Evenimentul Zilei > EVZ Special > Adrian Papahagi: „Am fost fraier uneori, dar mi-am păstrat libertatea” | „Vremea întrebărilor” cu Robert Turcescu
Adrian Papahagi: „Am fost fraier uneori, dar mi-am păstrat libertatea” | „Vremea întrebărilor” cu Robert Turcescu

Adrian Papahagi: „Am fost fraier uneori, dar mi-am păstrat libertatea” | „Vremea întrebărilor” cu Robert Turcescu

Vorbeşte liber şi deschis despre politică, dar pune şi un diagnostic sever legat de „maladia” plagiatelor: „Universitarii onești sunt revoltați, dar inerți, mulți știu cum stau lucrurile, iar unii sunt vinovați de asta. Standardele doctorale sunt foarte laxe în România, dar a venit vremea să se închidă fabricile de doctori plagiatori și, în general, toate focarele de impostură din învățământul românesc”, crede Adrian Papahagi.

Robert Turcescu: Ești în continuare entuziast în legătură cu proiectul M10 sau a mai scăzut nivelul de optimism?
Adrian Papahagi:
Sunt entuziast din fire: e unul din defectele mele. Totuși, cred că e mai bine decât cinic. Deci, da, rămân extrem de încrezător în șansa M10. Nu mi-e frică de lipsa culoarului, ci mă întreb dacă îl vom putea noi umple. Între cele două jumătăți de USL se deschide un bulevard de speranță, de așteptări ale oamenilor decenți. M10 este în acest moment singurul partid național echilibrat, moderat, fără figuri compromise, clar anticorupție, favorabil unui stat minimal. Noi nu facem parte din sistem, ci suntem anti-sistem. Sunt atuuri importante și tot atâtea motive de speranță.

– Dacă din calcule rezultă că nu aveți șanse să faceți singuri pragul, luați în calcul o alianță? Cu PMP, spre exemplu, circulă zvonuri că ar exista deja tatonări.
– E prematur să vorbim despre asta. Eu cred că vom face singuri pragul: e nevoie doar să reedităm scorul Monicăi Macovei de la alegerile prezidențiale. Dar primele alegeri sunt locale, nu naționale. Vor fi locuri unde contăm să fim clar al treilea partid al țării, cu peste 10-15% din voturi – Clujul printre ele. Sunt județe și orașe unde corupția PNL și PSD este atât de demolatoare, încât putem să câștigăm primării. Mă gândesc la Iași, unde ne vom consolida echipa: ce pot pretinde acolo PS-Dul lui Nichita și PNL-ul lui Adomniței? Mă gândesc și la București, unde M10 a fost clar al treilea partid: ce pot explica oamenilor partidul lui Chiliman sau cel al lui Vanghelie? Ce poate pretinde PNL, care până mai ieri credea înfricoșat că nimic nu-l poate opri pe Oprescu? Iată că Oprescu a fost oprit din strâns bani negri sub pernele de la canapea. Nu exclud posibile alianțe, dar nu ne gândim în acest moment la așa ceva, ci la creșterea M10. Nu am explorat nicio colaborare cu PMP sau cu alte partide, deci zvonurile care circulă sunt false.

– Ce concluzii ai tras din scurta ta implicare activă în politică?
– Ea nu s-a încheiat; călătoria continuă, cum spunea reclama. Uite, îți voi spune un singur lucru, poate surprinzător. Am descoperit în acești ani mai ales imensa frică și slăbiciune a clasei politice existente. Frica de serviciile care îi ascultă, de afaceriștii care le-au dat bani, de jurnaliștii care cunosc dedesubturi, de colaboratorii de azi, potențialii adversari de mâine, frica de doctoratele plagiate, de mitele luate. Dar, mai ales, frica de electorat. Aparenta lor putere ascunde, de fapt, o frică abisală. Or, nouă nu ne este frică, fiindcă vrem binele, nu avem schelete în dulap, nici teancuri de euro pe care scrie cu cerneală simpatică antipaticul cuvânt „MITĂ”. Cred că trăim o schimbare majoră de paradigmă, iar viitorul aparține celor care își doresc, la urma urmei, firescul, decența. Iată un nou motiv de speranță pentru M10.

– O să-l susții pe Boc la Primăria Clujului sau iei în calcul o candidatură proprie?
– Partidul M10 va avea propriul candidat la Primăria Clujului. Nu îl voi ataca pe Emil Boc, dar nici nu este rolul M10 să îl susțină: are propriul partid pentru aceasta, marele și noul PNL. Îi recunosc meritele edilului nostru, dar văd și nenumărate lucruri care scârțâie la Cluj. Noi nu vom veni cu critici sterile, ci cu propuneri și, mai ales, vom încerca să articulăm o viziune pentru o aglomerație urbană care se îndreaptă galopant spre 500.000 de locuitori, cu tot ce înseamnă asta în termeni de trafic, școli, medicină de proximitate, poluare, haos urbanistic și așa mai departe.

– Tu scrii cărți, Monica Macovei e la Bruxelles… Cine face politică în M10?
– Amândoi ne facem în primul rând meseria: eu, ca universitar care își scrie singur cărțile și articolele, și își ține scrupulos cursurile, doamna Macovei ca parlamentar european. Nu sunt politician profesionist, nu trăiesc din politică, nu am un mandat popular și nu am motive să îmi neglijez profesia, care e și vocație. Facem politică, și alături de noi câteva mii de oameni, fiecare cu meseria lui, așa cum ne pricepem și în timpul disponibil: fiindcă trebuie să ne câștigăm existența, ca orice om normal.

– Un partid are nevoie de membri, dar și de bani. Cum stă M10 din punct de vedere financiar?
– Nu prea avem bani, așa cum n-au majoritatea românilor. Nu suntem partid-stat și nu ne propunem să ne finanțăm ca vechile partide. Dar experiența prezidențialelor a dovedit că poți face o campanie decentă și relativ eficientă cu bani puțini, dacă ai voluntari inimoși, creativi, talentați, oameni simpli care vor să-ți doneze din puținul lor fără să ceară favoruri și o brumă de idei și proiecte. Eu cred că a venit timpul unei politici sărace, smerite și creative, după cea a opulenței corupte și a precarității intelectuale.

– Nu ți se pare că uneori ești prea idealist când vine vorba de politică? E o arenă în care pragmatismul are un cuvânt greu de spus.
– O, ba da. Am fost uneori de-a dreptul fraier. Dar fraier vine din Freier în germană, care înseamnă, la origine, om liber. Deci, fraier, nefraier, mi-am păstrat libertatea. E bunul politic cel mai prețios. Iar idealismul e o formă paradoxală de pragmatism, un soi de pragmatism al lucrurilor înalte. Ceea ce azi pare idealist, mâine devine realist: gândește-te doar la anticorupție. Eu visez, de pildă, la un stat minimal: azi sună idealist, peste câțiva ani mulți își vor da seama că e singura soluție pragmatică de a limita corupția la sursă, de a dezvolta economia, de a da aripi școlii, de a vindeca sănătatea.

– Dacă aș vrea să fac un doctorat în România ce m-ai sfătui?
– La ce ți-ar trebui? Doctoratul servește la un singur lucru: să predai în învățământul superior. Dacă dorești asta, găsești suficienți coordonatori onești. Totuși, sper că politicienii atinși de sindromul Elena Ceaușescu s-au convins că un „dr.” în plus pe cartea de vizită nu face dintr- un agramat un savant, iar un doctorat plagiat e mai degrabă o piatră de moară decât o pereche de aripi dalbe. În fine, am măcar satisfacția tardivă că Victor Ponta a recunoscut ceea ce m-am chinuit fără succes să demonstrez în justiție. Dar parcă mai contează ce recunoaște sau nu Victor Ponta…

Cunoscutul jurnalist Robert Turcescu revine în paginile „Evenimentului zilei”. În fi ecare zi, de marți până vineri, veți putea citi interviurile, reunite sub titlul „Vremea întrebărilor”, pe care gazetarul le va realiza cu cele mai importante personalități ale momentului.

Publicat in categoriile: EVZ Special
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: