Acuratețea studiilor despre microplasticele din organism, conestată

Microplastice. sursa: dreamstime

Mai multe studii care au atras atenția la nivel global prin concluzia că microplasticele ar fi prezente în organismul uman sunt, în prezent, puse sub semnul întrebării de o parte a comunității științifice. Oameni de știință au avertizat că o parte dintre aceste rezultate ar putea fi consecința contaminării probelor și a unor erori de interpretare, potrivit The Guardian.

Studiile despre microplasticele din corp, contestate

În ultimii ani, cercetări intens mediatizate au susținut că particule de micro- și nanoplastic au fost identificate în creier, placentă, testicule, artere sau sânge. Deși poluarea cu plastic este incontestabil prezentă în mediu, alimente, apă și aer, efectele directe asupra sănătății umane rămân insuficient înțelese.

Tocmai această zonă de incertitudine a accelerat publicarea unor studii care, spun criticii, nu au fost întotdeauna suficient verificate.

Potrivit mai multor specialiști, dimensiunea extrem de mică a particulelor de micro- și nanoplastic se află la limita actualelor metode de analiză, mai ales când este vorba despre țesuturi umane. În acest context, riscul de contaminare a probelor este ridicat, iar lipsa unor controale riguroase poate duce la rezultate fals pozitive.

O nouă analiză

O analiză recentă a identificat numeroase studii contestate de alți cercetători, inclusiv prin observații oficiale publicate în revistele științifice respective. Criticile vizează în special absența probelor martor, lipsa verificărilor pentru contaminare și utilizarea unor metode care pot confunda semnalele biologice naturale cu cele ale plasticului.

Unul dintre cele mai discutate exemple este un studiu care sugera o creștere accelerată a nivelului de microplastic în creierul uman, pe baza unor autopsii realizate pe parcursul a aproape trei decenii.

Ulterior, alți cercetători au atras atenția asupra unor probleme metodologice majore, subliniind că țesutul cerebral, bogat în grăsimi, poate genera semnale analitice similare cu cele ale unor tipuri de plastic, în special polietilena.

Aceeași problemă a fost semnalată și în cazul altor studii care au raportat microplastice în artere, testicule sau sânge. În mai multe situații, criticii au arătat că nu au fost efectuate teste de control în mediul în care au fost prelevate probele, ceea ce face imposibilă excluderea contaminării accidentale.

Un chimist cu experiență în industrie a descris aceste controverse drept „o bombă” pentru domeniul cercetării microplasticelor, explicând că ele obligă la o reevaluare a multor concluzii considerate până recent certe. În lipsa unor standarde clare și universal acceptate pentru analiza microplasticelor în țesuturi umane, rezultatele pot varia semnificativ de la un laborator la altul.

O altă problemă majoră

O altă problemă majoră o reprezintă metodele de analiză utilizate. Una dintre cele mai răspândite tehnici presupune vaporizarea probei și identificarea compușilor rezultați, însă mai mulți cercetători avertizează că această metodă poate confunda moleculele provenite din grăsimi cu cele specifice plasticului. Astfel, ceea ce este raportat drept microplastic ar putea fi, în unele cazuri, un artefact chimic.

Mai mult, unii experți consideră biologic improbabil ca particule relativ mari de microplastic să traverseze barierele naturale ale organismului și să ajungă în organe precum creierul sau arterele. În schimb, particulele extrem de mici, de dimensiuni nanometrice, ar avea un potențial mai mare de a pătrunde în organism, însă acestea nu pot fi detectate în mod fiabil cu instrumentele disponibile în prezent.

Datele exagerate pot avea consecințe serioase

Pe fondul acestor incertitudini, cercetătorii avertizează că datele slabe sau exagerate pot avea consecințe serioase. Ele pot alimenta panică nejustificată în rândul populației, pot conduce la politici publice greșite și pot fi folosite de industria plasticului pentru a minimaliza riscurile reale ale poluării.

Totodată, specialiștii critică apariția unor tratamente comerciale care pretind că elimină microplasticele din sânge, fără a avea o bază științifică solidă. Astfel de proceduri, extrem de costisitoare, ar putea face mai mult rău decât bine.

În lipsa unor dovezi clare privind cantitatea exactă de microplastic din corpul uman, experții recomandă prudență, nu alarmism. Reducerea utilizării plasticului, evitarea încălzirii alimentelor în recipiente din plastic, filtrarea apei și aerisirea locuinței sunt măsuri simple care pot diminua expunerea, chiar dacă impactul real asupra sănătății nu este încă pe deplin cunoscut.

Concluzia oamenilor de știință este una de echilibru: expunerea la microplastice este reală, însă nivelul și efectele exacte trebuie stabilite prin cercetări mai riguroase, standardizate și transparente. Până atunci, responsabilitatea comunității științifice rămâne aceea de a oferi informații corecte, nu de a amplifica temeri insuficient fundamentate.