Cum arată un buncăr pregătit pentru Apocalipsă. Ce trebuie să conțină pentru a proteja o familie

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Războaiele, fenomenele meteo extreme, penele majore de curent și accidentele nucleare sunt scenarii care pot întrerupe viața obișnuită pentru zile, săptămâni sau chiar luni. Dacă până nu demult astfel de situații păreau desprinse din filme, tot mai mulți oameni și unele state au început să ia în calcul măsuri concrete pentru situații de urgență. Mai mulți specialiști în construcții, infrastructură subterană, alimentație și supraviețuire au explicat pentru ce ar trebui să ofere un adăpost destinat unei situații extreme, potrivit BBC Science Focus.

Buncărul care te poate proteja de Apocalipsă. Ce trebuie să conțină în cazul unei catastrofe

În ianuarie 2026, Ceasul Apocalipsei a fost mutat la 85 de secunde înainte de miezul nopții, cea mai apropiată poziție de „miezul nopții” de la crearea sa. Ceasul nu măsoară timpul și nu reprezintă o predicție privind momentul în care ar putea veni sfârșitul lumii.

Simbolul a fost creat în 1947 de oamenii de știință din Bulletin of the Atomic Scientists pentru a ilustra cât de aproape consideră experții că se află omenirea de o catastrofă provocată de propriile acțiuni. Miezul nopții reprezintă, în mod simbolic, o catastrofă globală.

Riscurile luate în calcul nu mai țin doar de un posibil război nuclear. Schimbările climatice, amenințările biologice, dezvoltarea inteligenței artificiale și conflictele internaționale se află, de asemenea, printre factorii care pot influența evaluarea riscurilor globale.

Buncăr. Sursa foto: AI

Miliardarii și statele investesc în adăposturi subterane

Pregătirea pentru situații extreme a depășit de ceva timp zona scenariilor de film. Unele persoane foarte bogate investesc în adăposturi private, în timp ce anumite state păstrează sau modernizează infrastructuri subterane care pot proteja un număr mare de oameni.

Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, construiește în Hawaii un complex care include un adăpost subteran de aproximativ 465 de metri pătrați, precum și surse proprii de hrană și energie. Și Bill Gates ar avea adăposturi subterane la proprietățile sale din California și Washington, potrivit informațiilor apărute în presă.

Unele dintre cele mai extinse sisteme de protecție nu apar însă în proprietățile miliardarilor, ci sub orașe europene.

Elveția are adăposturi pentru întreaga populație

Elveția are una dintre cele mai extinse rețele de adăposturi subterane din lume. La sfârșitul anului 2024, autoritățile au anunțat intenția de a moderniza această infrastructură, construită în mare parte în perioada Războiului Rece.

Țara dispune de aproximativ 360.000 de adăposturi subterane, cu o capacitate totală de peste nouă milioane de persoane. Sistemul nu reprezintă doar o moștenire a Războiului Rece, deoarece legislația adoptată în 1963 prevede dreptul fiecărui locuitor la un loc într-un adăpost de protecție.

Finlanda a dezvoltat, la rândul ei, o infrastructură subterană importantă. Helsinki este considerat unul dintre cele mai bune exemple de folosire a spațiului subteran pentru protecția civilă. Unele dintre spațiile aflate sub oraș sunt folosite în mod obișnuit pentru activități precum sportul sau alimentația, dar pot fi transformate în adăposturi atunci când situația o impune.

Marea Britanie are tot mai multe buncăre private

Marea Britanie păstrează mai multe buncăre construite în perioada Războiului Rece, însă o parte dintre acestea nu mai corespund cerințelor actuale. În lipsa unei noi rețele publice de adăposturi, interesul pentru construcțiile private a crescut.

Paul Weldon, care conduce o companie britanică specializată în camere de siguranță și buncăre, a explicat pentru sursa citată că schimbarea a devenit evidentă după izbucnirea războiului din Ucraina.

În trecut, compania primea în special comenzi pentru camere securizate, uși și ferestre rezistente. În prezent, aproximativ jumătate dintre solicitări vizează adăposturi subterane.

Clienții britanici nu sunt însă doar persoane foarte bogate. Unele persoane au deja un subsol pe care vor să îl transforme într-un spațiu sigur. Costurile pentru astfel de lucrări pot începe de la aproximativ 100.000 de lire sterline, în timp ce construirea unui buncăr subteran de la zero poate ajunge la cel puțin 500.000 de lire sterline.

Un buncăr privat nu poate rezista unei lovituri nucleare directe

Imaginea unui buncăr privat capabil să reziste unei explozii nucleare produse chiar deasupra lui nu corespunde, în general, realității. Scopul unui astfel de adăpost este să reducă efectele unei explozii produse la o anumită distanță și să limiteze expunerea oamenilor la unda de șoc și la radiații.

Atunci când o explozie are loc la câțiva kilometri distanță, o parte importantă a energiei se propagă la suprafață. Un adăpost amplasat sub pământ și protejat de straturi groase de materiale poate oferi o protecție mai bună împotriva efectelor exploziei.

Pentru o familie formată din cinci persoane, specialiștii indică un spațiu de aproximativ opt metri lungime și patru metri lățime. O asemenea suprafață le-ar permite oamenilor să rămână în adăpost o perioadă mai lungă fără să fie nevoiți să stea permanent într-un spațiu extrem de restrâns.

Betonul reprezintă principalul material folosit pentru asemenea construcții, iar grosimea și densitatea acestuia influențează nivelul de protecție. Plumbul poate fi folosit pentru ecranarea radiațiilor, însă costurile sunt mult mai ridicate.

Pentru adăposturile construite la standarde militar NATO, experții indică pereți de beton cu grosimi de aproximativ doi până la trei metri, precum și un strat de câțiva metri de beton deasupra construcției.

Betonul poate reduce expunerea la radiații

Grosimea pereților nu este singurul element important. Contează și densitatea betonului utilizat la construcție.

Profesorul Patrick Tang, de la Universitatea din Newcastle, Australia, recomandă pentru situații extreme utilizarea unui beton greu, cu o densitate de peste 3.200 de kilograme pe metru cub.

În urma unei explozii nucleare pot apărea, printre altele, radiații gamma și neutroni. Materialele foarte dense pot absorbi sau diminua o parte din energia acestora înainte ca radiațiile să ajungă la persoanele aflate în interior.

Betonul nu elimină radiațiile, însă un strat suficient de gros și de dens poate reduce semnificativ nivelul radiațiilor care pătrund în adăpost.

Intrările reprezintă un alt punct vulnerabil. Ușile trebuie să reziste presiunii produse de o explozie și să împiedice pătrunderea apei. Constructorii folosesc inclusiv uși din oțel cu grosimea de aproximativ 20 de milimetri, integrate în structura de beton. În unele construcții sunt instalate două astfel de bariere succesive.

Aerul și energia sunt esențiale într-un buncăr

Un spațiu subteran foarte rezistent nu este suficient pentru supraviețuire dacă oamenii din interior nu au aer, apă și energie.

Electricitatea poate proveni inițial din rețeaua publică, însă un buncăr trebuie să aibă și o sursă de rezervă. Generatoarele reprezintă una dintre soluții, iar anumite construcții folosesc și panouri solare amplasate la suprafață.

Comunicarea cu exteriorul este la fel de importantă. Antenele pot fi montate la suprafață și conectate prin cabluri la echipamentele din interior. În adăposturile construite în ultimii ani sunt folosite tot mai des și sisteme de internet prin satelit.

Ventilația reprezintă însă una dintre cele mai mari provocări. Un buncăr nu poate fi o simplă încăpere din beton închisă ermetic, deoarece oamenii au nevoie de aer proaspăt. Sistemele de ventilație trebuie să poată filtra aerul provenit din exterior, în special dacă acesta este contaminat cu fum, particule radioactive sau alte substanțe periculoase.

Rezervele de hrană pot deveni esențiale

Hrana reprezintă o altă componentă importantă a pregătirii pentru o situație de urgență. Unele state oferă deja recomandări privind cantitatea de alimente pe care populația ar trebui să o păstreze pentru perioade în care aprovizionarea obișnuită ar putea fi întreruptă.

Germania recomandă rezerve pentru zece zile și pornește de la un necesar de aproximativ 2.200 de calorii pe zi pentru fiecare persoană. Printre produsele recomandate se află cerealele, pâinea, cartofii, legumele și fructele, dar și carnea, peștele și ouăle.

Elveția are un sistem de rezerve strategice la nivel național. Profesorul Timothy Lang, specialist în politici alimentare, a arătat că țara păstrează produse esențiale pentru situații în care aprovizionarea obișnuită ar fi întreruptă.

Pentru păstrarea pe perioade lungi sunt utile conservele și alimentele liofilizate. Liofilizarea presupune înghețarea alimentelor și eliminarea apei prin uscare în vid, ceea ce permite păstrarea lor pentru o perioadă îndelungată. Înainte de consum, anumite produse pot fi rehidratate prin adăugarea de apă.

Magazinele britanice specializate în produse pentru situații de urgență comercializează inclusiv conserve cu termene de valabilitate de până la 25 de ani și alimente liofilizate asemănătoare celor folosite în misiunile spațiale.

Specialiștii recomandă ca rezervele să fie pregătite din timp, deoarece cumpărăturile făcute în grabă după declanșarea unei crize pot deveni dificile.

Apa este mai importantă decât rezervele de hrană

Asigurarea apei reprezintă o prioritate chiar mai mare decât depozitarea alimentelor. În cazul unui adăpost privat, una dintre soluțiile cele mai simple este păstrarea apei potabile în recipiente de mari dimensiuni.

Instalațiile pot avea rezervoare separate pentru apa curată și pentru apa uzată, iar pompele mecanice pot permite folosirea apei chiar și atunci când alimentarea cu energie electrică este întreruptă.

Pentru adăposturile de mari dimensiuni, amplasarea poate reprezenta un avantaj. Accesul la un acvifer poate permite alimentarea cu apă prin intermediul unor puțuri.

Organizația Mondială a Sănătății estimează că o persoană are nevoie zilnic de aproximativ 2,5-3 litri de apă doar pentru consum. Pentru igienă sunt necesari între doi și șase litri, iar pentru prepararea alimentelor între trei și șase litri.

Într-o situație de urgență, necesarul total poate ajunge astfel la mai mulți litri de apă pentru fiecare persoană, în fiecare zi. Pentru o familie care trebuie să se descurce mai multe săptămâni, cantitatea necesară crește rapid.

Pregătirea pentru o catastrofă nu începe neapărat cu un buncăr

Specialiștii fac diferența între imaginea unei persoane care se pregătește pentru sfârșitul lumii și măsurile practice care pot ajuta în situații de urgență reale.

Un scenariu precum o iarnă nucleară globală este considerat mai puțin probabil decât situații precum inundațiile grave, întreruperile extinse de energie, tulburările sociale sau un atac cu o „bombă murdară”, un dispozitiv care folosește explozibili convenționali pentru a răspândi material radioactiv.

Nici echipamentul de urgență nu trebuie să semene cu cel prezentat în filme. Organizațiile de protecție civilă recomandă lucruri simple, precum apa îmbuteliată, alimentele care nu se alterează rapid, hainele călduroase și impermeabile, trusa de prim ajutor și medicamentele necesare.

Lanterna și radioul care pot funcționa fără rețeaua electrică sunt, de asemenea, utile, la fel ca produsele de igienă și informațiile importante de contact. Familiile cu copii trebuie să țină cont și de nevoile acestora, mai ales dacă o situație de urgență impune părăsirea locuinței pentru o perioadă mai lungă.

Pregătirea pentru o catastrofă nu înseamnă, prin urmare, să trăiești permanent cu teama unui posibil sfârșit al lumii. Înseamnă să ai resursele necesare pentru a trece printr-o perioadă în care lucruri obișnuite precum apa de la robinet, electricitatea, magazinele aprovizionate, comunicațiile și un loc sigur în care să dormi nu mai sunt garantate.