Activitatea literară a lui Iliescu, marxist de școală veche

Ion Iliescu. Sursa foto: Facebook/PSD

Ion Iliescu, fost membru al PCR, școlit la Moscova și primul președinte ales al României după Revoluție, a murit pe 5 august 2025. Pe lângă activitatea politică, a avut și preocupări literare, publicând în 1982 o carte în care lăuda viziunile lui Ceaușescu și Marx.

Ion Iliescu și legătura pe care o avea cu Ana Pauker

Iliescu s-a născut la 3 martie 1930, în Oltenița. Tatăl său, Alexandru Vasile Iliescu, a fost comunist ilegalist și, în decembrie 1931, a plecat clandestin în URSS pentru a participa la Congresul al V-lea al Partidului Comunist Român, desfășurat la Gorikovo, lângă Moscova. A rămas acolo încă patru ani, iar la întoarcerea în țară a fost condamnat la închisoare, unde și-a pierdut viața.

La vârsta de un an, Iliescu a fost abandonat de mama sa biologică, Maria Dumitru Toma, de origine bulgară. Tatăl său s-a recăsătorit cu Maria, femeia pe care fostul președinte a considerat-o mama sa adevărată și care l-a crescut.

Mama vitregă a fost menajera și bucătăreasa Anei Pauker, una dintre cele mai influente figuri politice ale României după 1944 și prima femeie ministru de externe din lume, între 1947 și 1952. Această legătură i-a adus tânărului Iliescu sprijinul Anei Pauker, într-o perioadă în care aceasta se afla în vârful puterii.

Cariera lui Iliescu în regimul comunist

După ce a absolvit Liceul „Spiru Haret” din București, în 1949, Iliescu a urmat cursurile de mecanica fluidelor la Institutul Politehnic din Capitală, iar ulterior, cu sprijinul Anei Pauker, a studiat la Institutul Energetic al Universității din Moscova, între 1950 și 1954. În perioada petrecută în URSS, a fost secretar al „Asociației studenților români”.

În 1953, după întoarcerea în țară, a fost numit în Comitetul Central al Uniunii Tineretului Muncitoresc, viitorul UTC, unde a deținut și funcția de secretar al conducerii organizației între 1954 și 1960. Din februarie 1957 a fost ales în Marea Adunare Națională, poziție pe care a vut-o până în 1985.

În 1960, a devenit adjunct al șefului Secției de Propagandă și Agitație a Comitetului Central al PCR până în 1962. Ulterior, între 1962 și 1965, a condus Secția de Învățământ și Sănătate din Direcția de Propagandă și Cultură a CC al PCR.

Ascensiunea sub conducerea lui Ceaușescu

După ce Nicolae Ceaușescu a preluat conducerea partidului, în 1965, Iliescu s-a numărat printre activiștii tineri care l-au susținut. A fost admis în Comitetul Central al Partidului Comunist Român pe 24 iulie 1965 și numit ministru pentru problemele tineretului pe 11 decembrie 1967, până pe 17 martie 1971.

În 1971, a devenit secretar al Comitetului Central, responsabil de propagandă. Între 1971 și 1974, a fost vicepreședinte al Consiliului Județean Timiș, iar între 1974 și 1979, președinte al Consiliului Județean Iași. Din 29 noiembrie 1974, a fost ales membru supleant al Consiliului de Stat, devenind membru permanent din 30 martie 1979.

Ulterior, Iliescu a susținut că a intrat în dizgrația lui Ceaușescu, ajungând director la Editura Tehnică. În 1982, însă, la Editura Politică a fost publicat volumul „Problemele globale și viitorul omenirii”, în care se regăsea un material de 28 de pagini scris de el.

Materialul publicat, reviziut

Materialul intitulat „Apa ca sursă a dezvoltării economico-sociale mondiale”, scris de Iliescu în cartea „Problemele globale și viitorul omenirii” din 1982, aduce un elogiu lui Ceaușescu și celor doi teoreticieni ai socialismului, Karl Heinrich Marx și Friedrich Engels.

În 1992, a republicat articolul menționat anterior, de data aceasta, însă, a eliminat pasajele în care cita din Ceaușescu, Marx, Engels și directivele Partidului Comunist Român.

Citat din Directivele Congresului al XII-lea al Partidului Comunist Român:

„În acest sens au caracter programatic prevederile Directivelor Congresului al XII-lea al PCR care stabilesc drept obiectiv major al actualei etape «respectarea strictă a limitelor admisibile în procesele generatoare de noxe (...) ca și sublinierile din raportul tovarășului Nicolae Ceaușescu la cel de-al XII-lea Congres «o mai mare atenție trebuie acordată folosirii raționale a apei în procesele tehnologice, diminuării pierderilor și consumurilor specifice, reducerii poluării și păstrării calității apei, ca factor esențial al echilibrului ecologic. Vor trebui aplicate în mod riguros prevederile legii cu privire la ocrotirea mediului înconjurător”, este un citat din Directivele Congresului al XII-lea al Partidului Comunist Român.

În notele de subsol, acesta a citat din Directivele Congresului al XII-lea al Partidului Comunist Român, referitoare la dezvoltarea economică-socială a României în perioada 1981-1985, precum și din orientările de perspectivă până în 1990. De asemenea, Iliescu face referire la Raportul prezentat de Nicolae Ceaușescu în timpul acestui congres.

Citate din Marx, Engels (Opere, volumul 20):

„Capătă, de asemenea, o mare actualitate aprecierile lui Engels din «Dialectica naturii», în care vorbea de «existența unor disproporții colosale între scopurile propuse (de civilizația umană) și rezultatele obținute» și că «forțele necon-trolate sunt cu mult mai puternice decât forțele puse în mișcare după un plan dinainte stabilit.

Și nici nu poate fi altfel – sublinia el – atâta timp cât cea mai de seamă activitate istorică a oamenilor, cea care i-a înălțat de la animalitate la umanitate,  și anume producerea celor necesare traiului, adică ceea ce se cheamă azi producția socială, este cu atât mai mult supusă jocului efectelor nedorite ale unor forțe necontrolate”.