteluri și vile turistice prăfuite și goale au intrat în procesul privatizării, al transformărilor aducătoare de stele. Pachetul majoritar de acțiuni al lanțului hotelier Sovata a fost preluat de investitorul Danubius din Budapesta, ai cărui acționari sunt cetățeni britanici. Grupul era și este cel mai important investitor de pe piaţa hotelieră din Ungaria, cu un total de 50 de proprietăţi în Slovacia, Cehia, Ungaria, România şi Marea Britanie.

Azi, compania care administrează investiția Danubius în România se numește Balneoclimaterica și deține complexul turistic Sovata Ensana Health Spa Hotels, format din hotelurile Brădet, Sovata şi Ursina. Aici se fac tratamente balneare cu dotări de ultimă generație. Sunt locații care, prin publicitate și marketing agresive, atrag turiști din țară și străinătate. Iar directorul complexului este un român.

Statul roman a cedat și drepturile de concesiune pentru administrarea rezervației naturale Lacul Ursu, marea atracție a Sovatei, pentru că toată lumea știe cât de binefăcătoare este apa lacului. Contractul se va încheia în 2026, iar după renegociere, va putea fi prelungit pe termen de câte cinci ani. România se află în postura unui proprietar care încasează bani de la un chiriaș, fiindcă ia taxe și impozite de la aceste companii - românești sau străine.

Bani europeni și ONG-uri

Autoritățile locale s-au implicat în dezvoltarea stațiunii și au atras bani europeni. S-au accesat câteva proiecte europene foarte bune, s-au obținut fonduri și astfel s-au refăcut drumurile, parcurile și iluminatul public.

Stațiunea e plină de flori, e curată, iar turiștii sunt primiți cu multă amabilitate fie în magazine, fie în restaurante și cafenele. Cred că din 10 turiști, 8 dintre ei mănăncă tradiționalul langoș cu brânză și smântână sau kurtos.

Sovata găzduiește și Casa Magistraților, un ansamblu superb unde judecătorii și procurorii își pot petrece vacanțele.

Mi s-a spus de un localnic că în zonă au acționat și niște ONG-uri care le-au oferit niște cursuri despre dezvoltarea unor afaceri în comerț, agricultură și turism. I-au stimulat pe mulți și au reușit să obțină fonduri nerambursabile și să-și dezvolte mici proiecte. Omul era ungur de-al nostru. Nu credea că Ungaria poate să ne ia vreodată Transilvania „așa cum se zice la București”. „Vin ei din Ungaria la noi, la Sovata, la Tușnad, investesc și îi bine!”, mi-a zis.

Și uite așa, după câteva ore petrecute la Sovata, am înțeles într-un fel zicerea profesorului Dungaciu! „Diplomația aproape isterică” pare a fi politica experimentată de România în Republica Moldova, la acest moment. Ceea ce nu-i rău.