Evenimentul istoric
Răpirea și asasinarea lui Aldo Moro. Cum gestiona Nicolae Ceaușescu evenimentele internaționale care îi puteau afecta imaginea
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Vă propun astăzi să vedem cum gestiona în interiorul țării propaganda lui Nicolae Ceaușescu evenimentele care ridicau probleme inconfortabile pentru regimul de la București. E vorba de evenimente majore care nu puteau fi șterse de cenzură din agenda publică pentru că, deși controlate strict, sursele de informații din Occident ajungeau totuși și aici.
Subiectul pe care îl monitorizăm azi este unul care încă trezește interes oriunde în lume: răpirea și asasinarea politicianului italian Aldo Moro.
Evenimentele din Italia anului 1978 merită revăzute de publicul din România și pentru că (sau mai ales pentru că) situația din acea țară este exact modelul scăpat de sub control al României de azi. Germenii tuturor lucrurilor negative din Italia acelor ani îi vedem astăzi destul de clar la noi. Trebuie doar să recapitulăm istoria și să nu repetăm greșelile altora.
În primul rând corupția politică și crima organizată stăpâneau Italia și, așa cum știți, a fost nevoie de un efort conjugat al multor instituții din Italia (și SUA) pentru a demara operațiuni de tip Mani Pulite. Sărăcirea și desele crize economice în care ajungea țara au dus la cristalizarea unor poli periculoși de extremă dreapta și stângă, fasciști și marxist-leniniști/comuniști, mai pe șleau. Dar nu discutăm de mișcări politice, mai mult sau mai puțin guralive, ci de grupuri scăpate de sub control, cu acces la arme de război, dispuși la crime, jafuri sau atacuri teroriste.
Astfel, în timp ce Ordine Nero și Brigate Rosse se întreceau în a semăna teroare, partidele politice încercau tot felul de alianțe pe care le numeau ”pro-democratice”, ”constituționale” sau ”Compromis Istoric”, alianțe care nu mai aveau nici o legătură cu doctrinele politice de la care se revendicau. Sună cunoscut?
Ăsta e momentul, cel de alianță de tip ”Compromis Istoric”, prins într-o notiță mică din România Liberă din 17 martie 1978:
Noul guvern italian a primit votul de încredere
ROMA 16 (Agerpres). Camera Deputaţilor a Italiei a acordat, joi seara, cu 545 voturi pentru, 30 împotrivă şi 3 abţineri, votul de încredere guvernului prezidat de Giulio Andreotti. În favoarea guvernului au votat deputaţii partidelor democrat-creştin, comunist, socialist, socialist-democratic, republican şi ai altor două formaţiuni politice mai mici. Dezbaterile pe marginea programului guvernamental, elaborat cu participarea şi consensul partidelor din „Arcul constituţional“, au fost de scurtă durată ca urmare a situaţiei create în urma răpirii preşedintelui Consiliului Naţional al P.D.C., Aldo Moro.
Nota noastră: Aldo Moro și Giulio Andreotti erau democrat-creștini, de ani de zile la putere, dar surpriza lumii occidentale, despărțită atunci de Blocul Socialist prin Cortina de Fier, era participarea comuniștilor la guvernare.
Și de la această formațiune politică, Partidul Comunist Italian, începea disconfortul puterii de la București. PCI fusese legat de Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, dar, în pregătirea alegerilor din 1977, se despărțiseră. Formal, evident, deoarece parte din finanțarea comuniștilor italieni se pare că venea de la români. Nicolae Ceaușescu dispusese transferuri de fonduri către PCI, în baza unei înțelegeri din 1959, stabilită de Nichita Hrușciov, cu 5 ani înainte ca puterea să fie preluată de Ceaușescu.
O să vedem că Blocul Socialist mai avea un disconfort legat de acest caz, așa că s-a luat decizia ca orice informație despre caz să fie controlată și mai strâns decât o puteau face serviciile de cenzură de la fiecare redacție sau locale: evenimentul nu putea fi șters complet din agendă, așa că în toate publicațiile se publică pe parcursul crizei (54 de zile!) doar textele de pe Agerpres! Articolele sunt identice în toate publicațiile, centrale, locale sau ale organizațiilor muncitorești. Astfel de decizii s-au mai luat și cu alte ocazii, în general când era vorba de lovituri ale ”teroriștilor roșii”, multe, prea multe, în acea perioadă în Europa. Practic, se verifica un singur material, stabilindu-se ce informații și cum să fie transmise, neapărând riscul niciunei inițiative care să strice, cum se spune acum, ”narativul oficial”.
Iată relatarea din Scînteia din 17 martie:
Italia: Răpirea lui Aldo Moro, președintele Consiliului Național al Partidului Democrat Creștin
ROMA 16 (Agerpres). — Posturile de radio şi televiziune italiene au anunţat că Aldo Moro, preşedintele Consiliului Naţional al Partidului Democrat Creştin (de guvernămînt) din Italia, a fost răpit joi dimineaţă de un grup de persoane înarmate. Răpitorii au deschis focul asupra maşinii în care se afla Aldo Moro, omorînd toate cele cinci persoane care îl însoţeau. Răpirea a fost revendicată de grupul terorist autointitulat „Brigăzile roşii“, într-un mesaj telefonic adresat agenţiei A.N.S.A.
Preşedintele Giovanni Leone a declarat că acest act condamnat de întreaga opinie publică din Italia reprezintă o sfidare la adresa statului italian. Conducerile partidelor majorităţii programatice, precum şi conducătorii celor trei mari centrale sindicale italiene s-au prezentat la sediul guvernului pentru a-şi exprima indignarea faţă de acest act terorist.
Primul ministru Giulio Andreotti a convocat o reuniune extraordinară a cabinetului. Totodată, sindicatele italiene au anunţat o grevă generală imediată şi organizarea unei ample demonstraţii la Roma. Şefii grupurilor parlamentare comunist şi socialist au cerut membrilor forului legislativ italian să urgenteze dezbaterile, începute joi şi acordarea, chiar in cursul aceleiaşi seri, a votului de încredere pentru ca guvernul să poată să ia măsurile necesare pentru a face faţă situaţiei.
Partidul Comunist Italian a dat publicităţii un comunicat in care se face apel la unitatea tuturor forţelor democratice în vederea apărării instituţiilor republicane.
Agenţiile internaţionale de presă relatează că la Roma şi în alte mari oraşe ale Italiei au fost concentrate importante unităţi de poliţie şi carabinieri în încercarea de a-i prinde pe răpitori.
Răspunzind apelului lansat de secretariatul Federaţiei marilor centrale sindicale pentru „apărarea democraţiei şi libertăţii“, zeci de mii de muncitori din diferite sectoare de activitate din Italia, precum şi studenţi, elevi, oameni de artă au participat, joi după-amiază, la ample manifestaţii de protest împotriva răpirii lui Aldo Moro. Astfel de acţiuni au avut loc la Roma, Milano, Torino, Genova, Bologna și în alte orașe mari ale Italiei.
Nota noastră: Spuneam că Blocul Sovietic avea încă un disconfort, dincolo de lupta dintre o formațiune paramilitară marxist-leninistă cu un partid comunist.
Brigăzile Roșii fuseseră spijinite la înființare de ”părinții” mișcărilor de partizani din Italia, Iosip Broz Tito și serviciile din Iugoslavia. Evident că scăpaseră de sub control, dar se păstraseră contacte destul de bune. Iugoslavii încercaseră negocieri de eliberare a lui Moro pe parcusul celor 54 de zile de detenție, pe lângă mesajele trimise chiar de Aldo Moro prin scrisori deschise adresate apropiaților și instituțiilor.
Ioan Mihai Pacepa, după fuga sa din august 1978, susținea că un ultim mesaj, pe 7 mai, de la răpitori fusese transmis la Belgrad, de aici la București și apoi, prin intermediul Direcției de Informații Externe la comuniștii italieni, aflați la guvernare. Guvernul Andreotti a rămas inflexibil, nu a oferit nici o favoare (eliberări de membri ai Brigăzilor, amnistii, bani) și, pe 9 mai 1978, se petrece inevitabilul deznodământ, așa cum îl găsim în România Liberă din 10 mai. Agerpres are două materiale, unul cu informația ”momentului” și o scurtă biografie a lui Aldo Moro și unul cu reacții din presaa italiană:
După 54 de zile de la răpirea sa, Aldo Moro a fost asasinat
ROMA 9 (Agerpres). — Aldo Moro a fost asasinat. Corpul neînsufleţit al preşedintelui Consiliului Naţional al Partidului Democrat Creştin, răpit, la 16 martie, de gruparea teroristă autointitulată „Brigăzile roşii“, a fost descoperit, marţi, într-un automobil abandonat pe o stradă din centru Romei. Descoperirea a fost făcută în urma unui telefon anonim primit de poliţie.
Proeminentă personalitate politică, Aldo Moro s-a născut la 23 septembrie 1916, la Maglie, în provincia Lecce, din sudul Italiei. Licenţiat în drept în 1937, devine conferenţiar la catedra de filozofie a dreptului de la Universitatea din Bari.
Din 1939 pînă in 1942, Aldo Moro este preşedintele Federaţiei universitare catolice italiene şi, apoi, preşedintele Mişcării licenţiaţilor catolici. Ales în Adunarea Constituantă în iunie 1946, Aldo Moro face parte dintr-o serie de organisme care joacă un rol de prim plan în elaborarea Constituţiei Republicii Italiene.
În februarie 1959, este ales secretar politic al Partidului Democrat-Creştin şi confirmat şi la congresele democrat-creştine de la Florenţa (1959) şi Neapole (1962). Aldo Moro păstrează această funcţie pină în decembrie 1963.
Între 4 decembrie 1963 şi 20 iulie 1964, Aldo Moro conduce primul cabinet de centru-stînga. Este din nou preşedinte al Consiliului de Miniştri din iulie 1964 pînă in ianuarie 1966 şi din februarie 1966 pină la alegerile din 1968.
Numit ministru al afacerilor externe, la 5 august 1969, Aldo Moro s-a preocupat de angajarea ţării sale într-un dialog constructiv cu toate ţările lumii, indiferent de sistemul lor social-politic.
În această calitate, în ianuarie 1971, el este şi oaspetele ţării noastre. În noiembrie 1974 redevine prim-ministru, menţinînd această funcţie pină in ianuarie 1977.
În octombrie 1976 este ales preşedinte al Consiliului Naţional al P.D.C., înaltă funcţie în care Aldo Moro raliază democraţia creştină la ideea unei politici de colaborare cu P.C.I., fără participarea directă a acestuia la guvern, marcînd, în acest fel, o cotitură în viaţa politică italiană, eveniment care răspunde cerinţelor plenare ale poporului italian.
Opinia publică indignată de acest act terorist criminal
(Agerpres citat de România liberă tot pe 10 mai 1978)
Vestea asasinării lui Aldo Moro, răspîndită ca fulgerul, a provocat o vie emoţie şi indignare în întreaga Italie. Zeci de mii de oameni ai muncii din întreprinderile din Roma au întrerupt spontan lucrul, participind la mitinguri spre a-şi exprima protestul unanim împotriva asasinării, de către membrii „Brigăzilor roşii“, a liderului democrat-creştin.
O puternică emoţie s-a înregistrat, de asemenea, în marile oraşe din nordul ţării, unde au fost organizate mitinguri. La Milano, puternic centru muncitoresc, mai multe mii de muncitori au participat la o mare adunare, exprimîndu-şi indignarea împotriva acţiunilor teroriste.
La sediul central al Partidului Democrat-Creştin, drapelul alb al partidului a fost coborît în bernă. De asemenea, pe faţada imobilului, în care îşi are sediul său central Partidul Comunist Italian, un drapel roşu şi un drapel italian au fost coborîte în bernă.
Direcţiunile partidelor democrat-creştin şi comunist s-au întrunit imediat după descoperirea corpului neînsufleţit al lui Aldo Moro. Vestea a provocat indignare în rîndul parlamentarilor, în rindul întregii opinii publice.
Benigno Zaccagnini, secretarul politic al Partidului Democrat-Creştin, aflînd vestea uciderii lui Aldo Moro, a declarat : „Asasinatul a fost comis. Tot ceea ce s-a întreprins pentru salvarea vieţii lui Moro a fost în zadar“.
Secretarul general al Partidului Comunist Italian, Enrico Berlinguer, a condamnat energic „asasinarea lui Aldo Moro“. „Un mare conducător democrat a fost răpus, asasinat de o organizaţie de terorişti criminali“ — a spus Enrico Berlinguer. „Republica — a spus el — pierde pe unul dintre cei mai mari oameni de stat ai săi, una din personalităţile cu cea mai mare pondere în istoria recentă a ţării“.
Moro — a arătat secretarul general al P.C.I., a fost omul politic care „a înţeles cel mai bine“ necesitatea, după epuizarea formulelor de centru stînga, „de a căuta colaborarea cu întreaga lume muncitorească, pînă la sprijinirea formării unei majorităţi parlamentare cu P.C.I., pentru înfruntarea crizei care afectează ţară“.
Condamnînd, la rindul său actul criminal, Luciano Lama, secretarul general al Confederaţiei generale italiene a muncii (C.G.I.L.) a calificat aşa-zisele „Brigăzi roşii“ drept „o mînă de ucigaşi care încearcă să răstoarne democraţia in Italia“. Moartea lui Aldo Moro reprezintă „un asasinat barbar, care se adaugă uciderii celor cinci oameni ce făceau parte din escorta sa, precum şi atîtor altor masacre comise de ucigaşi“ — menţionează postul de radio Vatican, într-o emisiune în care condamnă acest act criminal.
Exprimîndu-şi indignarea şi protestul faţă de asasinarea lui Aldo Moro, Federaţia Unită a centralelor sindicatelor italiene a declarat o grevă generală, în vigoare pînă la miezul nopţii. În acelaşi timp — informează agenţiile de presă — toate acţiunile revendicative desfăşurate, în prezent, în ţară, au fost suspendate.
Pentru a ilustra opoziţia populaţiei italiene faţă de intensificarea valului de terorism, care a condus la asasinarea lui Aldo Moro, in întreaga ţară se pregătesc mari mitinguri şi demonstraţii de protest. Totodată, se anunţă că Federaţia oamenilor muncii din industria construcţiilor de maşini şi metalurgică a luat hotărirea de a fi păzite toate locurile de muncă „pentru a se evita acte de provocare, violenţă şi terorism“.
ROMA 9 (Agerpres). Preşedintele Republicii Italiene, Giovanni Leone, a adresat ţării, marţi seara, un mesaj în legătură cu asasinarea, de către gruparea teroristă autointitulată „Brigăzile roşii“, a liderului democrat-creştin Aldo Moro.
Exprimindu-şi profunda emoţie şi durere care l-au copleşit la aflarea acestei veşti tragice, preşedintele Leone a spus : „Aldo Moro a fost ucis fără milă, într-un mod bestial. Sălbaticii nu au dat curs apelului ce le-a fost lansat de întreaga omenire privind salvarea vieţii lui Aldo Moro“. „Această crimă ne consternează, ne tulbură, dar ea nu va putea niciodată să ne învingă... Fiecare italian ştie că nu va putea să rămînă inactiv în lupta angajată între terorişti şi stat, indiferent de părerea sa, în legătură cu regimul politic al ţării“.
„Teroriştii — a spus în continuare Giovanni Leone — sunt şi trebuie să rămînă izolaţi“. „în faţa acestei tragedii — a spus, în încheiere, preşedintele Republicii Italiene — nimeni nu poate să se declare scutit de responsabilitate, de imperativele ce ni se impun nouă, tuturor şi în faţa cărora noi nu ne putem sustrage”.
Nota noastră: La scurt timp după descoperirea trupului, membrii Brigăzilor Roșii au fost arestați. Condamnați la pedepse grele (sunt 6 asasinate comise de ei doar în cazul Moro) ei ajung înapoi în libertate la începutul anilor 1990. Aldo Moro fusese informat că va muri pe 8 mai și i s-a permis să îi trimită o ultimă scrisoare soției. În zori este luat cu un Renault 4, acoperit cu o pătură și dus pe o stradă din Roma. Când e abandonată mașina cu trupul, politicianul era mort, ucis cu zece gloanțe de pistol mitralieră. După 48 de ani, cazul are încă multe necunoscute.
Iată și mesajele de condoleanțe transmise de Ceaușescu, potrivit cutumelor, lui Giovanni Leone i se adresează ca președinte al RSR, iar ”tovarășilor” de la Partidul Comunist Italian ca secretar general al PCR. Criza se încheiase, cei arestați nu au vorbit niciodată de finanțări sau sprijin extern, corespondenții puteau circula din nou peste hotare:
Excelenţei Sale
Domnului GIOVANNI LEONE
Preşedintele Republicii Italiene,
Am aflat cu adîncă indignare vestea asasinării preşedintelui Consiliului Naţional al Partidului Democrat Creştin, Aldo Moro, personalitate proeminentă a vieţii politice italiene, prieten al poporului român. În numele Guvernului Republicii Socialiste România, al poporului român şi al meu personal, vă transmit dumneavoastră, guvernului şi poporului italian profunde condoleanţe, iar familiei îndoliate întreaga compasiune.
Dezaprobind cu toată forţa acest act criminal, ne exprimăm solidaritatea cu poporul prieten italian, precum şi încrederea că el va şti să respingă acţiunile teroriste, să asigure dezvoltarea democratică, independentă a ţării, apărarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale, întărirea liniştii şi climatului necesar activităţii sale pe calea progresului şi bunăstării.
NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Republicii Socialiste România
Tovarăşului LUIGI LONGO
Preşedintele Partidului Comunist Italian
Tovarăşului ENRICO BERLINGUERI
Secretar general al Partidului Comunist Italian
Am luat cunoştinţă cu profundă indignare de trista veste a asasinării preşedintelui Consiliului Naţional al Partidului Democrat Creştin, AldoMoro, personalitate marcantă a vieţii politice şi de stat a Italiei, prieten al poporului român şi al colaborării româno-italiene. Dezaprobind acest act terorist criminal, reafirm deplina solidaritate a Partidului Comunist Român, a întregului popor român cu Partidul Comunist Italian şi poporul italian, în lupta pentru salvgardarea ordinei constituţionale, pentru apărarea şi întărirea democraţiei, pentru dezvoltarea Italiei pe calea independenţei şi progresului.
NICOLAE CEAUŞESCU Secretar General al Partidului Comunist Român
Dacă ai date sau informaţii care pot deveni o ştire, transmite-le pe adresa [email protected]
Recomandările noastre
